Primul meu articol din Ziarul de Vrancea (publicat în 2012) este despre drepturile omului. Un articol de care mă despart cu toată fiinţa.
Articolul se poate citi aici: https://www.ziaruldevrancea.ro/jurnalism-cetatenesc/73960-.html
Îmi cer scuze public faţă de Ziarul de Vrancea, faţă de cititori... de felul (prost şi urât) cum am scris acel pseudoarticol sau anti-articol, cu expresii care nu au ce căuta în presă. Influenţat de anumite cărţi şi persoane (publice) gândeam neortodox având iluzia că eu transmit un mesaj profund ortodox şi că fac o revoluţie a bunului-simţ prin tot ce scriu, dar nu eram atent la cum scriu. Ideea poate era bună, doar că era exprimată greşit.
Pe scurt, ideea articolului despre drepturile omului este că un om credincios, un creştin adevărat (dacă respectă credinţa întru totul) nu are nevoie de drepturile omului, dar eu am confundat Teocraţia (cetatea lui Dumnezeu) cu democraţia. Statul laic nu poate exista fără legi, fără codul penal sau codul civil... şi în spiritul UE, omul modern, nu poate exista fără drepturile omului, fără CEDO.
Am făcut o gafă foarte mare să blamez drepturile omului. Aviz celor care cred că orice tip de scriere poate să fie un articol sau un (nou) gen de literatură.
Nu salut ideea de literatură de cuţit marca Liviu Andrei şi nici ideea de Jurnalul unui Adam, dar nici cum scriam eu în 2012 nu era ok. Logic, dacă e să respectăm drepturile omului, fiecare e liber să scrie şi să gândescă ce vrea (există public şi pentru literatura cu limbaj licenţios, obscen... există public şi pentru pornografie) , dar eu personal nu mă regăsesc în acest context.
Citesc Omul recent de H.R. Patapievici şi văd că şi el nu e de acord cu ideea de corectitudine politică, dar aduce argumente sănătoase, scrie frumos şi bine despre acest lucru, nu aruncă unele cuvinte murdare şi câteva idei agresive (cu mesaj ortodox credeam eu atunci, dar nu era niciun mesaj ortodox, a fi ortodox nu înseamnă a fi răzvrătit, polemic şi indignat pe orice şi pe toate...) cum am făcut eu, spre ruşinea mea. Dacă H. R. Patapievici avea ocazia la 24 de ani să scrie un articol în Ziarul de Vrancea despre drepturile omului, sigur nu scria ca mine. Diferenţa e că el este scriitor cu adevărat şi respectă canoanele literaturii, iar eu abia acum înţeleg că încercările mele din 2007 până în 2012 au fost doar încercări... şi nu literatură.
Bine un om de cultură (sau un intelectual de prima mână) care scrie un eseu (sau un articol) bazat pe argumente istorice, logice, filosofice, psihologice, sociologice, politice... nu se compară cu tipul de scris al unui tânăr care scrie de parcă face rap sau hip-hop.
Am şi eu cunoştinţe care scriu articole (pe blog sau la ziar) dar scriu frumos. De exemplu Monica.scrie din Bucureşti. Adelina Cristiana Bălan (poetă) din Focşani. Scrie articole pe blog (a scris şi la Ziarul de Vrancea) impecabil. Descopăr ieri (sugestie) de la Adelina Bălan: Inoza.ro şi Petronela Rotar. Un gen de a scrie articole (şi literatură) aşa cum îmi place mie. Unele persoane nu au doar darul de a scrie, au darul de a scrie frumos.
Articolul meu din Ziarul de Vrancea publicat la rubrica Jurnalism cetăţenesc sub egida: Asta e părerea mea!, se încadrează în tabelul AŞA NU! Articolul pueril, rămâne doar la stadiul de părere, dar o părere proastă. Încerc să convertesc părerile în atitudini şi să fiu mai matur în ceea ce scriu şi public. Ştiu că nu mă scuză faptul că sunt tânăr. Pur şi simplu am exagerat, dar am realizat. Am conştientizat că nu orice mesaj este ortodox şi nu orice idee este un articol.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu