DESPRE DRAGOSTE SI AMAGIRE

Danut Belu , student "Univ. Dunarea de Jos" - Galati, Fac. de Istorie, Filosofie si Teologie si ELENA BERBINSCHI - studenta , Teologie Asistenta Sociala

 - Draga Elena, incepem acest dialog direct cu o prima intrebare: de ce ne indragostim?

Elena: Grea intrebare!!! Depinde din ce punct de vedere vedem noi aceast termen Indragostire.Noi oamenii suntem facuti in asa fel incat sa dam frau liber sentimentelor fata de persoanele care ne atrag din toate punctele de vedere. Nu gasesc o anumita explicare intrebarii respective!!! Suntem creati pentru a iubi, a oferi si a primi iubire!!!

 - Da, suntem nascuti pentru iubire si sa daruim iubire. Daca nu stim de ce ne indragostim, ce crezi tu cu amagirea in acest context al iubirii? De ce ne amagim?

Elena:   Deoarece nu stim sa iubim si sa alegem corect!!!! Atunci cand iubim corect, atunci alegem corect. Iubirea trece prin suflet filtrandu-se prin minte. Multi spun ca iubirea e oarba si surda.. Eu nu sunt debacord cu aceasta. Putem iubi si fara sa ne amagim. Uneori gresim, dar cel mai bine e sa ne oprim la timp. Prima oara e o atractie fizica, apoi peste un timp devine atasament ( asa numita iubire in mintea noastra) si apoi devine o durere dupa ce pierdem.

 - Dar cum putem sa convertim iubirea in prietenie?

Elena:  Iubirea nu se converteste in iubire, ci invers. De la prietenie ajungem la iubire. trebuie doar sa stim cum sa o stapanim si sa le mentinem la un anumit nivel de echilibru. Tu ce zici?

- Eu ma gandesc la ceea ce se spune intr-o relatie ca uneori se ajunge la monotonie si din acest motiv zic sa convertim iubirea, indragostirea in prietenie. Fac apel aici la cartea dl. Costion Nicolescu - "Carte pentru indragostitii care vor sa se imprieteneasca". Ce preferi dragostea sau prietenia intr-o relatie serioasa?

Elena:  Ce intelegi prin Dragoste? Eu prefer sa citesc putin despre asa numitele teorii ale dragostei.. Sunt dispusa sa vad cazuri reale ale vietiii care ma pot ajuta la intelegerea corecta a termenilor de iubire. Eu as prefera prietenie intr-o relatie serioasa. Merg dupa motto-ul: Fara prietenie nu e dragoste, fara dragoste nu e prietenie. O relatie ajunge la monotonie deoarece persoanele sau cunoscut indestul si nu isi doresc sa isi ofere sansa de a fi aceiasi prieteni ca la inceput. Uita sa mai fie prieteni buni sufleteste unul fata de celalalt.Uita sa fie cartea deschisa, cu file noi pentru fiecare zi.

- Prin dragoste inteleg ce stim din definitia Sf. Ap. si Ev. Ioan: "Dumnezeu este iubire". Tu ce intelegi prin dragoste si de ce crezi ca nu putem sa traim fara dragoste?

Elena:  Pai raspunsul l-ai dat deja. Daca Dumnezeu este iubire, atunci cum putem trai fara Dumnezeu?

- Draga Elena, sa nu plictisim cu un dialog lung... Ultimele intrebari: care este pentru tine cel mai frumos cadoul intr-o relatie de iubire si de ce punem atata suflet in iubire?

Elena:  Cel mai rumos cadou pentru mine intr-o relatie este respectul si atentia. Pur si simplu sa fiu iubita asa cum sunt si restul vine de la sine. Punem suflet in iubire deoarece e cel mai frumos, cel mai minunat, cel mai pretios sentiment care l-a lasat Dumnezeu-omului. Cum ne iubim aproapele, asa ne iubeste si pe noi Dumnezeu indiferent de pacate, greseili si neasculatri. Sa nu uitam ca Dumnezeu este iubire- asa cum ai mentionat si tu mai sus. Sa Il iubim pe Dumnezeu mai intai si restul vine de la sine!!!

Jurnal duhovnicesc 1

Marti, 9 Iunie

    Prima intalnire cu un prieten, a fost cu Marius. Parca el e si primul meu prieten adevarat. Marius e un baiat foarte credincios, dar e putin incapatanat si egoist. Vedeti ce usor judec? Asa am facut mereu. In loc sa ma vad pe mine cum sunt vad pe altii si mai ales prietenii. Am tendinta de a judeca si cand judec pe cineva in ziua respectiva pic intr-un pacat si dupa ce am cazut imi dau seama cine sunt eu de fapt. Nu sunt nimic din ceea ce pare ca sunt. Nu sunt un om bun sau un om special. Lumea imi zice ca sunt un om smerit. A fi smerit inseamna a nu stii ca esti smerit. Rusinea si emotivitatea nu este smerenie. Smerenia e un lucru mare. Modelul Smereniei este Mantuitorul Hristos si Maica Domnului. Ce om va fi fost asemenea?

    Afara e cald. Ma pregatesc cu Marius sa merg undeva sa facem o baie. In drum spre balta incep sa-i reprosez lui Marius diverse chestiuni. Ajung sa-l jignesc si ii zic ca e cel mai mare prost. Marius fumeaza. Ma leg de el ca nu are vointa sa lase tigarile, dar eu nu ma gandesc ca am o patima mai urata decat fumatul si nu ma lepad de ea. Din ce cauza? Poate din placere sau poate din prostie. Nici eu nu am vointa. In fine... Marius se enerveaza si imi spune: mai Dani, ce te invata pe tine cartile care le citesti? Am omis sa va spun ca de la moartea tatalui meu am inceput sa citesc extrem de mult. Aproape ca exagerez in acest sens. M-am inchis in lumea cartilor si incept sa fiu foarte pasionat de scris. Marius se supara si mai tare si intram in polemici pe teme de filosofie.

- Mai Dani, stii care e faza... filozofii astia pentru mine sunt niste nebuni! Ce intelegi tu prin vorba aia "eu stiu ca nu stiu nimic"? Este o prostie...

- Esti lipsit de cultura frate! Se vede ca esti paralel cu toate... Habar nu ai pe ce plantea traiesti! Nu esti bun de nimic!

- Bravo tie mai Dani ca esti tu destept si le stii pe toate! Bravo!

- Nu le stiu pe toate, dar am idee cat de cat de unele domenii din cultura universala.

- Ai idee pe dracu... Tu nu vezi cat ma judeci pe mine mai frate? Esti Dumnezeu tu sa judeci?

- Ce ai mai...? Esti nervos?

- Da frate sunt , pentru ca esti mai mic ca mine si vii tu sa-mi dai lectii! Mai dale-n colo de carti si mai dao Doamne iarta-ma! de filozofie... Degeaba citesti carti daca nu ai scoala vietii!

- Esti prost... Deci chiar esti prost! Cartile reflecta cel mai bine viata. Sunt franturi din viata. Se zice filosofie cu s, nu filozofie.

- Nu ma intereseaza! Pentru mine important e sa bei ceva... sa te distrezi, sa asculti muzica, sa ai fete si sa te iubesti cu ele, sa...

- Sa faci sex?

- Da.

- Pai ce mai Marius, totul se rezuma la sex?

- Da, zice si Puya : secolul XXI e bazat pe sex...

- Dar de Freud ai auzit?

- Cine mai e si asta?

- Parintele psihologiei moderne si parintele psihanalizei. El a zis ca "omul e doar inclinat spre sexualitate si atat". Adica a redus individul uman la a face sex si punct.

- Si ce... nu are dreptate?

- Mai Marius , tu esti prost sau te faci? Unde e viziunea ortodoxa?

- Hai ma ma lasi cu viziunea ta ortodoxa! Tu cand vorbesti prostii mai esti ortodox?

- ...

- Nu mai zici nimic?

- Mai e mult pana la balta aia?

- Ce smecher esti... schimbi vorba repede? Da mai avem de mers. Daca vrei o luam pe scurtatura prin paduricea asta.

     Si am mers pe o cararuie prin padurice. Nu am facut mult. Coboram. Era asa frumos sa mergi prin tunelul acela de copaci tineri. Ajunsi la balta, Marius se baga primul in apa. Eu nu aveam curaj. Stau ce stau si ma ajuta el sa intru si eu. Ne balacim. Incearca Marius sa inoate cand colo vin niste ciobani sa adape oile. Noi eram dezbracati in apa. Eu sar repede pe mal. Ciobanii striga la noi. Credeam ca glumesc. Ne fac semne cu bata si ne injura. Iese imediat si Marius. Ne-am imbracat in viteza si fugi spre padure. Abia am inimerit undeva in spre un rau. Am mers prin padure si am ajuns la drumul mare. Ne-a fost foarte frica. Frica face pe om sa fie altfel. Nu trebuie sa mintim. Ne este frica tuturor. Fiecare om are frica de ceva anume. Noua ne-a fost frica sa nu ne prinda ciobanii sa ne bata. Pana la urma am scapat cu bine si ne-am intors acasa.

    In timp ce ne-au fugarit ciobanii ne rugam. Ne rugam de frica. Brusc ne-am adus aminte de rugaciune si de Dumnezeu. Pana atunci vorbeam numai prostii despre fete. Eram ambii niste obsedati sexual. Vorbeam prostii de parca eram actori de filme porno. Nu ne pasa de nimic. Cand am dat de greu, ne-am adus aminte de rugaciune si de Domnul Hristos. Pe drum prin padure ii zic lui Marius, frate sa nu uitam ca si apostolii s-au temut. Au avut si ei o mare frica atunci cand l-au prins pe Hristos si mai ales atunci cand l-au rastignit. Uitasem ce prostii am vorbit. Eram credinciosi acum. Asa e omul in general. La bine uita de credinta si de Dumnezeu. Cand da de rau, face zece acatiste pe zi si se roaga non-stop. Dupa ce a trecut raul respectiv, uita si de Dumnezeu si de rugaciune. Asa e omul. Are numai si numai interese. Este oportunist. Se foloseste de cineva cat ii este bine, apoi nu mai are nevoie de nimeni. Mandria il face sa creada ca el este "dumnezeu". Dar de fapt un asemenea om este orfan de Dumnezeu si ajunge la nihilism. Ajunge mai rau si mai razvratit ca Fr. Nietzche.

Jurnal duhovnicesc

    Duminica, 7 Iunie

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul!      Nu pot incepe altfel acest jurnal decat cu rugaciunea inimii. Inima este totul in fiinta mea launtrica. Inima este esenta si armonia vietii mele. Traiesc si iubesc cu inima. Nu fac nimic fara inima si fara suflet. Pun suflet in tot ce fac. Din acest motiv accentul cade pe inima si pe suflet. Chiar si aceste randuri sunt scrise din inima. La mine inima este organul iubirii. Iubesc cu inima... si traiesc sa iubesc din suflet. Un suflet de copil. Un suflet de poet. Un suflet sensibil si o inima ca o melodie psaltica. Oare sa fie vorba de un om ideal in acest context duhovnicesc? Nu, nici pe departe. Sunt un simplu om. Numai ca imi este drag sa fiu mereu ancorat in iubire. Indiferent daca sunt inselat sau nu, eu iubesc si respir prin iubire.

Filosofia (adica iubirea de intelepciune) doreste sa raspunda la cateva intrebari de natura existentiala. Convertim acele patru intrebari ale lui I. Kant intr-una singura: ce este omul? Nu caut sa intreb cine sunt eu? si nu pornesc de la sintagma cunoaste-te pe tine insuti! , ci doar incerc sa fiu pseudosocratic si sa aflu ca stiu ca nu stiu nimic. Filosoful german, I. Kant, intreaba "ce este omul?" , iar eu vreau sa ma asigur ca nu stiu "ce este omul?" fiindca nu stiu cine sunt eu. De la "eu" pornesc toate intrebarile si toata filosofia. Eul intreaba in zadar si ecoul cunoasterii raspunde. Nu avem date fixe despre om si am inventat psihologia umana ca sa interpretam anumite fapte si caractere. Niciodata nu putem afla "ce este omul?" daca nu cunoastem Cine este Dumnezeu. Accentul cade pe Persoana, nu pe Idee ca-n sfera filosofica.    Dupa Petre Tutea, omul adevarat este om credincios, iar omul fara Dumnezeu devine un biet animal rational care vine de nicaieri si merge spre nicaieri. In viziunea ortodoxa, omul este chip al lui Dumnezeu si tinde spre asemanare cu Fiinta Suprema. Ce facem cu acest om cand devine bolnav si plin de pacate? Mai este ceva din Dumnezeu in el? Sf. Parinti ne invata ca omul este un microcosmos. Adica un mic univers. Omul este un complex de taine. Dupa atata filosofie putem intelege "ce este omul" ? Avem curaj sa dam o definitie exacta fata de om?

Merg pe strada si ma gandesc la iubita mea. Faptul ca ma gandesc (cuget deci exist... cum ne spune Rene Descartes) ma face sa fiu om? Gandirea sa fie singura calitate superioara a omului? Nu stiu ce sa zic, doar ma intreb si nu vreau sa gresesc a da un raspuns. Cred cu tarie ca totul porneste de la "eu" si de la ganduri. Gandurile te fac din om sanatos un om cu probleme psihice. Gen: anxietate, depresie... Cum putem controla aceste ganduri? In viata duhovniceasca pornirea spre pacate (de ex. desfranarea) pleaca de la un gand. Asa ca in asceza se pune mare pret pe metanoia - schimbarea sau pocainta mintii. O schimbare cu radacini profunde in fiinta launtrica. O schimbare ce tine mare cont de rugaciune. In special rugaciunea mintii: Doamne Iisuse... Deci nu este o schimbare superficiala sau o amagire. Este o convertire intru fiinta.

Ganduri - 4 Iunie 2015

    * Cat de josnica e fiinta umana cand are un interes... Se preface om, dar de fapt e o fiara si cand interesul a disparut isi arata coltii si musca. Interesul cel mai mare e legat de bani. Omului-jivina cat ii dai bani e prieten cu tine. Daca ai terminat ajutorul material, a terminat si el prietenia cu tine. Oare asta sa fie prietenie care se rezuma la bani?

     

    * De ce ne e frica de oameni si nu ne e frica de Dumnezeu?

   * Unele persoane nu merita nimic sentimental. Nu merita fiindca nu stiu sa daruiasca. Vor doar sa primeasca si sa fie alintate. Dar nu poti alinta un individ-demon. Mai devreme sau mai tarziu o sa-ti arate adevarata fata si o sa fie cel mai rau pentru tine cel ce ai pus la suflet si ai investit sentimente sincere.

    

De ce despartirea inseamna depresie?

    Unora ne place sa traim ca-n filme. Tratam viata nu ca ceva real, ci ca o fictiune. Intram in mediul virtual si nu mai stim sa iesim de acolo. Cautam totul pe net. Vrem sa gasim si marea dragoste tot pe net. Trebuie sa fie ceva confortabil, comod. Sa stam acasa pe chat si sa vina dragostea la noi. Noi stam si asteptam, oare vine?

     Nu stim daca vine sau nu dragostea, dar ce ne facem daca vine despartirea? Stam si ne intrebam: de ce despartirea inseamna depresie? Despartirea vine atunci cand nu exista dragoste adevarata, iar depresia apare acolo unde lipseste cu desavarsire rugaciunea.

     Pentru ce sa ne rugam daca nu avem parte de iubire, pace si armonie? Ne rugam atunci cand ne despartim? Nu prea ne arde de rugaciune, stam si plangem si ne autovictimizam. Pai atunci la ce ne mai intrebam de ce apare depresia? Da, nu e de gluma, depresia apare acolo unde nu exista o viata duhovniceasca activa. Depresia nu apare doar pe fond nervos. Depresia este si atunci cand ocolit de tot Biserica si rugaciunea.

      Normal, ne regasim in acest context doar daca avem tangente cu credinta. Unde nu este credinta nu este adevar si nu este Dumnezeu. Religia este ignorata acolo unde nu exista credinta. Pentru S. Freud, religia era considerata "nebunie in masa". Nu ne referim la aceasta lume atee care pune doar accent pe psihologie. Nu stiu cum se trateaza depresia unde nu exista strop de credinta. Frumos ar fi sa se trateze prin iubire si convertire. Omul e firesc sa se converteasca la iubire si sa ierte din tot sufletul. Iubirea si iertarea vindeca orice boala psihica, inclusiv depresia.

Sunt liber...

    Sunt liber sa iubesc si sa ma trezesc mereu cu zambetul pe buze. Sunt liber sa multumesc lui Dumnezeu, chiar daca nu sunt in armonie cu ateismul, nihilismul si postmodernismul contemporan. Sunt liber sa fac ce vreau si cand zic "sa fac ce vreau" , inseamna sa fac ce imi place. Imi place sa scriu si sa citesc. Imi place filosofia... Imi place sa gandesc si sa studiez. Imi place sa fiu "eu" si sa visez. Imi place tot ce e frumos si drag lui Dumnezeu.

    Cu timpul am invatat ca ceea ce stiu eu astazi, maine e prea putin. Viata e un prezent continuu. Timpul e o pasare ce zboara in neant. Tot ce iubim noi aici e frumos, dar nu tine vesnic. Iubirea tine cat dorim noi. Daca nu ne dorim nimic, totul este anost si neinteresant. Ne plictisim... De ce ne plictisim?

     Raspunzand sincer la aceasta intrebare putem schimba in mod radical viata noastra. Suntem obisnuiti cu starea de lenevie si de sedentarism. Nu mai vrem sa fim oameni care muncesc cu adevarat. Nu ne mai pasa de lucruri cu adevarat importante. Ne e sila de trecut si ne e frica de viitor. Prezentul e un fel de fastfood ...

      Ne place sa ne distram. Nimeni nu spune ca distractia e ceva urat. Dar exista si distractie fara alcool. Exista placere si fara sex, tutun sau droguri. Exista o altfel de placere. Placerea de suflet. Sensibilitatea de a rupe o floare din inima. Dragostea de a darui si de a scrie o poezie. De ce sa scriu poezii, ce... eu sunt poet? Nu sunt poet, dar am suflet de poet. Nu sunt poet, sunt o poezie. Da, un suflet-poezie si un om-poezie. Cel mai bine si frumos este sa fiu un suflet-iubire si un om-iubire. Daca am ajuns la Iubire... , la iubirea adevarata, am castigat. Ce am castigat? Am castigat o Viata. Viata-Hristos. Viata adevarata care este Iisus Hristos. Si daca traiesc in Hristos, sunt liber? Da... sunt liber, pentru ca Adevarul (Adevarul-Persoana nu adevarul-idee) te face liber.

Intalnirea

     Am intalnit in viata oameni cu caracter si oameni de nimic. Acesti oameni de nimic sunt oamenii cu suflete de gheata. Stiu ca am sa intalnesc tot felul de oameni si stiu ca omenia este cea mai de pret in acest context postmodern.

     

       Poti avea sansa sa cunosti, sa intalnesti oameni frumosi a caror taina este deosebita. Dar poti avea si deceptii. Sa fii dezamagit de semenii tai e cel mai urat. De ce? Pentru ca ai crezut in ei. Ai avut nadejde si ai fost inselat.

      Credeam ca am intalnit marea iubire si nu a fost asa, fiindca nu exista iubire fara Hristos. Intalnirea in comuniunea iubirii adevarate este Intoarcerea la Hristos. Fara Hristos - Modelul Iubirii firesti, orice iubire hedonista este ceva amagitor si efemer. Iubirea fara Hristos nu dureaza. Iubirea fara Hristos este psihologie searbada. Iubirea fara Hristos este o obsesie si nimic mai mult.

     Iubirea adevarata e atunci cand ajungi in fata Sf. Altar si te intalnesti in Taina Casatoriei. Aceasta iubire nu este oriunde. Aceasta iubire este o comoara. Vrem sa iubim cu adevarat? Atunci sa invatam a face unele compromisuri si sa invatam sa iertam. Daca nu iertam nu iubim cu adevarat si nu intalnim niciodata marea iubire.