Polemici cu Nimeni

Cine este Nimeni? Un personaj abstract al carui nume ramane o enigma.

Din ce motive ne-am contrazis? Nu stiu exact, dar e ceva mandrie la mijloc.

Cum a inceput nebunia? Sa povestim:

Afara ploua marunt cu picaturi ca de nisip cernut. Eu pe facebook. Intru sa scriu condoleante si Dumnezeu sa-l ierte! , pe faimosul scriitor Gabriel Garcia Marquez. Nu apuc bine sa scriu ca apare Nimeni (ca din senin) si imi baga o contra cu aspect  de fault. O faza dura de cartonas rosu.

Vorbesc cu adversarul. Mare greseala sa bagi in seamna pe Nimeni. Nimeni imi raspunde ciudat tare. E mai mic ca mine si fara pregatire, insa se da superior. Ma frapeaza aceasta atitudine, dar tac.

Nimeni are gura mare. Vorbeste mult. Nu stiu daca vorbeste mult si prost, dar crede ca e cel mai destept individ din lume. Sa fie oare adevarat?

Vorbim despre muzica. Eu ador muzica tacerii, Nimeni ma bate la cap cu muzica comerciala. In curand, se ajunge la ceva absurd, sa nu zic bizar, chiar stupid si aberant. Nimeni imi spune (niste chestii) despre mine ca si cand stie absolut orice despre mine, fara sa ma cunoasca niciodata si nicaieri. Ma refer la cunoastere reala, face to face cum se zice pe englezeste.

Incerc sa renunt. Caut sa-i tai elanul. Ma dau batut. Inteleptul cedeaza primul, nu? Aici eu nu sunt intelept, nu sunt nimic, doar ma prefac ca sunt. Nimeni insista cu critici si aberatii. Critici la adresa mea si aberatii despre orice. Tipul e simpatic oricum, isi da si aere de psiholog. Are iluzia ca-mi stie nu doar CV-ul, ci si viata de la a la z. Nici eu nu stiu atatea despre mine cate stie acest  Mare Nimeni.

Pare un paradox. Dar unii au vaga impresie ca stiu totul despre semenii lor doar dupa aparente si de pe facebook. De fapt ei stiu totul despre nimic, dar nu vor sa recunoasca. Le e frica sa nu se faca de rusine. Asa e si Nimeni. Are tupeu si o arde-n terbilism. Ma face sa rad acest Nimeni... Marele Nimeni. Cu o cultura muzicala beton. Te doare capul de cultura lui Nimeni. In fine, jocul se indreapta spre infinit.

Eu prefer cultura duhului... nu cultura trupului si alt soi de cultura postmodernista. Nimeni are un tupeu fantastic. Imi spune ca nu sunt nimic din ceea ce zic ca sunt si ca n-am facut nimic din ceea ce am facut de fapt. Doar mi se pare mie ca sunt si ca am fost...

Da, nici student nu sunt, daca ma iau dupa Nimeni acesta. Nici dj nu sunt (dj cu caratere mici, ca sa fiu modest) si nici nu am fost pentru ca asa vrea Nimeni. Oricum eu stiu ca sunt nimic, dar imi place sa-l provoc si sa-l amagesc pe Nimeni, care interpreteaza tot ce spun. Totusi, nu pot nega ce am fost de dragul lui Nimeni. Dar mai ales, nu pot nega valoarea lui Nimeni. Valoare de tip ... sa zic manea? , sau sa zic hip-hop si iar top (tzop) ... hop-hop ? Nu, n-am voie sa zic asa, jignesc pe Mos Craciun. Aoleu, nici asa nu-i corect, sunt ironic... Dar stai asa ca nu-i asa, n-am voie sa fiu nimic, chiar nimic-nimic!?

Daca Nimeni e nebun nu trebuie sa fiu si eu nebun. Mai bine am decis sa-l las in pace. Se spune "lasa-l in plata Domnului!". N-am cum sa lamuresc pe Nimeni. E inutil. Ma zbat de pomana sa aduc argumente pentru Nimeni. El vrea sa para ca ma face. El e cool. Eu sunt culmea. A gasit un inamic in mine si ma ataca miseleste. Sincer, draga Nimeni, nu ma pasioneaza stilul tau arogant si impertinent! Aleg sa punem punct si asa am terminat povestea unor polemici intre Nimeni si Nimic.