Gînduri - 17 Octombrie

Oamenii în general poartă o mască. Masca aceasta este fericirea. Fericirea de a fi. Fericirea de a fi om. Fericirea de a fi pur şi simplu.

- Ce, vreti o fericire mai mare?
- Da, fericirea de a fi sfânt.

Dumnezeu e Genial, face sfinţi din cei mai mari păcătoşi. Să ne gîndim la Sf. Ap. Pavel, la Sf. Augustin, la Sf. Maria Egipteanca, la Părintele Serafim Rose. Sf. Ap. Pavel a fost prigonitor al creştinilor şi duşman al Lui Hristos, pînă a fost lămurit printro convertire extraordinară. Ştim ceea ce s-a petrecut pe "Drumul Damascului". Am pus în ghilimele fiindcă acest Drum a devenit reper pentru toţi convertiţii la credinţa cea dreaptă. Sf. Augustin (denumit Fericit în Ortodoxie) , a fost desfrînat, pătimaş şi departe de Adevăr, precum ne mărturiseşte în Confesiuni. Sf. Maria Egipteanca tot aşa, a fost scoasă din mocirla desfrîului iar Părintele Serafim Rose, convertit de la ateism, beţie şi droguri. Se tăvălea pe podea şi plîngea. Se lupta să caute Adevărul. Şi Slavă Domnului, fiind sincer l-a găsit.

Cunoaşterea prin credinţă şi dragoste te duce la Adevăr. Când cauţi sincer e imposibil să nu te lămureşti că Hristos Domnul este Calea, Adevărul şi Viaţa. Când cauţi doar să găseşti nod în papură şi să intrii în polemici nu ajungi prea departe. C. Noica numeşte treaba asta deschidere care se închide sau închidere fără deschidere. Omul autonom, cel ce se crede deşteptul deştepţilor, are cunoştinţe dar nu are cunoaştere. Omul clasic, omul religios... are cunoaştere prin credinţă şi prin Revelaţie. I s-a dat de Sus să ştie, iar când nu ştie ceva are demnitate şi-şi recunoşte neştiinţa, neputinţa. Parcă eu ştiu că nu ştiu nimic, e zis de omul frumos, de omul ortodox, nu de Socrate. Vedeţi, Socrate, a fost inspirat cu această afirmaţie memorabilă, întrucît, omul credincios, omul modest, o rosteşte fără pic de ruşine. Nu e nicio ruşine să spui nu ştiu. Ruşine e să ai impresia că le ştii pe toate când de fapt omul ştiie neştiind  şi  face nefăcând.