Putem să vorbim despre ură şi răutate în contextul ortodox? Nuuu, noi suntem Albă că Zăpada! Noi suntem virgini din toate punctele de vedere. Pardon! Din păcate mai multă ură şi răutate există între doi credincioşi... Scuze! Aşa-zişi credincioşi. Ne dau lecţii cei ce sunt atei (sau de altă confesiune) la moralitate şi civilizaţie. Dar noi tot continuăm să ne umflăm în pene că suntem ortodocşi, drept credincioşi şi că noi suntem credinţa cea adevărată. E adevărat (un adevăr biblic) că există doar un botez, doar o credinţă şi doar un Dumnezeu, dar nu e adevărat că noi avem dreptul să îi judecăm pe alţii şi să ne tot batem cu cărămida în piept că suntem credincioşi.
Atâta timp cât există preoţi care se urăsc între ei... şi se ceartă, avem nota patru la purtare din punct de vedere ortodox. Dar nu doar ortodox, ci strict uman. Să fii slujitorul Domnului şi să ai ultimul model de BMW sau să ai Samsung S 7, şi să ne vorbeşti cu smerenie despre milostenie... deja ori eşti ipocrit, ori eşti pe altă planetă. Să fii credincios şi să ai o privire plină de răutate deja nu e nimic normal. Undeva e o mare problemă. Se spune foarte frumos: cauză şi efect. Să căutăm cauza şi să tăiem răul de la rădăcină. Dar ne place să fim aşa. Nu contează nimic. Important e că mergem la biserică şi avem feţe de ortodocşi. Toţi sunt nebuni... numai noi suntem normali. Toţi sunt demoni, numai noi suntem chip şi asemănare cu Dumnezeu. Dar când ne cere cineva un leu... strângem din dinţi... şi cu răutate (pardon!) cu milă... îi dăm bietului om... un leu din monede de 10 bani. Şi ne gândim la bănuţul văduvei din pilda Mântuitorului Hristos.
Avem doar impresia că prin această atitudine a noastră îl urmăm pe Hristos. Suntem foarte departe. A fi ortodox înseamnă a fi om. Iar a fi om nu înseamnă a avea ură şi răutate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu