* Cerul a plans azi toata ziua. A plans de fericire sau de tristete? Bucuria cerului este fericirea omului iar fericirea omului este bucuria cerului. Omul nu este facut sa traiasca singur si trist. Omul e facut sa traiasca in comuniune cu cerul, cu Dumnezeu, cu natura... De ce totusi exista oameni solitari? Probabil sunt romantici. Romantismul asteapta marea iubire. Asteapta sa-i pice din cer. Cand asteapta prea mult se sinucide, cand asteapta prea putin scrie poezii de dragoste.
Omul ortodox nu se pierde-n detalii romantice. Nu este nici prea sentimental, nici melancolic, nici naiv... Omul ortodox traieste pur si simplu frumos. Traieste in prezenta harului, in prezenta cerului, si cauta sa paseasca prin viata ca o smerita "floare de colt". Omul ortodox este un munte de om. Traieste si gandeste firesc... cu rost... si cu demnitate. Tinde spre omul ceresc. Omul ceresc este un sfant. Sfintii au pregustat cerul inca fiind pe pamant. Sfintii sunt oamenii lui Dumnezeu si traiesc cu adevarat intre cer si pamant.
Intre cer si pamant nu exista nimic in afara de om. Omul este liantul, cuvantul de legatura. Cerul isi asteapta "fiul ratacit" acasa. Omul nu se intoarce spre cer fiindca a devenit "pamant" rece si pustiu. Un individ sobru si absurd, acesta este omul fara cer.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu