Omul în dialog (exerciţii de scriere)

- Şterge-te pe picioare când intri în casa unui om!
- Pardon, am greşit!
- Bine, bine... Hai că nu stăm la taclale acum şi aici în hol!
- Scuze, eşti supărat?!
- Nu, sunt nervos. Astăzi la facultate, îmi zice un student: dl. prof. , greşiţi mult faţă de Kant.
- Cum adică?
- Tu nici nu ştii cine e Kant sau cum?
- Frate, te rog... Eu nu ştiu ce predai tu la facultate... Credeam că eşti profesor de istorie...
- Iartă-mă frate, îmi vărs nervii pe tine! Nu, sunt profesor de  filosofie.
- Şi ce ai zis de Kant?
- Le-am zis că e idealist dar şi realist...
- Şi ei ce au zis?
- Nimic. S-a găsit unul să zică altceva. Vai, ce le mai place tinerilor de azi să comenteze... ba îşi dau cu părerea despre absolut orice, ba fac pe deştepţii ... Frumos tare spune dl. Radu Paraschivescu, românii de azi sunt specialişti la datul cu părerea şi la aflarea-n treabă...
- Altceva ce? Ce a zis studentul?
- Că e raţionalist ... că a citit el pe internet , mai excat pe siteul Wikipedia...
- Nu înţeleg ce te-a deranjat, are şi omul dreptul la opinie...
- În fine... Te-am chemat la mine pentru altceva. Ştii frate, casa de la Popeşti, casa bunicilor se dărâmă.
- Da, din cauza noastră. Dacă nu mai trecem pe acolo.  E cineva de vină în afară de noi?
-  Scuteşte-mă cu morala ta absurdă! Ascultă! Aseară cu Maria, m-am gândit să o vindem.
- Sora noastră Maria, a zis să vindem casa de la ţară?
- Nu măi, eşti culmea! Soţia mea Maria.
- Maria o cheamă. Nu ştiam.
- Tu nu ştii nimic.
- Lasă... Am timp să învăţ.
- Aşa zici mereu.
- Şi câţi bani vrei să cerem pe casă?
- 50 000 de euro.
- Nu e cam mult?
- Nu e măi, avem mult pământ în spate. Curte mare, grădină, livadă...
- Nu Ovidiu, nu sunt de acord să vindem!
- De ce Victor, de ce?
- Nu sunt şi basta.
- Om prost şi încăpăţânat.
- Auzi, eu nu am şcoală... Dar nu mă las călcat în picioare de nimeni. De ce eşti mereu arogant şi rece?
- Iar mă iei cu arogant... Ce înseamnă mă arogant dacă tot zici aşa?
- Nu contează. Am auzit şi eu  la băiatul patronului meu. Nu ştiu. Dar e ceva rău oricum.
- De ce foloseşti cuvinte al căror sens nu-l ştii?
- Nu am carte ca tine dar am demnitate, am omenie...
- Ai pe dracu. Ai tupeu de om prost.
- Om... Ce e omul, ştii tu ce e omul?
- Ştiu... Prin I. Kant şi prin  intermediul filosofiei, cred că ştiu. I. Kant se întreba ce e omul? , şi se întreba cu rost... iar I. Kant , nu e un prost ca tine...
- Te rog, nu mă jigni... Insulţi, jigneşti, ai nervi... , ce fel de profesor eşti tu măi omule?
- Frate, gata... Să nu te pleznesc! Nu vorbeşti tu cu mine cu măi omule... Hai , părăseşte locuinţa! Afară mai repede, om prost ce eşti!
- ... Of... (Murmura în şoaptă Victor) Ai să înţelegi omul la paştele cailor. Ce nebun sunt şi eu. cum să înţeleagă omul pe om... omul e o fiinţă de neînţeles. Degeaba faci filosofie frate... N-ai înţeles nimic din cele despre om. ... Mă doare sufletul... Vrea numai bani... Acesta să fie oare omul? Pentru asta trăieşte omul pe pământ? ... Numai să strângă bani.

Sunt om sărac, fără carte... dar sunt cinstit. Cred în Dumnezeu şi caut să nu fac rău la nimeni. Ajut omul cât pot. Respect omul, şi cerşetorul, şi orice om... Încer să mă feresc să ajung un ratat. Păcat că se distruge omul ... se pierde şi nu se mai regăseşte în nimic. ... Of, greu să intri în dialog cu omul... Greu tare să lămureşti omul! Omul... Mai ales omul de azi.