vineri, 12 ianuarie 2018

Gânduri despre fericire

   Gândul că poţi să fii celebru te face fericit? A fi celebru e sinonim cu a fi fericit? Plec la drum cu această întrebare şi cu gândul că omul simplu este un om fericit. Simplitatea îmbracă haina fericirii. Dar totuşi ce facem cu canoanele lumii moderne? A fi bogat nu înseamnă a fi fericit? A face sex nu înseamnă a fi fericit? A lua droguri nu înseamnă a fi fericit? A sta pe facebook nu înseamnă a fi fericit? A fi political correctnes nu înseamnă a fi happy?

     Până la urmă, ce mai înseamnă a fi fericit astăzi? Vedem în cărţile de dezvoltare personală şi de psihologie modernă, diferite reţete de genul cum să fii fericit... , care toate se rezumă la ideea: nu uita să te iubeşti pe tine! sau iubeşte-te! , aceptă-te aşa cum eşti! şi vei fi fericit... Ne place sau nu, aceste cărţi se vând ca pâinea caldă. Nu blamăm această industrie, această psiho-literatură. Există şi cărţi bune de acest gen. Dar există şi multă literatură de duzină. Ca beletristica. Un fel de telenovele. Multe şi fără sens. În fine... Există oare o reţetă standard care te face fericit?

    În literatura noastră, avem un model, un punct de reper genial: Jurnalul fericirii. Ce facem aici... cădem în patima că o carte te poate face fericit? Un călugăr este fericit? Un monah ca Nicolae Steinhardt a fost fericit? Nu intrăm în teologia şi mistica fericirii acestui om deosebit, pentru că fericirea este o taină, o problemă intimă.

      Afirm cu toată fiinţa că un om spiritual firesc este fericit. Am credinţa că un călugăr este un om fericit. Privesc cu bucurie la aceşti îngeri în trup şi văd mănăstirile ca fiind temple ale fericirii. Sunt fascinat de lumea oamenilor care aleg această cale şi nu vreau să cad în ispita să îi divinizez, dar nu văd nimic greşit să iubeşti asemenea fiinţe umane.

       Acum ceva ani aveam un gând. Să cunosc omul prin cartea lui Petre Ţuţea - Omul, tratat de antropologie creştină. Cu toate că omul nu-l poţi cunoaşte nici prin experienţe, viaţa de zi cu zi şi alte întâmplări. Era o iluzie că eu pot cunoaşte omul prin cărţi. Prin literatură, filozofie, religie, psihologie, sociologie, istorie, poezie... Nici prin muzică şi artă. Omul rămâne un necunoscut, o taină. Prin literatură, muzică şi artă... prin cultură poţi cunoaşte o nuanţă a omului frumos, un petec de suflet, o aromă de sublim, o brumă de fericire. Dar totuşi, omul (chiar artist) este un paradox. Un animal raţional... un individ neînţeles. Pentru că există şi oameni (din medicină, din artă, din cultură...) care săvârşesc crime sau care se sinucid. Chiar dacă sinuciderea (vedetelor) se vrea a fi un act eroic, avem dreptul să nu fim de acod cu acest gest. Fiecare om e liber să fie specie umană, comedie umană sau capodoperă umană. Dar bine ar fi ca omul (model) să fie şi om moral.

        Ce legătură are cunoaşterea omului cu fericirea?  Uite că are. Omul e un un actor de tragedie, dramă sau comedie, dar tot omul poate să fie un regizor bun şi să fie mâmdru de filmul fericirii personale. Omul - ancora iubirii. Deci un prim lucru în a fi fericit este iubirea. Cu adevărat iubirea este un izvor al fericirii. Dar ce ne facem că există decepţii şi despărţire? Trecem de la capitolul iubire la capitolul experienţe. A fi fericit înseamnă a cunoaşte? A fi fericit înseamnă a avea mai multe experienţe de viaţă? Nu chiar. A fi fericit înseamnă a avea pace sufletească. A avea linişte. A fi împăcat cu tine însuţi.

          A fi fericit înseamnă a fi sănătos (în sec. XXI)... A fi fericit înseamnă a avea prieteni, familie... A fi fericit înseamnă a fi copil. Şi în sfârşit, ai fi fericit înseamnă a te face fericit. Fericirea omului eşti tu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu