De ce ne contrazicem ...

De ce ne contrazicem?

   Se poate oare să discutăm fără să ne contrazicem? Putem avea un dialog sincer şi curat? Aproape în toate domeniile (teologie, filosofie, ştiinţă, sociologie, psihologie, istorie, literatură...) există polemici. Care-i ideea polemicilor că eu n-am înţeles de ce mereu, mereu trebuie să ne contrazicem?

  Politica exagerează cel mai mult cu polemici absurde, şi de aici nu se face nimic în slujba cetăţeanului, fiindcă tovarăşii politicieni sunt preocupaţi de discuţii în contradictoriu, în loc să pună concret degetul pe rană. Politica de azi merge pe manipulare, pe filozofeală de bodegă.

   Omul cere apă, apă de izvor nu apă potabilă, iar partidul X ţine o prelegere despre filosofia apei (cel mai adesea vorbeşte la tv) , căzând astfel în ridicol. Probabil ştiţi bancul cu ,,bea încet că-i rece”... Pe vremea când turcii şi tătarii năvăleau Ţara Românească, într-un sătuc  locuitorii au otrăvit toate fântânile. Vin cotropitorii şi întreabă pe un bătrân : ,,e bună apa de băut” , la care moşneagul ,,da taică, bea încet că-i rece.”

   Politica Voievodului Ştefan Cel Mare şi Sfânt era politică de acţiune. Lupta cot la cot cu ostaşii. Dânsul punea mâna pe cana cu apă şi dădea celui însetat (nu trimitea la UE sau la ONG-uri umaniste) , fără discuţii şi fără polemici.

   Ce rost are să facem filosofie când omul are nevoie de ajutor urgent?!

   Martirul Constantin Brâncoveanu nu s-a contrazis cu turcii, nu a negociat nimic, nu a ales varianta compromisului sau merge şi-aşa. Pentru Credinţă şi pentru Neamul Românesc, cu demnitate  a ales jertfa. Cine-şi mai dă azi viaţa pentru Hristos, pentru Adevăr?

   Nu ne gândim că istoria se repetă... Până când pierdem timpul cu polemici fără sens? Istoria este reală chiar dacă este în trecut. Să lăsăm orgoliul şi să fim conştienţi că ISTORIA POPORULUI ROMÂN nu s-a făcut pe Facebook sau pe internet, ci s-a făcut cu sânge şi cu demnitate.

   Din păcate trăim întro lume plină de iluzii (gen UE, gen Obama ,,mântuitorul” , gen erezia New Age etc.) , vrăjită de minciuni şi ahtiată după plăceri trupeşti. Este super-cunoscută afirmaţia că în sec. XXI (denumit secolul vitezei) ,,totul se rezumă la sex”. Orice încercare de revenire la normalitate iscă polemici infinite. Sunt persoane care iau atitudini, dar nu se unesc, şi între ,,cei buni” e ceva nefiresc, e dezbinare. Apar polemici şi în Ortodoxie şi peste tot. Nimic fără contraziceri. Cândva era nimic fără Dumnezeu, acum s-a schimbat ,,moda”.

   Credinţa e blamată, detestată şi ignorată. Credinţa e de vină că libertinajul nu se manifestă la cote maxime. Credinţa e ,,problema” după ateul Fernando Savater. Ca să izbăvim omenirea de ,,crize” (morale, spirituale, economice ...) trebuie să ,,ucidem” credinţa. Cu această bazaconie ajungem la nihilism ... şi de aici în neant... şi tot aşa pâna când moartea va pune punct fărădelegilor. Noi rămânem cu întrebarea din titlu, căci aici (negând credinţa) apar polemici fără de număr, şi până la urmă DE CE NE CONTRAZICEM?

09-11-2012