Discuţie între un porc şi un măgar (pamflet)

- Bă, tu ai iubită?

- Ce mă?! Ce să am ispită?

- Băi, iubită?

- Mă, dar de ce te interesează?

- Vreau să ştiu aşa ca idee.

- Da am, din păcate.

- De ce din păcate?

- Băi frate, tu eşti porc?

- Nu, sunt măgar...

- Eşti pe naiba.

- Dar ce ai omule?

- Ce om măi, visezi?

- Of, iubită ai... dar nu ai... om nu eşti...

- Da, sunt specimen...

- N-am zis eu asta.

- Mare brânză să-mi zică asta un măgar.

- Şi tu porc...

- Sunt... dar sunt mai deştept ca tine.

- Băi , gîndeşti prost... măgarii măcar au demnitate... mor frumos... mor singuri... se duc undeva şi mor fără să fie văzuţi de nimeni.

- Şi porcii cum mor?

- Înjunghiaţi... Crimă şi pedeapsă...

- Mor de Crăciun dar mor sătuli...

- Aaa, şi măgarii mor de foame?

- Nu, nu mor de foamne... mor de sete...

- Dar prostul de ce moare?

- De grija altuia...

- Da. Bravo.

- Bravo se zice la măgari...

- Şi nu eşti măgar?

- Nu, sunt...

- Sunt eu porc...

- Eşti.

- Ştiu.

- Mersi.

- Pentru ce?

- Pentru conversaţie.

- Ei, nimic important... o mică discuţie între...

- Un porc şi un măgar...

- Nu, un porcule şi un măgarule...

. Mă faci porc?

- Nu te-am făcut eu...

- Aha, dar cine?

- Cine e măgar?

- Omul.

- Care om?

- Omul nesimţit.

- Şi porc?

- Tot omul.

- Care?

- Omul obscen, vulgar...

- Tare omul ăsta... e şi om şi porc şi măgar...

- Da are mai multe calităţi...

- Dar de ce nu e doar om şi atât?

- Nu vrea.

- Dar tu de ce eşti porc?

- Ca să se mire măgarii.

- Dar nu mă mir, întreb.

- Întrebi degeaba.

- De ce?

- Pentru că nu există răspunsuri ci tot întrebări.

- Bine porcule...

- Iha, iha...

- Te cred.

- Pe cuvântul tău de porc.

- Pe cuvântul meu că nu sunt porc... dar măgar sunt...

- Bine că eşti tu, eu am fost destul.

- La revedere.

- Drum bun în coteţ!

- Mulţumesc.