Banii nu fac nici doua parale este titlul unui roman de Hans Fallada. Interesanta idee. Cat valoreaza banii pentru care muncim din greu uneori? Care sa fie rostul banilor sau care sa fie filozofia banilor?
Se spune (prin cantece) ca banii n-aduc fericirea. Dar nici fara bani nu e bine. Cum facem sa echilibram balanta? Nici sa devenim robii banilor, dar nici sa fim extrem de saraci. Trebuie sa fie o armonie. O cale spre normalitate si decenta.
Pana la urma nu e o problema lipsa banilor multi sau filozofia banilor. Problema e alta: sa nu facem idol, dumnezeu din bani! Fiindca aici putem discuta si de teologia banilor.
Sunt oameni care se inchina la bani, mai ceva ca la icoane si ca la Dumnezeu. Astfel e clar ca oamenii respectivi au interpretat gresit rolul banilor in societate.
Banii nu sunt un scop in sine, ci un mijloc... O moneda de schimb. Nu cred ca exista alta metoda sa functioneze firesc o societate, decat prin munca si plata in bani.
Restul sunt mofturi, ar zice nu stiu cine. Nu, tot ce e bun e important. Doar ca lumea de azi prea este ahtiata dupa bani, tehnologie si confort... si uita de suflet, de Dumnezeu, de mantuire.
Ce folos daca am castiga lumea intreaga si ne pierdem sufletul? (zice Sf. Scriptura). Ce folos sa avem bani multi daca nu avem minte, suflet curat, sanatate si demnitate?
Oare asa sa fie: banii nu fac nici doua parale?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu