De vorbă cu Nichita Stănescu (dialog imaginar)

- Doamne ajută! Ce faceţi Maestre?

- De ce Doamne ajută, nu sunt preot, tinere dragă...

- Studiez Teologia Maestre şi consider că acest salut creştin se poate adresa şi poetului şi oricărui om adevărat.

- Nu-i nicio problemă, nu mă deranjează salutul tău.

- Dar ce vă deranjează iubite poet şi scriitor adevărat?

- Exagerezi, prea mult, om adevărat, poet şi scriitor adevărat... eu nu sunt decât o pată de sânge care vorbeşte. Ce mă deranjează? Prostia... Da, prostia mă deranjează. De ce? Pentru că acolo unde este prostie este şi tupeu, nesimţire şi alte chestiuni urâte.

- Maestre, dvs. sunteţi considerat un autor sensibil, un sensibil incurabil, deci ne potrivim...

- Mă faci să zâmbesc! Tinere, chiar îmi eşti simpatic. Normal, sunt sensibil ca om, ca român, ca poet, ca fire... Şi tu eşti sensibil obs. , dar sincer, serios, nu te supăra, eşti prea sensibil.

-  Ce să fac Maestre să nu mai fiu aşa sensibil?

- Nimic. Fii tu însuţi! Iubeşte şi e de ajuns!

- Mulţumesc frumos.

- Pentru ce îmi mulţumeşti?

- Pentru sfat şi pentru dialogul acordat.

- Nu ai pentru ce să-mi mulţumeşti. Mulţumeşte Cerului că eşti om sensibil şi mulţumeşte Mamei tale că eşti aşa frumos la chip, la minte şi la suflet.

- Of, ce vorbe mari unui copil... unui gândăcel... unui pitic... unui om aşa mic...

- Tinere ascultă, nu te mai desconsidera! Tre să ai demnitate! Dacă eşti inteligent şi citit, acesta eşti, nu te da prost că nu eşti! Nu eşti deloc prost! Ieri toată ziua ţi-am citit scrisorile şi scrierile tale. Ai nevoie de corectură. Te-ai grăbit şi ai strecurat greşeli. Se vede clar că ai talent. Ai gânduri. Ai viziune. Ai spirit de scriitor, dar nu ai estetică cum bine recunoşti.

- Da. Sunt neputincios.

- Neputinţa se vindecă. Se vede că ai iubit lb. şi lit. română, dar acum faci Teologie, de ce nu Litere?

- Mă simt mai aproape de Teologie şi Filosofie.

- Frumos. Când ai timp, studiază în particular lb. şi lit. română. Ceea ce ai făcut la şcoală şi la liceu. Vezi gramatica. Vezi ce-ţi lipseşte.

- Mulţumesc din suflet.

- Cu admiraţie tinere. Literatura se scrie cu răbdare. Să ai răbdare!

- Sper să am.

- Literatura nu se învaţă, se simte. Literatura se trăieşte.

- Deci, îmi permiteţi să scriu în continuare?

- Scrie, nu te da bătut. Criticile sunt subiective. Mie personal nu-mi plac criticile care te iau peste picior şi te judecă ca om nu ca autor. Nici ironiile proaste nu-mi plac.

- Mă regăsesc în cele spuse de dvs. ...

- Păi, ce mai aştepţi, dacă te regăseşti în gîndirea mea, citeşte-mă şi vezi acolo cum se scrie corect.

- Corect şi frumos.

- Frumos, nu ştiu, discutabil.

- Dar am citit.

- Atunci mă bucur.

- O întrebare şi gata.

- Ascult.

- Ce ziceţi de ideea mea de carte Cerul?

- E bună, numai să fie scrisă pe româneşte.

- Am înţeles.

- Te las cu bine.

- Vă iubesc! Vă mulţumesc!

- Cu drag, Nichita S. , un prieten de suflet!