Cum să fii fericit în România?

     Citind acest articol nu găsiţi soluţii de fericire în această ţară tristă, dar plină de umor, vorba lui George Bacovia. Nu vreau să cad în patima cărţilor de dezvoltare personală sau de psihologie modernă, unde se tot repetă refrenul: fii pozitiv! , gândeşte pozitiv!, sau unde găsim reţete de fericire şi cum să iubim... Nu ne amăgim şi nu ne îmbătăm cu apă rece. În România să fii cu adevărat fericit este un noroc sau o binecuvântare.

     Sunt foarte încântat de ideea editurii Humanitas de a scrie o carte (antologie) cu afirmaţia: Cum să fii fericit în România. Autori sunt 17 scriitori care sigur au citit Jurnalul fericirii de Nicolae Steinhardt (glumesc). În primul rând nu am citit cartea şi nu fac aici o recenzie. Am citit doar câteva pagini de pe site-ul Humanitas. Nume precum Gabriel Liiceanu, Andrei Pleşu, Radu Paraschivescu, Horia-Roman Patapievici ş.a., spun totul despre ideea de fericire din România. Nu ştiu ce păcate au aceşti oameni din punct de vedere politic sau moral, mie personal ca intelectuali şi ca scriitori îmi plac şi sunt sigur că a ieşit o carte frumoasă. Sper totuşi ca fericirea în România să nu fie un paradox sau o enigmă.

     În fine. Autorii mari pot avea o viziune filosofică şi culturală la un nivel înalt. Eu încerc să-mi pun această întrebare: cum să fii fericit în România?

    Pot să fiu fericit în România citind o carte bună, precum este cartea din acest context. Pot să fiu fericit... scuze, nu pot, sunt fericit în România când ascult muzica Dariei Ştefan. Sunt fericit în România să văd un meci de tenis cu Simona Halep. Sunt şi mândru şi fericit că sunt român. Sunt fericit în România să călătoresc... şi să merg în pelerinaje pe la mănăstiri. Sunt fericit în România că există un Părintele Arsenie Boca, dar nu am fost niciodată la Prislop. Nu sufăm de senzaţional. Dacă este să ajung poate ajung, dar nu doresc să fac asta în mod habotnic sau fanatic. Prefer să fiu raţional, nu să fac din bietul Părinte un sfânt sau un idol. Nu vreau să fac din personalităţile României un brand.

    Sunt fericit că m-am născut în România şi nu în altă parte. Sunt fericit cu copilăria din România. Sunt fericit să fiu contemporan cu Dan Puric. Cu rele cu bune, este un actor (şi nu un scriitor) care vinde cel mai bine o carte în România. Sunt fericit că avem comori precum Eminescu, Brâncuşi, Cioran, Eliade, Paulescu... Sunt fericit de istoria lui Ştefan Cel Mare, Mihai Viteazu, Neagoe Basarab...

   Sunt fericit... sau sunt egoist şi absurd? Oare este ceva absurd să fii fericit în România? Sunt fericit şi extrem de fericit că m-am îndrăgostit în România de fete cu bun-simţ. Sunt fericit că am studiat Teologia la Galaţi... în România, şi nu în altă ţară. Sunt fericit că sunt DJ în Vrancea (Focşani) şi lumea dansează şi se distrează frumos pe muzica pusă de mine. SUNT FERICIT CĂ AM UN FRATE... în România. Sunt fericit că nu am plecat din ţară. Sunt fericit pentru toate experienţele avute în România. Sunt fericit să merg la Părintele Valerie şi Părintele Macarie, la schitul Muntioru-Vintileasca-Vrancea, în România, nu în Elveţia.

    În fine, poate nu mă credeţi că sunt fericit. Cum să fii fericit în România? Să nu fim ipocriţi, avem atâtea motive de fericire în România. Avem şi multe motive să fim nefericiţi în România, dar e bine să fie o balanţă, să găsim o cale de mijloc. Să nu cădem în depresie. Să privim cerul, munţii, marea... şi să căutăm valorile care ne fac fericiţi în România.