Discutie intre X si Y

- Salut X. Ce mai zici?
- Frate Y, suparat.
- De ce?
- Nu stiu.
- Cum asa, esti suparat si nu stii de ce?! Aseara erai tot numai un zambet.
- Da. Eram. Pana cand primesc un comentariu pe facebook... Unul Anonim, il cunosti? Stii ce imi zice: "ba omule, lasa-ne cu filosofia ta, suntem ocupati, avem alte probleme!"
- Urat. Imi pare rau. Si tu ce ai raspuns?
- Nimic. Am ales tacerea.
- "Tacerea e ca mierea"...
- Am primit odata ceva si mai urat  si am dat replica si n-am castigat nimic. Dar dupa ce se potoleste furtuna, polemica nebuna, un prieten imi spune: daca taceai filosof ramaneai.
- A zis bine.
- Corect.
- Si stai asa. Tu de ce te-ai suparat de fapt? Te-ai suparat pe ceva ce spune un Anonim?
- Dar eu cine sunt?
- Un X. Un necunoscut dar nu un Anonim.
- Multumesc.
- Pentru putin.
- E diferenta nu?
- Normal. Un Anonim e o "fantoma", un ipocrit, un tip sau o tipa... care se ascunde.
- Si un necunoscut cine e?
- Un necunoscut.
- Cum adica?!
- Un necunoscut care totusi e recunoscut...
- De prieteni.
- Da, vezi ca stii! Macar prietenii te cunosc...
- Recunosc.
- Pardon, recunosc.
- Fara prieteni esti necunoscut de tot.
- Prietenii sunt esentiali in contextul promovarii, afirmarii...
- Ei iti fac reclama si publicitate cel mai bine.
- Prietenii adevarati.
- Desigur, doar nu prietenii dupa facebook.
- Apropo, ce parere ai despre prietenii dupa facebook?
- Sunt si acolo prieteni, exista... dar sunt si multi prieteni virtuali.
- "Prieteni de pahar".
- Prieteni pentru "like".
- Da, da... Exact. Cand nu le dai like se supara si devin agresivi.
- Nu-i judeca. Unii n-au ce face si-si petrec tot timpul acolo si cedeaza nervos...
- Si te ia pe tine la rost.
- Iarta-i! Asta e lumea virtuala.
- Of, sunt ancorat in mediul on line.
- Stiu ca esti acolo dar nu esti de pomana, ai un scop.
- "Scopul scuza mijloacele"...
- Cam asa ceva. Vorbim in citate. Ne amagim...
- De ce?
- Ne amagim uneori.
- De ce ne amagim?
- Ne amagim de tot.
- Mai ales pe facebook.
- Nu, mai ales pe internet.
- Insa putem sa ne folosim de net.
- Da, normal ca da, doar ca nu avem discermant si masura.
- Nu avem un progam.
- Vedem prea bine cate ore stam pe net si cate ore traim real, cate ore citim...
- Cate minute iesim afara sa ne plimbam. Cate minute stam la aer curat. Cate minute alergam.
- Da, ai dreptate, nici cateva minute nu stam afara. Ne omoara sedentarismul.
- Ne place sa stam pe net si sa stam la tv ore-n sir...
- E mai comod, mai modern.
- Este, dar nu tot timpul.
- Si mai auzi ca spunem: "nu am timp de citit!", "nu am timp de aia si de aia"...
- Ne mintim.
- Ne mintim singuri.
- Hai sa mergem la padure!
- Ce facem acolo?
- Intram in dialog cu copacii.
- Mai bine cu frunzele.
- Cu natura... Traim in comuniune cu tot ce e viu.
- Mediul virtual e "mort".
- Nu, dar nici viu nu e.
- "Comunicare fara comuniune"...
- Da, sau socializare fara cunoastere, fara privire in ochi... fara a fi fata catre fata...
- Vorbim fara sa ne privim in ochi, asa e. Ne privim prin "monitor", comunicam prin "tastatura"...
- Vorbim vorbe.
- Vorbe fara rost.
- Vorbe seci.
- Si ce sa facem sa trecem dincolo de vorbe?
- Sa spunem cuvinte... Sa marturisim... Sa luam atitudini.
- Hai la padure!
- In 5 minute sunt la tine.
- Of, stam asa aproape si vorbim pe chat.
- Nu e rea tehnica, informatica, internetul... e rea exagerarea.
- Excesele.
- Corect.
- Vorbim la padure.
- Bine. Vorbim acolo.

19/10/2013