Caricaturi si specimene (editie noua)

   Un fel de a zice NU
(in loc de introducere)

   Avem in Romanica (daca tot e sa fim ironici, ne exprimam in limbajul Carcotasilor de la Prima TV) diverse personaje. Unele simpatice, altele ridicole. Ne propunem sa vorbim putin despre aceste personaje ridicole. In filme, in carti, in teatru... avem personaje pozitive si personaje negative. In societatea romaneasca - autohtona - , avem personaje de tot felul. Facem un popas pseudoumoristisc intru acest context efemer si stupid. Barfim putin pe seama acestor personaje. Ce fel de personaje? Personaje de tip: caricaturi si specimene.

   Remus Cernea (filozoful din Buzau) va fi in top in acest sens fara contrasens. Omul acesta este paralel (adica, face gimnastica intelectuala la paralele) din toate punctele de vedere. Dar nu-i important faptul ca este paralel, ci faptul ca mai toata lumea (buna si nebuna) tace. Nu ia aproape nimeni atitudini fata de bazaconiile si aberatiile distinsului liber cugetator (suparat pe icoane, religie, ortodoxie, cler si alte prostii de genul asta) si politician foarte "politic corect". In fine. Discutam pe parcurs despre acest caz patologic. Va rog doar sa nu va ganditi ca m-am gasit eu (desteptul lu' peste!) sa fac ordine, disciplina si dreptate in Tara Romaneasca. Nu vreau sa fiu "salvatorul patriei" (gen Razboinicul Luminii alias Gigi Becali) si nici cel ce indeamna la normalitate, dar tine un discurs absurd. Urmaresc altceva. Nu caut nici sa scriu un manifest plin de ifose, sugestii, teorii, utopii si naivitate adolescentina. Vreau sa provoc. Sa provoc la dialog si la gandire. Gandire cu mintea noastra (cum indemna Nae Ionescu) , nu cu mintea altcuiva. Lipsa de dialog si de gandire ne-a adus in prapastia aceasta, denumita astazi: "societate contemporana". Desigur, sunt si alte lipsuri care ne ineaca in abis si neant. Unii ii zic "societate contemporana", altii "societate consumerista" sau "societate de tip jungla", dar niciodata nu gasim un consens, un lucru comun. Ceva care sa ne defineasca pe toti romanii. Constat cu stupoare ca ne place dezbinarea. Ne unim la rele, dar la bine ne despartim. Daca e sa ne luam dupa dl. Lucian Boia, avem voie sa intrebam: de ce este oare Romania altfel ?

   Trecem peste iluzia de a scrie o introducere. O introducere perfecta. Din pacate (sau din fericire) nu exista perfectiune la scara umana. Cine stie, poate doar Pavel  Corut, C. V. Tudor, Mircea Badea, Monica Tatoiu, Mihai Bendeac, Oana Zavoranu, Radu Mazare, s.a. asemenea, sa fie perfecti!? Perfecti rotund sau perfecti obtuz. Depinde de constiinta, educatie, credinta, intuitie, inteligenta, mentalitate si cultura. Sau depinde de firea omului. Probabil omul are radacini sanatoase. Natura va fi fost milostiva cu dansul (dansul de care te ia rasul si plansul). Din vanitate, aroganta si prostie a ajuns vreun Ceausescu, Ion Iliescu sau Victor Ponta. Si atentie la neatentie! Nu fac nicio afirmatie aici, ci vorbesc asa ca idee. Sau poate sa fie o ipoteza. Da, o ipoteza in viteza. Specific sec. XXI , secolul vitezei. Sper sa fie dezlegare la ipoteze! Povestea aceasta nu-i decat o ipoteza. Povestea dramatica a celor ce sunt prezenti (in exces) la tv.

   Ca sa fim sinceri, incercam sa numim lucrurile corect si spunem (pe sleau) adevarul despre minciuna. Tovarasii din acest partid (Partidul Romania Mica, adica Romania mediocra si superficiala) sunt inventati (ca niste roboti made in China) de mass-media. Industria mass-media, ce ne ofera produse (expirate) gen: stiri (in special stiri horror), divertisment, circ, show, scandal, senzational, filme de duzina, reclame tampite, meteo, horoscop, jocuri de noroc (iluzii pierdute), pornografie, muzica comerciala, manele, telenovele, politica, fotbal si multe alte chestiuni postmoderniste. Sa nu uitam acest aspect important! Daca faci greseala sa intrebi (mass-media, CNA sau pe asa-zisul avocat al diavolului) de ce se vand (la nivel imaginar, fiindca totul tine de imagine in contextul dat)  aceste produse la tv (nu ne rezumam doar la tv, si internetul e plin de virusi; dar stim ca tv-ul ne ocupa tot timpul, sau ne plictiseste tot timpul, sau ne manipuleaza tot timpul, sau... sau... ; fiecare alege ce vrea, e vorba de discernamant pana la urma) iti va spune (replica standard) ca asta cere lumea. Argumentul lor forte e democratia. Democratia in viziunea lor ingusta, insemnand: fiecare face ce vrea si toata lumea injura pe toata lumea. Deja a devenit o moda sa-l injuri pe Basescu, de exemplu. Mai nou, dupa ticalosia savarsita de Antena 3, lumea e informata ca e ok sa-l injuri pe Andrei Plesu si pe alti intelectuali de talia lui. Deci, nu avem ce sa facem daca ne luam la tranta cu mass-media jegoasa. Ne baga faza cu libertatea de exprimare si gata ne-a dat sah-mat. Misto, bascalie, caterinca... nu ne sta in caracter sa facem. Atunci ce putem sa facem? Sa ii tratam cu ignoranta e bine? Indiferenta e o alternativa sau indiferenta doare? Nu cred sa fie o solutie ortodoxa, indiferenta, ci compasiunea. Compatimim aceste caricaturi si specimene (repet, cunoscute in mare parte de la tv) dar nu ne complacem in lumea lor inteligenta, in mlastina lor, in mizeria lor, in politica si filozofia lor. Mai exista si demnitate  in universul (complex) al fiintei umane. Nu putem sa plonjam in noroi si sa spunem ca suntem curati ca lacrima. Pata se vede, chiar daca orgoliul nostru ne face sa spunem ca asa-i modelul. Virginitatea, moralitatea, beatitudinea si Alba ca Zapada nu se gasesc in prostitutia tv de astazi.

   Sa nu fim ipocriti! Caricaturile si specimenele (gen Gigel Frone, Fernando de la Caransebes, Dan Diaconescu-OTV-PPDD, Bianca Dragusanu, Catalin Botezatu, Viorel Lis, Irinel Columbeanu, Adriana Bahmuteanu, Radu Banciu etc.) nu sunt valori si nici modele. Poate nonvalori si antimodele. Niste figurine care joaca un teatru (de papusi) ieftin si de prost gust. Ne pare rau de aceste personaje ciudate, dar mai rau ne pare de Romania. Romania profunda. Romania de bun-simt. Romania adevarata. Asa ca apelam la spiritul critic si incercam ceva ca la Marasesti: pe aici nu se trece! Ajunge! Prea mult spectacol de doi bani! Ne-am saturat de papagali si bufoni! Prea multe personaje tv facute din nimic si pentru nimic! Vrem personalitati in Romania, nu personaje tv! Am ras destul pe seama voastra. Faceti o pauza! Lasati comedia umana, fiindca mai buna e demnitatea umana! Balzac a avut geniu (privind opera comedia umana) , voi aveti probleme de natura psihica! Fiti si voi oameni cumsecade, ca putina omenie nu strica! Ce facem acum, le dam sfaturi si ii luam la rost? Nu, le dam apa la moara. Ii agitam, ii enervam. Orice le-am zice nu conteaza absolut deloc, atunci hai sa le vorbim pe limba lor si sa le facem un portret robot. Avem voie sa ne folosim de umor? Putem sa ne facem de rasul lumii cu ei sau fara ei? Nu sa facem de rasul lumii aceste personaje obscure. Nu dorim sa se interpreteze "poezia de strada". Nu avem nimic cu aceste personaje sarace, dar de dragul lor le acordam un "acordeon dezacordat". Un pic de zgomot. Le daruim si flori. Flori de mucigai. Bani, nu? Ba da. Le dam si bani. Chiar daca banii nu fac nici doua parale, le dam si bani fara numar. Totusi, nu putem intra la concert fara bilet. Trebuie sa platim. Cat costa acest spectacol? Halatul, cat e halatul?

Polemici cu Nimeni

Cine este Nimeni? Un personaj abstract al carui nume ramane o enigma.

Din ce motive ne-am contrazis? Nu stiu exact, dar e ceva mandrie la mijloc.

Cum a inceput nebunia? Sa povestim:

Afara ploua marunt cu picaturi ca de nisip cernut. Eu pe facebook. Intru sa scriu condoleante si Dumnezeu sa-l ierte! , pe faimosul scriitor Gabriel Garcia Marquez. Nu apuc bine sa scriu ca apare Nimeni (ca din senin) si imi baga o contra cu aspect  de fault. O faza dura de cartonas rosu.

Vorbesc cu adversarul. Mare greseala sa bagi in seamna pe Nimeni. Nimeni imi raspunde ciudat tare. E mai mic ca mine si fara pregatire, insa se da superior. Ma frapeaza aceasta atitudine, dar tac.

Nimeni are gura mare. Vorbeste mult. Nu stiu daca vorbeste mult si prost, dar crede ca e cel mai destept individ din lume. Sa fie oare adevarat?

Vorbim despre muzica. Eu ador muzica tacerii, Nimeni ma bate la cap cu muzica comerciala. In curand, se ajunge la ceva absurd, sa nu zic bizar, chiar stupid si aberant. Nimeni imi spune (niste chestii) despre mine ca si cand stie absolut orice despre mine, fara sa ma cunoasca niciodata si nicaieri. Ma refer la cunoastere reala, face to face cum se zice pe englezeste.

Incerc sa renunt. Caut sa-i tai elanul. Ma dau batut. Inteleptul cedeaza primul, nu? Aici eu nu sunt intelept, nu sunt nimic, doar ma prefac ca sunt. Nimeni insista cu critici si aberatii. Critici la adresa mea si aberatii despre orice. Tipul e simpatic oricum, isi da si aere de psiholog. Are iluzia ca-mi stie nu doar CV-ul, ci si viata de la a la z. Nici eu nu stiu atatea despre mine cate stie acest  Mare Nimeni.

Pare un paradox. Dar unii au vaga impresie ca stiu totul despre semenii lor doar dupa aparente si de pe facebook. De fapt ei stiu totul despre nimic, dar nu vor sa recunoasca. Le e frica sa nu se faca de rusine. Asa e si Nimeni. Are tupeu si o arde-n terbilism. Ma face sa rad acest Nimeni... Marele Nimeni. Cu o cultura muzicala beton. Te doare capul de cultura lui Nimeni. In fine, jocul se indreapta spre infinit.

Eu prefer cultura duhului... nu cultura trupului si alt soi de cultura postmodernista. Nimeni are un tupeu fantastic. Imi spune ca nu sunt nimic din ceea ce zic ca sunt si ca n-am facut nimic din ceea ce am facut de fapt. Doar mi se pare mie ca sunt si ca am fost...

Da, nici student nu sunt, daca ma iau dupa Nimeni acesta. Nici dj nu sunt (dj cu caratere mici, ca sa fiu modest) si nici nu am fost pentru ca asa vrea Nimeni. Oricum eu stiu ca sunt nimic, dar imi place sa-l provoc si sa-l amagesc pe Nimeni, care interpreteaza tot ce spun. Totusi, nu pot nega ce am fost de dragul lui Nimeni. Dar mai ales, nu pot nega valoarea lui Nimeni. Valoare de tip ... sa zic manea? , sau sa zic hip-hop si iar top (tzop) ... hop-hop ? Nu, n-am voie sa zic asa, jignesc pe Mos Craciun. Aoleu, nici asa nu-i corect, sunt ironic... Dar stai asa ca nu-i asa, n-am voie sa fiu nimic, chiar nimic-nimic!?

Daca Nimeni e nebun nu trebuie sa fiu si eu nebun. Mai bine am decis sa-l las in pace. Se spune "lasa-l in plata Domnului!". N-am cum sa lamuresc pe Nimeni. E inutil. Ma zbat de pomana sa aduc argumente pentru Nimeni. El vrea sa para ca ma face. El e cool. Eu sunt culmea. A gasit un inamic in mine si ma ataca miseleste. Sincer, draga Nimeni, nu ma pasioneaza stilul tau arogant si impertinent! Aleg sa punem punct si asa am terminat povestea unor polemici intre Nimeni si Nimic.

Obsesia

   Sunt eu in stare sa te inteleg?! Sunt eu omul potrivit din viata ta? Ai asa multa incredere in mine? Sincer, ma sperie confesiunea ta! De ce m-ai ales pe mine sa fiu prezent in intimitatea, viata si taina ta? Nu-ti este frica ca eu nu stiu sa tin un secret?

   O zi obisnuita. Ma trezesc cu ochii fixati in tavanul alb ca laptele proaspat, muls cu atentie de o mana de om. Caut ceva prin camera care sa ma inspire la meditatie. Privesc biblioteca si ma opresc exact la cartea Crima si pedeapsa.

   Sunt tulburat. Nu pot sa cred! Imi spun in gand: nu, nu este adevarat! Respir intens si oftez. Acum ce pot sa fac? Degeaba incerc sa nu recunosc realitatea, e imposibil. Las gandurile sa-si faca jocul. Nu mai conteaza nimic. Faptul e consumat.

   Astazi vreau sa ma pun in pielea ta. E ceva de nedescris, insa incerc. Nu te judec, doar intreb de ce ai ales sa-mi spui mie fapta aceasta? Daca stiam ce ai de marturisit, in veci nu veneam aseara la tine!

   ... Mai spune odata! Ce ai facut? Ai ucis un om? L-ai ucis pe fratele tau vitreg? Ai savarsit o crima si ai ars cadavrul in gradina noaptea tarziu? De ce in gradina si de ce noaptea? Vrei sa fie ceva simbolic? Dupa ce ai facut ce ai facut aveai si chef de simbolism??? Of! Simt ca o iau razna! Tu chiar vorbesti serios Laura? Ai ucis pe fratele tau vitreg, ai ars cadavrul... Cum de ai avut puterea... Ce prostii zic aici! Cum de ai avut nebunia sa arzi mortul, sa-ti arzi fratele vitreg, sa arzi crima, daca pot spune asa? Cu cenusa ce ai facut? Cenusa nu este si ea un simbol???

   Stau afara pe scaun. Citesc. Ma gandesc tot la fapta Laurei. Cartea imi cade din mana. Sa fie aceiasi mana de om care mulge vaca de lapte sau sa fie mana de om manjita cu sange nevinovat? Andrei, fratele Laurei, era handicapat. Avea probleme la cap, dar nu merita asemenea soarta. Un stol de pasari se reped la mancare. Am uitat sa va zic ca ador sa dau paine la pasarile cerului si mai ales la vrabiute. Privesc vrabiutele cum ciugulesc faramituri de paine. Cartea o las acolo unde a cazut. Nu are sens sa ridic nimic de jos ... fiindca sunt oripilat. Spiritul uman m-a dezamagit. Fiinta umana nu valoreaza nici 30 de arginti, suma cu care L-a vandut Iuda pe Mantuitorul Iisus. Sunt profund indignat. Nu gasesc niciun strop de pace in mine. Ce voi face de acum inainte? Nu pota accepta sa ucizi un om. Laura e studenta la medicina si e pasionata la culme de chirurgie. Cine stie ce a impins-o sa faca acest gest? Sper sa nu fie obsesia ei.

   Tu ma implori sa te iert. Pentru ce sa te iert Laura? Cine sunt eu sa te iert? Ai comis o crima si eu ce pot sa fac? Dumnezeu sa te ierte! Sunt sigur acum, ai ucis din curiozitate. Ai uitat de Dumnezeu si ai vrut ca totul sa fie biologie bolnava si chirurigie rece. Mi-ai zis de atatea ori ca tu crezi in nihilism in mod absolut. Stiu ca tu consideri omul fiind doar biologie si atat. Te cred ca te obseda ideea suferintei umane, dar nu trebuia sa ucizi un om, sa-i face autopsie ca sa vezi daca are suflet, daca chiar exista suferinta sau e doar o iluzie, cum spune Freud despre religie. Dupa ce te-ai lamurit ca nu este nimic in organism, ai stropit cu benzina cadavrul si i-ai dat foc. Mi-ai povestit cu lux de amanunte aceasta experienta horror si acum spui ca regreti. Ce regreti? Faptul ca ai ucis un om sau ca nu ai gasit ce cauti?

   Plangi. Lacrimile dovedesc ca nu ai ucis si constiinta. Constiinta va fi temnita ta. Acum ai gustat obsesia. Ai devenit un personaj de roman. Psihanaliza te studiaza. Psihoterapia te ajuta. Nu sunt in masura sa te ajut eu. Sunt alaturi de tine, dar nu sunt real in povestea ta. Ma consider o fictiune. O victima a ideilor tale. Asculta, Laura, n-ar fi mai bine sa ma ucizi si pe mine? Ucide-ma si termina cu cosmarul acesta urat! Am impresia ca omul e ucis din iubire. Daca ma iubesti cu adevarat, ucide-ma, si-asa nu mai are rost viata mea! Ucide-ma, dar nu uita sa arzi cadavrul in gradina cu flori!

(11/04/2014)

De ce e saraca Vrancea in cultura si literatura?

   Am cautat si eu in Focsani (chiar si aici in Vrancea, in judet la noi, judetul bogat in vie, vin si agricultura... munti - Lepsa, Manastiri, Istorie si multe altele) ceva legat de literatura. Am gasit in 2010-2011, Revista "Salonul literar" - Odobesti (sic!) - in care am si debutat oficial - , si imi pare rau sa spun, dar am fost si sunt foarte dezamagit.    O revista de mana a treia (cum a denumit-o prietenul meu Vali M.) , o revista de zici ca e un caiet studentesc, o revista condusa de Dl. prof. Ioan Culita Usurelu, care (scuze, pardon!) costa prea mult. Prea mult pentru cat de putin contine.    In fine, niste autori de acolo, niste neica nimeni, si-au permis sa ia in bascalie pe Alex Stefanescu, Dainel Cristea-Enache si Dan Puric. Revista are unele texte (versuri) urate la adresa Bunului Dumnezeu. Deci, ma lasa rece... Si astfel, eu m-am retras din acest mediu pseudoliterar, fara sa ma consider mai bun sau mai destept. Din bun-simt pentru varsta si valoarea Dl. prof. , scriitor si redactor-sef al revistei, Ioan Culita Usurelu, multumesc frumos pentru debut, dar nu pot sa nu fiu sincer si sa nu marturisesc ce ma doare.

   Detest ipocrizia dragi si iubiti cititori! (mesaj pentru revista "Salonul literar" - Odobesti)  ... Ma doare ca Vrancea nu are in prezent nimic national in cultura si literatura. Cineva care sa fie aici in judet. Nu-mi spuneti de celebra artista de muzica clasica, Doamna Angela Ghiorghiu! Stiu si eu de ea. Chiar daca este din Adjud, nu ne putem lauda doar cu ea. Si sa raman in context, Doamna Angela Ghiorghiu nu este scriitoare. Ma inclin in fata ei, dar eu vreau o personalitate in literatura din Vrancea. Vreau sa nastem un om tanar in cultura si literatura. Doamna Angela Ghiorghiu este minunata, dar nu este acum in Romania si nu locuieste in Vrancea. Vreau un om national (si de ce nu international, precum este Doamna Angela Ghiorghiu in muzica) care sa se afirme in literatura si sa raman aici la noi in judet.

   Dar, avem pe Dl. Ion Cristoiu, jurnalist si scriitor. Uiti de el (ar putea sa spuna nu stiu cine!) ? Ati citit vreo carte din opera dansului? Eu am citit o carte (din curiozitate) si nu e asa grozav... Nu stiu sa aiba ceva de referinta in literatura romana. Nu e Dl Ion Cristoiu de talia Anei Blandiana, Andrei Plesu sau Dan Lungu. Nu e vina omului ... eu il inteleg, si-a ales alt domeniu. Dl. Ion Cristoiu nu e asa mare scriitor, ci e mare om de televiziune. Fara tv si fara presa (in care s-a facut cunoscut), nu-l stia asa multa lume. O fi maestru, dar e plecat la Bucuresti. Mai bine zis, e stabilit in capitala si are alte treburi acum, nu stiu daca are chef de literatura. Nu contest valoarea domniei sale. Sper sa nu se interpreteze! Ca jurnalist, publicist (ziarist si redactor-sef) va fi avut si are texte foarte bune, dar la ce folos daca nu este aici in Vrancea? Noi avem nevoie de cineva aici aproape. Cineva care sa miste ceva in cultura si literatura de aici de acasa.

   Sunt trist. Recunosc. Vorbesc cu durere, dragoste si tristete apasatoare, despre ceea ce lipseste in Vrancea noastra scumpa si draga. Ma frapeaza indiferenta si eclipsa culturala din judet. De ce sa avem un personaj abject precum tovarasul Marian Oprisan? Ne mandrim cu el? Ne reprezinta acest individ? De ce sa avem infractori si mafioti politici (baroni locali) si comentatori/analisti politici cand avem nevoie de oameni frumosi, de oameni de cultura si de tinere talente?

   Totusi, avem pe Pr. Ene Ionel, Prof. Univ. la Facultatea de Istorie, Filosofie si Teologie din cadrul Univ. Dunarea de Jos din Galati. Pr. Ene Ionel este un adevarat om de cultura, Prof. de istorie (IBR si IBU) la sectiunea Teologie Didactica si Teologie Asistenta Sociala. Parintele este cunoscut prin Atlas TV si emisiunea "Lumina din lumina lina", emisiune unde a fost si moderator. De ceva vreme este iar moderator si va spun ca e o imensa bucurie sa-mi vad Prof. de la facultate la Tv Atlas (Focsani). Parintele e un intelectual cu acte in regula, dar nu e preocpupat de a fi un Pr. Constantin Necula din Sibiu. Nu cred sa vrea sa scrie ceva pentru Humanitas, Polirom, Agnos, Egumenita sau Sophia; ca sa dau doar cateva nume de edituri de prestigiu din Romania. Nu stiu de ce imi doresc sa-l vad pe Pr. Prof. Univ. Dr. si Conf. (Director al Facultatii de Teologie din Galati) Ene Ionel, mai cunoscut decat Dan Puric. Asta ca sa dau un punct de reper. Pr. Prof. (daca nu stiati!) are un discurs extraordinar si un umor de invidiat. Va zic cu mana pe inima, fara sa exagerez - Pr. Ene Ionel e genial, ca om, preot, profesor, scriitor si intelectual ortodox. PC Parinte nu e doar intelectual si istoric religios. La facultate ne-a demonstrat ca e si bun istoric laic. Nu se limiteaza. E foarte deschis si are o memorie fantastica. PS. E un om deosebit si nu gresesc sa spun ca-l ador! Desigur "ador" filosofic si poetic...  Subliniez acest "filosofic si poetic" ca sa nu smintesc.

    Mai departe. Sa vedem din ce cauza suntem asa saraci in cultura si literatura. Trebuie sa fie o cauza. Nu exista nimic neprovocat de o cauza nobila. Mii de scuze de ironie! E pacat, suntem obligati sa fim ironici cu cei care nu se ocupa deloc de cultura si literatura in Vrancea. Pe viitor caut sa ma documentez si sa vin cu nume si prenume. Cu argumente nu doar cu idei. Stiu, eram sa omit pe Dl. Petrica Abeaboieru, care (daca va vine sa credeti!) are deja o strada cu numele sau la Popesti. Omul nu e mort, dar poate e mort-viu? Nu stiu, intreb. In fine, a scris cateva monografii de comune si un roman sau doua. A mai scris ceva despre un Sfant. Imi scapa acum titlul. Se poate cauta pe Google despre acest "mare scriitor" si "istoric" contemporan. Nu uitati, are strada cu numele sau fara sa fie plecat la cele vesnice! Si-a asigurat "celebritatea" prin faza asta penibila? ... E frumos sa ne asiguram Raiul, nu numele, casa, masina si alte obiecte si lucruri lumesti. Ne complicam. In loc sa gasim cauza, ne batem joc de noi cu aceste nume mici... care vor sa fie mari, dar nu sunt.     Mai avem si pe Dl. Neagu Costica. Pe dansul nu-l cunosc asa ca nu comentez. I-am trimis un mesaj pe e-mail si era foarte incantat ca tinerii sunt interesati de cultura si literatura. Avea si dansul o revista si parca si editura Terra din Focsani. Si nu doar editura ci si fundatia culturala vranceana, sau ceva de genul. In fine, prea mult pentru nimic! Sunt si alte nume ... ... Aproape toti anonimi celebrii. Genii neintelesi ... Valori intangibile ... Personalitati de renume mondial ... Etc.

   Cauza??? ... Cauza ... Da, cauza. Care sa fie cauza ca tot batem pasul pe loc si nu facem nimic pentru cultura si literatura? ... Oare banii? ... Nu stiu! Nu sunt bine informat si nu am date. Prefer sa cercetez si sa revin cu un alt articol. Pana aici e bine. E bine e bine, e foarte bine... Vorba melodiei. In rest, asteptam! Vindecam totul prin asteptare! Raspunsul la intrebarea din titlu nu-l aflam aici. Raspunsul este la fiecare dintre noi, locuitorii vranceni. Raspunsul este in realitatea culturala si literara din Jud. Vrancea. ... Si pana la urma, ca la scoala, raspunsul este in intrebare.    OF!

O carte expediata-n neant

   In natura, nimic nu se pierde, nimic nu se castiga, totul se transforma. In natura si in fizica. Nu stiu cum e in natura umana si in metafizica? Poate aici, nimic nu se pierde, nimic nu se consuma ... ci totul se transfigureaza. Sa vedem cum e cu pierderea si consumul si in alt context.

   Obisnuiesc sa trimit pe unchiul meu la posta sa puna carti si sa-mi ia cartile trimise de diverse persoane. Aveam de expediat o carte (din pacate o carte de a mea, adica o carte de care nu sunt deloc multumit) unei prietene de pe Facebook, din Pascani. Trec zile. Trec zile multe. Trec cateva luni si cartea nu bine-voieste sa ajunga la destinatar. Ce sa fie oare? Din ce cauza nu a primit prietena mea din jud. Iasi, cartea? Unde sa fii disparut, ca nici acasa nu mi-a fost returnata?

   Ma gandesc sa nu fie ratacita pe undeva. Undeva acolo de unde nu stim daca exista cale de intoarcere. Probabil, fara sa vreau, am ajuns sa am o carte expediata-n neant.

Ciudat

   Ieri a fost ciudat. Azi e mai ciudat ca ieri. Si tot asa. Nu stiu de ce ma simt asa ciudat. Sa am oare un fel de "inceput de sfarsit" ? In fine, indiferent de cat e de ciudat (sentimentul si taina de a fi om) incerc sa nu renunt. Nu renunt la vise. Nu renunt la scris, lectura si poezie. Nu renunt la mama... O strig mereu pe mama, fiindca cuvantul mama are ceva sfant. Nu renunt la dorul pentru tata. Nu renunt la nadejde. Nu renunt la filosofie si nu in ultimul rand, nu renunt la dialog. Dialogul meu preferat este IUBIREA. Prin iubire vreau sa intru in dialog cu natura, cu ciresii, cu florile, cu teiul... cu tot universul ce se deschide catre dialog. Din pacate, avem si lucruri care se inchid. Cum ar fi sa fie: prietenia, lumina, vointa, constiinta, muzica si multe altele. Lucruri cu adevarat importante. Totusi, ce-i mai important ca IUBIREA? Nimic mai frumos si important ca iubirea. Atentie, nu ma refer la iubirea de sine sau iubirea de arginti. Nu am aceasta iubire in vedere. Ma gandesc la iubirea izvorata din nebunie. Nebunia de a iubi cu patima si dor. Cand iubesti nu mai realizezi ce-i cu tine. Zici ca esti fermecat. Parca te afli pe alta planeta. Aproape ca nu mai esti om. Dar sa ne oprim putin din drum! Daca tot am pornit cu ideea de ciudat, oare iubirea este un sentiment ciudat???

Pasi de dans pe apa

   Noaptea tarziu, cu fratele meu la pescuit. In fata surade raul Siret. Somnoros si inghetat de frica si de frig, am senzatia ca vad ceva ciudat pe apa. Plutesc multe iluzii si vise noaptea. Mintea umana e inundata de tot felul de imagini, ganduri si fantezii. Speriat la culme, scot lanterna. Aprind si ma uit mai atent. Ce puteam sa zaresc in miez de noapte pe Siret? Fratele meu astepta. Era luna plina. Cand e luna plina se zice ca trage crapul, somnul si alte specii de pesti mari. Eu devin nervos. Ce naiba sa fie?! Merg mai aproape de apa. Pareau niste pasi de dans pe apa. Apa linistita. Luminile de la baraj oglindeau perfect in apa stralucitoare. Se vedea pe partea cealalta a Siretului si eu nu vedeam ce aveam de vazut. Deranjat de aceasta "vedenie" simt ca vreau sa ma arunc in apa, chiar daca nu stiu deloc sa inot. In fine, zic sa nu fie de la razele de luna sau cine stie ce se reflecta in apa si eu cred ca e altceva. Sf. Apostoli au avut impresia ca vad o naluca pe mare, dar de fapt era Domnul Iisus Hristos. Ma rog in gand si incerc sa ma potolesc. Dimineata, trezit de clopoteii lansetelor (unditelor) si de farmecul pescuitului, ce sa vad in apa? Nimic. Poate doar niste frunze ratacite si aduse de departe. Deci, ca sa fie si o concluzie in acest sens, m-am speriat din nimic. Fratele meu prindea peste. Dis-de-dimineata trage foarte frumos. Imi place tare mult sa vad cum prinde cineva peste. Ce bucurie de copil avea fratele meu cand prindea peste. Imi era asa drag sa-i admir bucuria. Pescuitul e o pasiune ancorata in povesti, rabdare, mister si bucurie. Bucuria fratelui meu de a prinde peste si iluzia mea de a vedea pasi de dans pe apa.