sâmbătă, 12 aprilie 2014

Obsesia

   Sunt eu in stare sa te inteleg?! Sunt eu omul potrivit din viata ta? Ai asa multa incredere in mine? Sincer, ma sperie confesiunea ta! De ce m-ai ales pe mine sa fiu prezent in intimitatea, viata si taina ta? Nu-ti este frica ca eu nu stiu sa tin un secret?

   O zi obisnuita. Ma trezesc cu ochii fixati in tavanul alb ca laptele proaspat, muls cu atentie de o mana de om. Caut ceva prin camera care sa ma inspire la meditatie. Privesc biblioteca si ma opresc exact la cartea Crima si pedeapsa.



   Sunt tulburat. Nu pot sa cred! Imi spun in gand: nu, nu este adevarat! Respir intens si oftez. Acum ce pot sa fac? Degeaba incerc sa nu recunosc realitatea, e imposibil. Las gandurile sa-si faca jocul. Nu mai conteaza nimic. Faptul e consumat.

   Astazi vreau sa ma pun in pielea ta. E ceva de nedescris, insa incerc. Nu te judec, doar intreb de ce ai ales sa-mi spui mie fapta aceasta? Daca stiam ce ai de marturisit, in veci nu veneam aseara la tine!

   ... Mai spune odata! Ce ai facut? Ai ucis un om? L-ai ucis pe fratele tau vitreg? Ai savarsit o crima si ai ars cadavrul in gradina noaptea tarziu? De ce in gradina si de ce noaptea? Vrei sa fie ceva simbolic? Dupa ce ai facut ce ai facut aveai si chef de simbolism??? Of! Simt ca o iau razna! Tu chiar vorbesti serios Laura? Ai ucis pe fratele tau vitreg, ai ars cadavrul... Cum de ai avut puterea... Ce prostii zic aici! Cum de ai avut nebunia sa arzi mortul, sa-ti arzi fratele vitreg, sa arzi crima, daca pot spune asa? Cu cenusa ce ai facut? Cenusa nu este si ea un simbol???



   Stau afara pe scaun. Citesc. Ma gandesc tot la fapta Laurei. Cartea imi cade din mana. Sa fie aceiasi mana de om care mulge vaca de lapte sau sa fie mana de om manjita cu sange nevinovat? Andrei, fratele Laurei, era handicapat. Avea probleme la cap, dar nu merita asemenea soarta. Un stol de pasari se reped la mancare. Am uitat sa va zic ca ador sa dau paine la pasarile cerului si mai ales la vrabiute. Privesc vrabiutele cum ciugulesc faramituri de paine. Cartea o las acolo unde a cazut. Nu are sens sa ridic nimic de jos ... fiindca sunt oripilat. Spiritul uman m-a dezamagit. Fiinta umana nu valoreaza nici 30 de arginti, suma cu care L-a vandut Iuda pe Mantuitorul Iisus. Sunt profund indignat. Nu gasesc niciun strop de pace in mine. Ce voi face de acum inainte? Nu pota accepta sa ucizi un om. Laura e studenta la medicina si e pasionata la culme de chirurgie. Cine stie ce a impins-o sa faca acest gest? Sper sa nu fie obsesia ei.

   Tu ma implori sa te iert. Pentru ce sa te iert Laura? Cine sunt eu sa te iert? Ai comis o crima si eu ce pot sa fac? Dumnezeu sa te ierte! Sunt sigur acum, ai ucis din curiozitate. Ai uitat de Dumnezeu si ai vrut ca totul sa fie biologie bolnava si chirurigie rece. Mi-ai zis de atatea ori ca tu crezi in nihilism in mod absolut. Stiu ca tu consideri omul fiind doar biologie si atat. Te cred ca te obseda ideea suferintei umane, dar nu trebuia sa ucizi un om, sa-i face autopsie ca sa vezi daca are suflet, daca chiar exista suferinta sau e doar o iluzie, cum spune Freud despre religie. Dupa ce te-ai lamurit ca nu este nimic in organism, ai stropit cu benzina cadavrul si i-ai dat foc. Mi-ai povestit cu lux de amanunte aceasta experienta horror si acum spui ca regreti. Ce regreti? Faptul ca ai ucis un om sau ca nu ai gasit ce cauti?

   Plangi. Lacrimile dovedesc ca nu ai ucis si constiinta. Constiinta va fi temnita ta. Acum ai gustat obsesia. Ai devenit un personaj de roman. Psihanaliza te studiaza. Psihoterapia te ajuta. Nu sunt in masura sa te ajut eu. Sunt alaturi de tine, dar nu sunt real in povestea ta. Ma consider o fictiune. O victima a ideilor tale. Asculta, Laura, n-ar fi mai bine sa ma ucizi si pe mine? Ucide-ma si termina cu cosmarul acesta urat! Am impresia ca omul e ucis din iubire. Daca ma iubesti cu adevarat, ucide-ma, si-asa nu mai are rost viata mea! Ucide-ma, dar nu uita sa arzi cadavrul in gradina cu flori!

(11/04/2014)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu