sâmbătă, 28 septembrie 2013

Ganduri duhovnicesti

Iertarea e lcuru cel mai de pret. Comoara ascunsa-n frunzisul inimii. Iertarea e "arma" unui om nobil si cu frica de Dumnezeu. A ierta inseamna a te vindeca de ego-ul ce urla in noi de ura si trufie. Iertam ca sa dam dovada de omenie, de iubire... Iertam pentru ca iubim. Dumnezeu ne iarta. Noi de ce nu iertam?

Se zice ca toamna adulmeca fiinta umana si o umple de parfum de melancolie si umbra de tristete. Omul duhovnicesc, omul credincios se raporteaza la Iisus Hristos Domul. Nu are voie sa fie trist. Hristos nu S-a Intrupat ca sa fim tristi ci ca sa aduca pace si bucurie. Sa nu fim tristi! Toamna e un anotimp nu o stare de fapt. Credinta nu tine de anotimpuri. Vara cred mai fierbinte ca e soarele mai geneors. Iarna nu cred deloc ca e foarte frig si imi igheata sufletul... Nu, nu exista astfel de pretexte in viata omului ancorat intru credinta, nadejde si dragoste. Omul cu adevarat credincios are Model Absolut pe Mantuitorul Iisus Hristos si cauta sa faca ceea ce ne-a propovaduit El, nu se ghideaza dupa filozofia lumii. Lumea e trista caci ii lipseste Bucuria. Bucuria de a crede si Bucuria de a Invia. Nu traim pentru a fi sau pentru a avea , noi traim pentru a invia. Impreuna cu Hristos avem nadejde de mantuire. Scopul vietii este mantuirea sufletului.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul si Cuvantul Lui Dumnezeu, sunt topit de invidie, sunt gelos si sunt trist si dezamagit. Iti marturisesc sincer ca am gresit, ajuta-mi Doamne sa fiu smerit! Ajuta-mi sa uit de tristete si de durerea de a fi om!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu