ALEX ŞTEFĂNESCU - BĂRBAT ADORMIT ÎN FOTOLIU

    Gândul de a scrie despre Alex Ştefănescu nu-mi dă pace. De aseară mă lupt cu ideea aceasta. Constantin Noica spunea că a scrie înseamnă a avea o idee... o idee care te obsedează toată ziua şi trebuie să-i dai  frâu liber. Păi ce fac, pornesc de la o idee... şi iar fac filosofie? Nu, pur şi simplu încerc să scriu un articol despre Alex Ştefănescu, fiind indignat de anumite lucruri petrecute pe facebook. Dar ce, tu eşti prieten cu Alex Ştefănescu pe facebook? Da... sunt, te oftici?

     Nu vreau să scriu o poveste despre Alex Ştefănescu, pentru că nu e un personaj de basm. Stop cadru! Cine e Alex Ştefănescu? Alex Ştefănescu e critic şi istoric literar, scriitor... a apărut la tv, deci e personalitate. O personalitate în România e un om care apare la tv, nu? Parcă asta-i logica?

     Pardon, nu suntem aici pe Wikipedia. Nu suntem Google. Nu scriu informaţii şi date despre Alex Ştefănescu. Nu scriu despre omul, scriitorul şi criticul literar... Scriu despre sentimentele mele faţă de Alex Ştefănescu.

    Alex Ştefănescu - Bărbat adormit în fotoliu, nu este o ironie este o carte. O carte dăruită chiar de autor. I-am luat apărarea cu un mesaj undeva pe facebook sau pe un blog/site. Alex Ştefănescu (din sau de la Suceava) mi-a dăruit  fără număr, trei cărţi. De ce? Probabil a fost mulţumit de mesajul meu. De ce de la Suceava? Pentru că aşa a vrut Dumnezeu. Dumnezeu creatorul omului sau Dumnezeu creaţia omului. Depinde de contextul filosofic. Iar am ajuns la filosofie? Ori scriu un articol frumos despre Alex Ştefănescu, aşa cum se scrie după şablonul postmodernist, ori pierd esenţa şi fac o filosofie de doi bani? Nu scriu nici articol... nici filosofie. Scriu câteva gânduri despre Alex Ştefănescu.

     Alex Ştefănescu este un om genial. Este cel mai bun... cel mai frumos... Este un băiat de caracter. E bine aşa? Prietenii lui Alex Ştefănescu sigur bănuiesc ei acum (ca oameni deştepţi şi scriitori adevăraţi) că sunt vreun biet tânăr nebun... sau homosexual. Nu caut să conving pe nimeni cine sunt şi de ce îl iubesc (ca tată, eu fiind orfan de tată... dar nu şi orfan de cer şi de Dumnezeu) pe Alex Ştefănescu. Nu scriu nimic despre omul Alex Ştefănescu pentru că nu-l cunosc personal. Nici nu ne tragem de şireturi. Nu sunt nici fanul lui. Nu voi face în Vrancea un fan-club Alex Ştefănescu. Pur şi simplu Alex Ştefănescu îmi e drag şi cred în talentul şi valoarea acestui om simpatic din literatura de azi. Daniel Cristea-Enache îmi pare a fi interesant, iar Dan C. Mihăilescu mă fascinează.

   În fine, am folosit cuvântul orfan. A fi orfan în lumea contemporană se interpretează a avea un handicap. Din păcate (după modelul Bendeac) am ajuns să facem băşcălie de orice şi să înjurăm de toţi sfinţii şi toţi morţii. Dar suntem 89% popor ortodox, nu?

   Trecem la subiect? Care e problema cu Alex Ştefănescu? Să fiu înţeles (chiar dacă textul o să fie interpretat în fel şi chip) am citit patru cărţi marca Alex Ştefănescu: Cum te poţi rata ca scriitor, Mesaj către tineri, redescoperiţi literatura, Bărbat adormit în fotoliu, Nichita Stănescu, îngerul cu o carte în mâini. Am văzut acele emisiuni la TVR Cultural cu Alex Ştefănescu. Practic l-am văzut la tv şi pe internet. Nu îl descriu pe Alex Ştefănescu că este un tip dolofan, cu farmec şi cu umor. Nu vorbesc despre activitatea politică a lui Alex Ştefănescu, dar mi-a plăcut să aud că a spus unor tineri care nu fac politică, faptul că nu te poţi lăuda cu ceea ce nu faci. Iar eu am făcut şi politică şi sunt fericit de ce am realizat în acest sens. Chiar dacă sunt un biet tânăr care scrie despre un impostor.

    Nu poţi pleca la război cu o sabie de lemn, scria Alex Ştefănescu într-un context. Sunt mâhnit de atitudinea unor adversari sau duşmani ai lui Alex Ştefănescu. Oamenii aceştia au impresia că ei sunt semi-zei şi se luptă cu un balaur. Critica lor e de un penibil fantastic. Din păcate când un om este absurd este absurd şi atât. Să spunem că cei care îl jignesc pe Alex Ştefănescu au dreptate. Dreptatea lor este ca a unui Remus Cernea, care a fost respins de marile edituri... şi el tot a publicat o carte: Becalizarea României, şi uşor uşor a ajuns om politic şi luptător anti-BOR.

   Nu o să aduc argumente de ce cred că greşesc cei care îl denigrează pe Alex Ştefănescu. Fericitul Augustin spunea: pentru cei care nu cred nu am argumente, pentru cei care cred am o mie de argumente. Duşmanii lui Alex Ştefănescu nu sunt departe de Remus Cernea, admirat de cei cu mentalitatea personajului. Întreb, de ce nu este şi Remus Cernea un Dan Puric? De ce nu scrie o carte să fie vândută în peste 100 000 de exemplare? De ce numai Dan Puric (care nu e scriitor, ci actor), hulit şi el..., vinde cel mai mult şi cel mai bine în România? De ce are acest om succes cu o carte? E simplu. Pentru că nu e o carte proastă. E o carte bună şi e cumpărată de oameni de calitate... oameni cu bun-simţ. Nu intrăm în polemici pe marginea subiectului şi numelui Dan Puric. Nu e un secret, omul vinde cel mai bine ca scriitor... şi nu publică la Humanitas sau Polirom. Nici Mircea Cărtărescu, nici Andrei Pleşu, nici Lucian Boia... nu vinde ca Dan Puric. Omul scrie simplu... simplu şi frumos. Asta înseamnă literatură.

   Alex Ştefănescu scrie tot simplu... simplu şi foarte frumos. Nu face exces de neologisme şi nu se dă deştept. Este un om modest. A scris Istoria literaturii contemporane şi a primit un premiu. A fost şi este premiat. Nu scrie aberaţii şi ficţiune ca Lucian Boia. Este un critic literar cinstit şi corect. De ce este urât? E limpede. Este urât de aşa-zişi scriitori (care au doar fantezia că sunt scriitori şi put a orgoliu de la o poştă... pentru că în România fumatul la poştă este o modă) care nu au talent. Iar aceşti autori de cărţi proaste (care nu văd realitatea şi literatura universală) jignesc pe nedrept un om sensibil, un critic literar serios (dar plin de umor)... şi urlă în cor că scriitori mari (gen Ana Blandiana) sunt nişte şarlatani şi politica Humanitas publică numai ce are chef. După mintea lor, literatura adevărată este o sectă şi scriitorii buni sunt nişte eretici.

    Sunt indignat nu de răutatea cu care este tratat Alex Ştefănescu că nu scrie frumos despre cărţile urâte. Sunt indignat de ipocrizia acestor oameni care nu înţeleg că aşa ceva nu este literatură şi criticii literari sau scriitorii canonici nu se pupă în fund unii pe alţi şi selectează după bunul lor plac. Literatura nu este o plăcere, o afacere sau un nou tip de orgasm. Literatura nu face sex. Nu face pornografie. Literatura înseamnă dragoste şi erotism virgin. Literatura înseamnă amor cu cuvinte alese, nu amor proporiu (vanitate). Literatura înseamnă fantezie divină, nu prostituţie. Aşa cum avem muzică bună şi zgomot. Aşa cum avem filme bune şi filme proaste. Numai că nu trebuie să facem confuzie între criticul literar Alex Ştefănescu şi omul Alex Ştefănescu. Chiar dacă o să vă dezamăgesc, Alex Ştefănescu este om..., dar eu cred că este un om bun, un om demn. Şi nu spun aceste cuvinte să scrie bine despre cărţile mele. Cartea mea de debut recunosc că este o încercare naivă... plină de greşeli, dar o carte admirată de Pr. Valerie (ucenicul Pr. Macarie) de la Muntioru. Articolele mele din Ziarul de Vrancea, unele sunt bunicele, altele sunt aşa şi aşa. Eu îmi recunosc neputinţa şi sunt convis că mai am multe de învăţat, dar nu am iluzia că sunt scriitor şi nu jignesc pe cei care mă critică.

   Ieri pe facebook. Văd cum Alex Ştefănescu a publicat un text despre Adrian Păunescu. Şi prietenii lui Alex Ştefănescu atacă cu comentarii gen: Adrian Păunescu un nenorocit, îşi bătea nevasta... În ideea sterilă: Nichita Stănescu, un beţiv notoriu, un curvar... Prietene (ca să vorbim ca în parabolele lui Iisus) scrii tu ca Nichita Stănescu? Ai scris tu ca Alex Ştefănescu ca să-l judeci aşa bezmetic? Oare faptul că a primit atâtea premii nu spune nimic? Sau doare eticheta de scriitor de mâna a doua?

   Consider că oamenii care îl jignesc pe Alex Ştefănescu nu sunt doar supăraţi pe faptul că nu îi bagă în seamă ca posibili scriitori, ei sunt bolnavi. Bolnavi de ipocrizie şi orgoliu. Personal nu vreau să pic în nicio extremă. Că literatura de azi e o afacere şi scriitori mici de fapt sunt mari etc. Dar nu cred în viaţa mea că o carte de Dan Lungu (roman ce poate să fie lejer un film) se compară cu prostiile scrise de un nickname.

    Mă doare când văd că Alex Ştefănescu îşi pierde timp să răspundă bazaconiilor celor care îl contestă... doar din cauza emisiunii de la TVR Cultural , Tichie de mărgăritat şi cartea Cum te poţi rata ca scriitor. Eu îl admir pentru timp şi răbdare de a scrie despre cărţile proaste. Îl admir pentru inteligenţa de a scrie (şi cu umor) despre asemena caricaturi. Îl admir pentru că este Alex Ştefănescu... şi nu Lucian Boia (care este un produs strict comercial Humanitas).

    Să nu uităm că prietenii lui Alex Ştefănescu îi doresc moartea, l-au ameninţat cu moartea, dar cred că moartea a ameninţat talentul lor de scriitori. Eu sunt dj. Îmi fac treaba destul de bine şi lumea dansează pe muzica pusă de mine. Pot recunoaşte foarte uşor un dj prost. Nu văd de ce să te superi pe un specialist care are conştiinţa literaturii şi trage un semnal de alarmă că baţi câmpii. Alex Ştefănescu nu este un specialist. Repet este om şi poate să greşească. Nu este o autoritate. Nu este o entitate. Este un critic literar bun şi dacă tu vrei să-l jigneşti înseamnă că te blamezi pe tine ca om şi pseudo-scriitor. Oamenii nu vor să înţeleagă faptul că a scrie bine trebuie să ai şi talent, şi cultură... dar şi bun-simţ şi modestie. Nu orice porcărie debitată de mintea unui geniu neînţeles are mesaj literar. Ne place să ne minţim singuri. Publicăm pe bani şi nu ne bagă nimeni în seamă. Dar totuşi nu putem face literatura de râs... şi nu putem face noi o altfel de literatură. Poate sună ciudat, dar literatura este o artă. Ca în pictură. Nu orice peisaj mânjit este un tablou.

   În fine, regret că Alex Ştefănescu este jignit de unii oameni din România. Da, e absolut normal, poate să nu-ţi placă Alex Ştefănescu, dar e bine să aduci argumente în acest sens. A jigni nu înseamnă a argumenta. Una peste alta Alex Ştefănescu rămâne Alex Ştefănescu, iar restul rămân restul.