"Tinerii vor să se afirme"

Deja ideea sau afirmația că tinerii vor să se afirme a devenit un clișeu. Eu consider că tinerii vor să se implice nu doar să se afirme. De ce tinerii? Suntem dinamici, suntem frumoși, suntem nepătați politic (cu PCR sau UTC, și nici măcar FSN) , suntem cu frică de Dumnezeu și vrem cu adevărat o schimbare.

Unele voci critice și din mass-media spun că suntem băgați la înaintare, că suntem un fel de "carne de tun". Chiar așa să fie? Suntem folosiți, suntem masă manipulantă... etc. Nu, nu suntem naivi și inocenți, și nici măcar vulnerabili. Suntem tineri cu demnitate, cu caracter și mai ales tineri inteligenți. Ce facem acum, ne lăudăm singuri?! Nu, nu ne lăudăm ci privim realitatea exact așa cum este.

Din păcate, așa ziși băieți deștepți încearcă să cosmetizeze realitatea și să se mintă (nu doar să mintă) că este bine, că este totul ok, că au lumea sub control. Sper că n-am uitat de celebrul să trăiți bine , amplificat cu succesuri. 

Deci, să lăsăm ironia pe altă dată. Tinerii nu vor doar să se afirme, tinerii vor să se schimbe și să schimbe. Dar se mai poate schimba ceva? Nu se mai poate face nimic ... Nu se mai schimbă nimic... Cum primim această viziune nihilistă și super pesimistă? Noi tinerii care credem că se mai poate schimba ceva (acum ori niciodată...) mergem mai departe și nu spunem NU în mod absolut. Noi spunem și DA și NU... Mai mult DA. Noi suntem aici, noi avem nădejde. Sus inima români, sus inima tinerilor!!!

Liniște

- Salut Dani! Ce mai faci? Vrei să pun niște muzică?   -Nu. Te rog, fără muzică. Peste tot se aude muzică și iar muzică. Prefer muzica tăcerii. Vreau liniște. Vreau să scriu în liniște.   - Șșș, aici nu se vorbește! De ce? Aici se cântă.   - Nici măcar în șoaptă nu se vorbește?   - Nu. Se cântă și se ascultă muzică. Nu se dansează, doar se cântă și se ascultă...   - Atunci părăsesc localul. M-am săturat de gălăgie. Vreau liniște. Vreau să fie liniște profundă. Poate un ecou de iubire să răsune în surdină și vocea inimii să-i țină isonul, dar atât. În rest liniște. Să fie liniște, pace și frumos.   - Ești idealist. Nu ți se pare că prea vrei o viață ca-n povești?   - Nu. Sunt normal. Vreau o viață liniștită. Vreau liniște. Dacă vreau prea mult îmi cer scuze și mă retrag. Merg undeva să caut liniște. Aici e prea mult zgomot pentru nimic. La revedere!

Dialog despre scris și poezie

Scurt dialog despre scris și poezie

Î: Ziua bună! Mulțumesc pentru accept dragă prietenă, Mihaela Oancea. Întâlnirea întru dialog cu tine este un eveniment pentru mine, tânărul student Dănuț Belu, un tip "incomod" și nu prea deschis la dialog ci mai mult înclinat spre polemici. Să te prezint puțin dacă îmi permiți: Mihaela Oancea este din București, profesoară de Limba și Literatura Română, scriitoare de poezie și proză - scrie povestioare superbe, pentru copiii mari și mici. Ne cunoaștem de pe Facebook, acest site socialist cum îl denumește criticul literar Daniel Cristea-Enache. Ne-am împărtășit gânduri despre scris, cărți și poezie. Ne-am și contrazis pe anumite teme... Acum încercăm să purcedem la un smerit dialog  despre scris și poezie. Scrii frumos. Nu e niciun secret să spun aici acest lucru. Mărturisim sentimente adevărate și ceea ce simțim despre arta scrisului și despre poezie. Îți spun de la bun început că eu nu admit ideea de poezie postmodernistă, îmbâcsită de texte indescifrabile și înțesată cu o grindină de neologisme, doar doar va ajunge comercială. Să se vândă... Nu contează ce scriem (spun adepții postmodernismului) important e că se vinde. În fine... Avem timp să vorbim despre scris, stil, genuri și poezie. Prima întrebare: când și cum te-ai apucat de scris și de ce poezie?

R: Totul a decurs într-un firesc al existenţei, pentru că eu cred cu tărie că dacă e să se întâmple ceva, soarta găseşte calea a te îndruma într-acolo. N-aveam de gând să ies vreodată "la rampă" cu ceea ce scriam ocazional. Dacă am scris, am făcut-o pentru sufletul meu, întocmai ca acela care înşiră simţire pe foaia de hârtie şi-o alătură teancului aflat într-un sertar. Cum un bun prieten, Gabriel Dragnea, scria şi o făcea cu responsabilitate şi dăruire de mult timp...mi-a ridicat mingea la fileu, m-a provocat, să spunem. Un mare defect al meu e neîncrederea. I-am înmânat câteva poeme, însă, clar, cu rezerve. Mi-a demonstrat, ulterior, că ar fi indicat să renunţ la reticenţa aceasta şi să continui periplul pe calea deschisă. Ce a făcut? A trimis poemele Armoniilor Culturale, unde scriitorul Ghe. A. Stroia le-a şi publicat. Asta se întâmpla pe 6 august, anul acesta. Mi-a bucurat sufletul, realizezi...În privinţa genului ales cu precădere....mă reprezintă, simt că e ceea ce pot să realizez mai bine, în momentul de faţă.

Î: Foarte bine că intuiești firescul lucrurilor și consideri ceva firesc în arta de a scrie. Sunt pentru poezia în dulcele stil clasic dar nu zic nu absolut la poezia postmodernă bună. Alex Ștefănescu spune clar: arta și opera literară trebuie să fie morală. Morala este o condiție sine qua non pentru scriitorul adevărat sau nu contează acest detaliu subtil? Ce stil preferi în poezie? Ce părere ai despre postmodernism? La ce vârstă ai început a scrie?

R: Scriu de când mă ştiu, doar că n-am luat în serios până de curând. E ceva firesc a scrie, atât timp cât vine ca o reacţie naturală, necosmetizată, a individului la realităţile vremii ori chiar la realităţi de ordin personal. Nu s-au făcut şi nu se prea fac bani din cultură, aşa că raţiunea de a scrie pentru a fi comercial e o neghiobie, pentru că sugrumă în tine tocmai ce te defineşte, iar a scrie pentru a câştiga financiar, de asemenea. Personal, nu mă alătur vreunei grupări literare, vreunui curent. S-a spus despre lirica mea ca e ,,una modernă, cu filon evident romantic, o sarabandă executată în paşii daţi de ritmul harpei sufletului” (Ghe. A. Stroia). Ce este scriitorul adevărat, unde începe şi unde se termină el…cred că e impropriu spus. E ca şi cum am încerca să cuantificăm iubirea, încercând s-o îndesăm, eventual, în tipare stabilite a priori. Iar în privinţa moralităţii, n-aş vorbi despre scriitor, ci despre om, în general. Bunul-simţ, normele societăţii, da, le văd drept elemente demne de urmat pentru ca interacţiunea să ne fie cât mai benefică. Însă, în domeniul culturii au tot existat situaţii în care s-a considerat imorală o creaţie (îţi amintesc antologicul caz în care I. L. Caragiale a fost acuzat de trivialitate în piesele sale, fapt demontat, desigur, excepţional, de T. Maiorescu) sau anumiţi scriitori au mers pe cărări nebătute înainte de altii, poate au şocat la vremea respectivă, dar au deschis culoare ulterior utilizate la scară largă. Cam ce se întâmplă cu mutaţia valorilor estetice.. Cât despre postmodernism, nu ştiu ce destin va avea şi ce i-ar putea urma, însă, cert, este şi a fost nevoie de un astfel de mod de redare a realităţii.

Î: Când scriu, eu am impresia că cititorul gândește ca mine și mă înțelege sigur ce vreau să zic. Normal că e greșit. Tu cum te exprimi ca să fii sigură că cititorul e pe frecvența sufletului tău?

R: Cititorul nu va gândi ca tine 99% dintre cazuri! Nici nu încerc să scriu gândind prototipul cititorului ideal. Dacă va fi sau nu pe frecvenţa sufletului meu, aşa cum spui, e ceva relativ. Mă bucură, cu certitudine, reacţiile pozitive, faptul că oamenii rezonează la ce scriu, însă ceea ce configurează simţirea lor referitor la poemul/poemele respective...ține strict de orizontul lor de aşteptare şi de ceea ce numim bagajul cultural al fiecăruia. Oare nu aceasta este şi frumuseţea? Ca fiecare în parte să dea noi şi noi conotaţii, uneori sărăcind, alteori îmbogăţind paleta interpretativă. Cât timp se discută, pro sau contra, e minunat! Iar....siguranţă? Nu, nu există aşa ceva! Ştii principiul fortuna labilis? Cam aşa e şi cu receptarea creaţiilor literare.

Î: Ținând cont că timpul e limitat, te rog să scrii câteva gânduri de final și să ne cerem iertare că încheiem așa abrupt acest dialog. Timpul este o problemă. Tu cum de ai timp pentru toate? Când mai ai timp și de scris fiind prinsă în diverse? Îți dorești să publici o carte sau vei rămâne scriitoare aici în mediul virtual?  Mulțumesc pentru răspunsuri. Mulțumesc pentru răbdare. Bucurii!

R: Nu e abrupt, Dănuţ! Timpul, da, eternul şi devorantul Uroboros ce ne prinde mereu în malaxoarele-i uriaşe, nu? Tocmai ca nu am timp pentru câte aş vrea, dar...găsesc mereu portiţe. Anul ce vine va fi, aşa cum l-am gândit, cel al debutului meu în volum. Şi sper să urmeze altul şi altul....şi să ne întâlnim mereu sănătoşi şi cu zâmbetul pe buze. Mulţumesc şi eu pentru interes!

Cerul (gânduri - noiembrie)

Cerul și-a îndreptat privirea către mine. Nu am stat mult ochi în ochi. M-a frapat chipul. Am zis că voi uita totul. Ce om poate uita chipul Cerului? Nu. N-am uitat nimic. E mereu acolo. Azi îl privesc cu nostalgie, cu bucurie, cu durere și dragoste. El m-a păzit de la atâtea accidente și incidente în viață. El a fost martor la moartea tatălui meu și tot el m-a lovit cu o ploaie de vară când iubeam și eram iubit. El e cerul meu de dor. Da. Cerul e idealul meu. Nu vreau să smintesc ideea de frumos dar nu există nimic mai frumos decât cerul senin și... un apus de soare virgin, unic și unicat. Zâmbetul lui drăguț. E așa suav vara și e mâhnit, posomorât toamna și iarna. Primăvara zâmbește iar și tot așa. Cerul își trăiește viața simplu și firesc. Numai omul trăiește îmbătat de vise și speriat de coșmaruri. Încearcă să-și învingă teama de a fi dar nu reușește. Așa e omul adamic, căzut din veșnicie se teme de orice și mai ales de moarte. Aseară eram să mor. Cerul m-a păzit. Ce superb e cerul. Noi mânjim cerul cu patimi și el ne călăuzește și ne păzește, iar de ne pocăim ne și izbăvește. Cerul e solidar cu neputința umană, cerul nu e niciodată absurd. Cerul gândește și trăiește divin. Mereu ne îndrumă spre Lumina Lumii care este Hristos Domnul. Nu ne lasă singuri dar ne dă clipe de singurătate să ne facă să înțelegem că fără comunicare și comuniune, omul devine un individ lipsit de sens.Ce rost are să fim indivizi când suntem născuți din cer, din apă și din duh? Cerul nu ne vrea indivizi, numere sau roboți. Nu ne lasă să rătăcim și să risipim în lucruri fără de folos. Cerul ne vrea persoane și oameni de omenie, oameni frumoși. Omul frumos trăiește ancorat în cer. Omul frumos iubește și iartă. Să iubim. Prin iubire suntem întru armonie cu cerul și cu Dumnezeu.


Noapte. Frig și beznă. Pădurea îmi dă senzația că sfârșitul e aproape, că moartea stă ascunsă după fiecare copac și abia așteaptă să-mi facă o glumă proastă. Implor cerul să nu mă sting, să nu mă pierd așa de tânăr. Filosofia vorbește de neant dincolo. Nu știu, eu nu cred că dincolo e neant ci cred cu tărie că dincolo e Dumnezeu. Veșnicie în Rai sau în iad. Nu există altă variantă. Purgatoriul e o invenție neserioasă. În fine... Foșnetul copacilor din pădure se aude precum o muzică funebră. Întunericul nu te lasă în pace. Nu ai timp de liniște. Crește adrenalina. Ești în tensiune. Ce să faci? Fugi... Dar unde să fugi? Nu ai unde. Ești înconjurat de fiare sălbatice și copaci. Ești înconjurat de necunoscut, de sunete stranii și capcane. Întorci capul. Nu vezi nimic. Cobori în suflet și te ascunzi întru lăuntrul ființei de frică. Tremuri de frică. Ceva totuși îți dă speranță. Există nădejde. Credința. Da, credința te face să te ridici. Ridici capul către cer și șoptești cu lacrimi din inimă: iartă-mă Doamne! sau ajută-mă Doamne! Cerul e mare și bun. Te ia de mână și te scoate din impas. Numai să ai voință. Depinde de tine. Dacă tu vrei să fie bine totul va fi bine. Dai voință iei putere. Credință și voință. Greșeala recunoscută e pe jumătate iertată. Ai recunoscut. Ai mărturisit. Acum conștiința își face treaba în taină. Accentul cade pe taină. Taina te izbăvește. Taina te trăiește. Fără taină nu are logică viața. Ce este viața? Tot o taină dar și un dar de la Dumnezeu. Dacă noi păstrăm acest dar neîntinat e perfect dar dacă noi pervertim acest dar, e păcat. Dumnezeu ne dă, noi nu dăm... Nu ne dăm nici bună-ziua dapăi să ne dăm seama că fără Hristos nu putem face nimic bun. În pădure ce poți face de unul singur? Învăluit de orizontul misterului. Cauți o licărire de firesc dar nu e de găsit. Pădurea e haos. Pădurea e un haos cu rost. Conștiința te îndeamnă la convertire. Tu vrei altceva. Trăiești în junglă. Vrei viața ca o junglă. Singur ți-ai ales acest mod de viață. Libertatea și-a făcut datoria. Te-a lăsat să alegi tu. Nimeni nu-ți dictează nimic. Tu decizi. Binele și răul sunt opțiuni. Ce alegi? Fiecare opțiune se bifează în cer. Tu știi dacă vrei în cer sau nu. Sub pământ e și mai beznă. Acolo e jungla cea mai sălbatică și demonică din câte există. Îți place în junglă? Vrei să trăiești o veșnicie în junglă? Nu e mai simplu să fii civilizat? Uite, aici în pădure este o cărare spre Infinit, spre Acasă. Vrei să te ducă Cineva la această cărare? Dacă vrei înseamnă că îți pasă de suflet. Dacă nu înseamnă că vrei să fii una cu pământul. Încearcă totuși să te ridici. Sus te așteaptă cerul. Imposibil să nu-l cunoști. Cerul e prietenul tău din copilărie. Aduți aminte. Ridică ochii și privește! Este cerul tău preferat. Mereu prezent pentru o idee de convertire. Mereu aproape de omul care-i cere ajutorul. Să-l prețuim. Ne aduce pace și bucurie. Of... Ce cer smerit și blând!

Pro(s)tv "gândește liber" ?

Iertare pentru acest articol. Am scris în caiete și agende despre manipularea și mentalitatea ProTV și mass-media jegoasă. Aici am vrut să "tac" despre aceste subiecte tabu, cool... și să încerc mai mult a scrie literatură. Iertare, nu mă pot abține de la ATITUDINI. Sper să mă exprim elegant și nu foarte ironic. Nu mai vreau să fiu agresiv în ceea ce scriu. Cu toate că nu renunț la unele atitudini față de mass-media, am șters după blog unele articole. Să vedem de ce am ales să intervin la o știre marca ProTV sau prost tv. În jurnal, în ceea ce scriu prin caiete nu mă dezic de afirmații crazy față de anumite canale tv.

Sunt indigant că ProTV atacă mârșav siteul și Asociația Ortodoxia Tinerilor. Ceea ce m-a deranjat la știrea ProTV găsiți aici http://ortodoxiatinerilor.ro/mass-media-sub-lupa-adevarului/19643-protv-manipuleaza-dezinformeaza-stiri-neprofesioniste . Am atașat acest link ca să fie ok. Problema e alta, mă gândesc la dl. Virgiliu Gheorghe, domnia sa nu este blamat și atacat de mass-media?! Posibil să fie căci a scris 2 cărți anti-tv și una anti-pornografie. A zis adevărul despre industria tv. Deranjează. E clar că nu e bine să spunem lucrurilor pe nume ci trebuie să gândim liber (în stil protv) și să fim spălați pe creier. Nu sunt agresiv dar dacă e să mă ia nervul critic nu e greșit să spun că ProTV e un canal nihilist. Ce să ceri la un canal tv de acest gen?! Recunosc, sunt anti-ProTV și anti-PSD. Sunt două viziuni handicapate care caută să facă din nihilism și neocomunism un fel de normalitate.

Obs. cu tristețe cât de urât atacă ProTV fiind deranjat de o viziune ortodoxă. Dar ce e ok, Happy Hour? Știrile de la ora 17.00 ? Master Chef, Las Fierbinți, Românii au talent??? Numai ce e show și ce e pro e ok? Dan Puric afirmă public (în conferințele sale) că ProTV e un canal tv handicapat. Dacă și maestrul Dan Puric îi recunoaște valoarea e super ok... În afară de Dan C. Mihăilescu cu Omul care aduce cartea , pe ce pune accent ProTV?

O fi lider de audiență dar prin știri horror și unele programe (de tip show) e și lider de demență tovarășul ProTV. Scuze, sloganul e gândește liber. Oare chiar gândește liber omul prin ProTV? Nu, gândește libertin și prin libertinaj ajungi să faci bășcălie de http://ortodoxiatinerilor.ro/ și alte siteuri ortodoxe. Nu zic nu, sunt și siteuri creștine (poate chiar pseudoortodoxe) de tip caricatură... dar mai caricatură ca ProTV nu e nimeni și nimic. De ce? Păi tu denigrezi BOR și Clerul, iar acum vii cu vraja mării că aperi dreptatea și adevărul. Tu ai voie la liberă exprimare dar restul nu? Ortodoxia nu înseamnă doar Patriarhia și BOR. Ortodoxia suntem noi toți cei ce trăim și gândim precum Domnul Hristos. Suntem botezați și prezenți în Biserică înseamnă că suntem ortodocși. Avem voie să ne exprimăm (mai ales dacă studiem și Teologia) despre cele ale credinței fără să cerem aprobare de la Patriarhie. Dar voi, nu doar ProTV, nu aveți voie să prezentați orice la tv, există CNA. Din păcate călcați orice în picioare și de dragul ratingului manipulați în neștire. Bravo. E genial ce faceți... vă mulțumim... cu aceste vorbe: să vă fie rușine! Ați întrecut orice limită cu anumite presonaje tv și cu un limbaj obscen, dar tot voi aveți tupeu să criticați un ONG Ortodox. În fine... se vede cât de jurnaliști și profesioniști sunteți.

Ortodoxia Tinerilor prin articole pe site și prin cartea Mii de tineri își păstrează astăzi fecioria până la căsătorie, și mai ales prin tabere, caută să facă ceva frumos și firesc pentru Neamul Românesc și Credința Ortodoxă, voi ce faceți??? Promovați mereu păcatele și vă dați rotunzi că sunteți postmoderni. Dacă sunteți postmoderni de ce nu sunteți și postmortem? Nu e rău să vă autodeclarați morți sufletește, moral și spiritual. Ar fi o știre senzațională. ProTV este mort sau ProTV a murit. Pentru Fr. Nietzsche Dumnezeu era mort dar el săracul trăgea un semnal de alarmă. Ce bun ar fi un Nietzsche acum să zică ce este ProTV sau mass-media comercială. Eu zic că este o afacere și o industire care spală creiere și ucide suflete. Ce om poate să fie normal psihologic urmărind mereu știri ProTV???

ProTV are destule bube... era mai ok să nu atace Ortodoxia Tinerilor (prin acest atac mă simt și eu luat la mișto căci fac parte din Organizație și sunt prieten cu președintele Claudiu Bălan din Galați) ci să-și vadă de mizeria lor. Au destulă mizerie care înceracă să o ascundă sub preș... ca să se dea deștepți. virgini etc. Ortodoxia Tinerilor vorbea de păcate... și Danion Vasile a tratat păcatele tinerilor, și alții. Despre sexualitate OT are o viziune ortodoxă nu altfel. Ce e rău în asta? ProTV se ia de OT că scrie ceva de epilare... Da, epilarea la bărbați e anapoda. Nu e păcat, e direct ceva stricat la cap. Prostia nu e păcat e boală, e protv. Da, protv înseamnă și multă prostie. În sfârșit... hai să ne întrebăm, protv chiar gândește liber???

Urât și Frumos

Urât și Frumos, merg la ziua unui Prinț. Urât întreabă: ce zici de cadoul meu? Care cadou, nu văd nimic. Păi e ceva special, i-am luat un fulg de nea. Ce zici e frumos? Eu Frumos fiind vrei să-ți zic dacă e frumos un fulg de zăpadă, care se topește imediat ce ia concact cu căldura? Dar e ceva simbolic. Bine, să fie, eu nu-ți mai zic nimic. De ce nu vrei să fie armonie între Urât și Frumos. Ce urât și ce frumos? Ideea de urât și ideea de frumos. Aaa, ideea de urât și frumos o accept dar realitatea nu. Ciudat, nu accepți realitatea. Să fie ciudat. Crezi că Frumos fiind nu am voie să fiu ciudat? Dar tu crezi că eu Urât fiind nu sunt frumos? Urât să fii frumos, cum adică? Nu estetic. Aaa, la suflet sau lăuntric. Da. Cine te împiedică să fii? Ironia. Care ironie? Ironia celor frumoși. A fi frumos e un dar dar e și o responsabilitate. Iar a fi urât ce este? O încercare. Dar poți fi frumos și urât în același timp? Cred că da. Ce e cel mai urât în om? Păcatul. Am înțeles, deci e urât să fii frumos dacă faci păcate. Da, e foarte urât. Dar să fii frumos cum e? E o mândrie, o bucurie dar și o problemă. De ce o problemă? Pentru că nu e ușor să păstrezi frumusețea chipului în ambianță cu frumusețea sufletului. Deci, accentul cade pe armonie. Da, pe armonie. Ce frumos gândești. Mersi. Și tu nu ești așa urât pe cât pari. Deci, urâțenia mea e o aparență. Da. Atunci mă pot vindeca. Și eu m-am vindecat. Cum? Când am încetat să-mi mai fac iluzii. Bun. Am să încerc și eu. Tu ce cadou ai luat? Nu are importanță... E ceva urât.

Morala: nu e frumos să te crezi urât și e urât să te crezi cel mai frumos...

Cuvinte/ Dor/ Suflet

Cuvinte

Aș vrea să fac un șirag de cuvinte
aidoma unui șirag de mărgele
și să încep cu cuvântul dor
din care mă nasc și încerc
să renasc mereu.


Dor

De dor nu mă satur
nici mort
niciodată
de dor de iubire
de dor de frumos
de dor nu mă satur
în viața asta toată
de dor de cerescul
dor.


Suflet

Suflet, sărman prieten nemuritor
tu cazi, te ridici dar tot tu
ești biruitor...