"Izbăvirea"...

"Izbăvirea" prin nud...

   Mergând pe stradă, te loveşti de panouri publicitare cu fetiţe dulci şi sexy, semiîmbrăcate, care ne oferă "izbăvirea" prin nud. Cred că nu aţi uitat de campania anti-fumant, unde s-a implicat "diva" Mihaela Rădulescu, afişându-se în costum de baie... Prin această metodă postmodernistă, ajuta fumătorii să lase tutunul, să îşi vină în fire şi să conştientizeze că fumatul dăunează grav sănătăţii personale şi a celor din jur. Desigur, pentru cei cu adevărat conştiincioşi, fumatul este un păcat, o patimă de care te vindeci prin Sf. Taină a Spovedaniei, printr-o relaţie vie şi armonioasă cu Domnul Hristos şi cu Biserica Ortodoxă. Acum sincer, să lăsăm ipocrizia postmodernistă, cum ar fii să recurgă Biserica la publicitate prin nud? De exemplu, se face o campanie pentru aducerea tinerilor în Biserică, fiindcă ... vin, dar vin prea puţini, majoritatea sunt batrânii... Pentru această campanie, pictăm nişte bannare cu o tipă "bună" rău, dezbrăcată complet... şi scriem un mesaj, un îndem: "dragi tineri nu uitaţi să veniţi la Biserică, totul e ok întru Credinţă, Nădejde şi DRAGOSTE!" Sunt carachios cu această caricatură "perversă", însă asta-i trista realitate, oferta sec. XXI este nudismul, pornografia... În acest secol vitezoman, "totul e bazat pe sex". Ca să-ţi vinzi produsul sau ca să faci reclamă la ceva, tre să arăţi lumii "sâni mari pentru creiere mici", funduri frumoase... etc. Fără nud nu are farmec frate! Fără nud produsul nu valorează nimic! Cum ieşim din criză? Simplu, prin nud. Vrem să realizăm o campanie anti-avort, anti-drog, anti-manele ... , dacă nu avem ceva nud, nu merge... nu funcţionează treaba. Imaginea , fără imagine nu eşti om astăzi. N-ai imagine, aoleu, eşti distrus, fugi repede la super-market şi cumpără imagine! Vrei să te afirmi, fă o poză nud şi lipeşte-o pe bloc sau la panoul de afişe electorale. Bineînţeles, eu glumesc, dar să privim realist, lumea de azi, a trecut din glumă în serios. Şi totuşi, nu pot să cred, cum de lumea-i atât de obsedată de nud. La tv şi prin ziarele de scandal, nud la greu. S-a mutat plaja de nudişti pe stradă, prin mass-media. În loc să privim frumosul, cerul, un apus de soare... şi în special ICOANA, stăm ca telespectatorii OTV, şi privim nudismul de pe panouri. Cea mai bună îngheţată este îngheţata "dezgheţata". Eram să zic, dezbrăcata. Hai să ne dezgheţăm minţile, şi să lăsăm prosteala asta prin nud. Omul este o taină, nu putem la nesfîrşit să tratăm în băşcălie fiinţa umană, nu putem să facem abstracţie de suflet-seniment, voinţă şi raţiune. Unde mai este raţiunea dacă ne lăsăm manipulaţi de tv, de politikie şi de nud? Dumnezeu nu ne-a creat pentru "acte caritabile" prin nud, sau pentru a ajunge animale. Bunul Dumnezeu ne-a creat pentru a sluji Binele, Frumosul şi Adevărul. Noi din păcate slujim minciuna şi nudismul. Vrem să trecem peste necazuri şi supărări prin nud. Dacă tu nu ai bani şi priveşti panoul publicitar careţi oferă plăcere şi o bere rece, privind intens panoul respectiv, îţi dă cineva bani? Nu. Tu trebuie să munceşti, să faci banii cinstit şi să cumperi ce-ţi doreşti. Tipa goală sau pseudogoală după panoul respectiv îşi ia bănuţi pentru imaginea ce o afişează, tu priveşti ca blegul, şi nimic nu câştigi. Cel mai corect este să mergi frumuşel la Biserică, să te rogi, să fii om (fiindcă în Biserică aflii că eşti om, ne spune Petre Ţuţea) , să te fereşti de desfrânare ... şi să laşi nudismul în lumea lui. "Izbăvirea" prin nudism, este o amăgire... Izbăvirea adevărată este întru Domnul Hristos, Mântuitorul sufletelor noastre. Fără de Dânsul nu putem face nimic. Oricum, este absurd şi aberant să luăm atitudini prin nud, să ne dezbrăcăm în fundul gol ca să salvăm omenirea, planeta. ROSTUL şi ESENŢA Vieţii este Hristos Domnul, în rest totul e "vânare de vânt".

"Izbăvirea" prin virtual

   Întru mediul virtual orice este posibil, în realitate (din păcate) totul este imposibil. Vrem o ţară ca afară, vrem "izbăvirea" , dar nu real ci virtual. Nimic prin real ci doar prin intermediul virtualului. Există fericire, iubire, dor, sentimente, suflet în spaţiul virtual? Nu prea cred că există. Poate în domeniul spiritual (dacă suntem sinceri) , însă prin virtual nu se transmite nimic concret, decât nişte idei, informaţii, poze, vorbe... Cu toate că se poate lucra şi prin internet, prin virtual la anumite proiecte, însă nu-i aceeaşi chestiune cu realitatea, când te implici în ceva la modul real, nu abstract, nu poetic, nu filosofic... ci pur şi simplu REAL. Nu există spovedanie prin virtual, aşa nici "izbăvire" nu găsesc prin virtual. Totuşi de ce apelăm la această iluzie? De ce ne amăgim că putem schimba lumea după net (stând comod pe net) , prin virtual? De ce facem revoluţii prin virtual şi-n realitate suntem  nişte mieluşei, nişte oameni care le e frică şi de umbra lor? Nu-s de acord cu aceste atitudini prin virtual. Nu-s împotrivă, doar că e mai corect să încercăm vindecarea, izbăvirea, renaşterea, convertirea poporului român prin REAL, să avem un IDEAL prin REAL, nu prin virtual. De ce nu se face sex prin telepatie? De ce nu se gândeşte, mănâncă, spală, bea... virtual? Hai să transpunem viaţa întru virtual, dacă tot ne place să trăim în acest spaţiu fictiv şi plin de impresii aberante? Un om e cât pe ce să se înece, cum îl salvăm?Virtual sau real? Practic, dacă ştim bine să înotăm, tre să-l ajutăm fizic nu metafizic, sau să ne imaginăm cum îl scoatem viu din apă. Mi se pare (aici nu vreau să trag concluzii) că prea exagerăm cu mediul virtual, dar asta-i lumea în care supravieţuim, totul se desfăşoară pe internet, acolo se discută şi se fac tranzacţii de miliarde. În realitate nimic nu mai e real. Şi realitatea a devenit ficţiune. În ziua de azi  nu mai eşti sigur de realitate, de existenţa ta adevărată. Şi o donaţie printr-un ONG sau cont bancar e bună, dar altceva e să mergi tu personal să dăruieşti, să vezi, să pipăi şi să urlii ESTE. Omul virtual, internaut... nu-i de condamnat, se adaptează cu progresul şi trăieşte în pas cu moda, însă e normal să nu-şi piardă demnitatea şi să aibă discernământ. Ştiinţa a avansat enorm, conştiinţa este tot conştiinţă, indiferent de evoluţia tehnologiei. Cine are conştiinţă şi ascultă glasul conştiinţei, are nădejde de mântuire. Mediul virtual nu trebuie să-ţi ocupe tot timpul, să-ţi răpească viaţa, din nefericire realitatea virtuală e alta, suntem sclavi. În principal suntem sclavii banilor, apoi suntem sclavi prin internet, prin tv, prin jocuri de noroc, prin orice înseamnă tehnică ultra. Virtualul provoacă depedenţă, dependenţa provoacă pierdere de timp şi pierderea de timp provoacă o depresie absurdă. Nouă ni se pare ok să stăm ore-n şir pe internet (mai nou pe Facebook) , dar nu-i chiar aşa ok. Timpul este o creaţie dumnezeiască de mare preţ, cum putem să fim atât de ignoranţi, indiferenţi, nepăsători... încât să ne jucăm cu timpul vieţii noastre. "Izbăvirea" prin virtual, e o pierdere de timp inutilă, o utopie stupidă. Izbăvirea de patimi nu se poate realiza decât fiinţial, întru fiinţă, nu întru virtual. Are şi virtualul rostul lui, dar esenţială rămâne REALITATEA.

17-07-2012