Ne place (mai ales acum de Sărbători) noi cei ce ne batem cu cărămida în piept că suntem creştini-ortodocşi, să ne credem buricul pământului. Ideea că noi suntem deţinătorii adevărului absolut, revelat şi ontologic, ne dă impresia că suntem mai deştepţi, mai buni, mai deosebiţi.
Ispita omului religios (indiferent de confesiune) este faptul că se consideră un suflet mântuit, iar toţi ceilalţi oameni fără Dumnezeu sunt sortiţi iadului sau sunt păgâni şi păcătoşi. Teologia nu ne invaţă niciodată aşa ceva. Mesajul lui Hristos nu este acesta, dar nouă ne place să interpretăm. Nu ne place să jucăm hora unirii cu ateii, new-ageiştii, evreii, musulmanii, catolicii, protestanţii etc. Necreştinii sunt slujitorii diavolului, sunt răi, iar noi suntem drepţi şi buni.
Cu o asemenea gândire nu o să apropiem niciun om postmodern de noi. Această trufie că noi suntem mai buni ca ceilalţi duce doar la polemici, conflict şi război. Un război religios care nu se mai termină niciodată. Din păcate aşa eram şi eu la început. Îi vedeam pe toţi eretici şi întunecaţi la minte. Uite că nu este deloc aşa. Fiecare om trebuie iubit şi respectat aşa cum este el. E liber să fie cum doreşte el. A fi ortodox nu înseamnă a fi avocatul lui Dumnezeu sau judecătorul oamenilor de altă religie. Puţină filozofie în acest sens nu ar strica. Vedem prea bine că în filozofie fiecare gânditor avea o idee diferită şi combătea adevărul celuilalt, dar în fond toţi aveau o brumă de dreptate.
De la dispute pe baza Ideii de Dumnezeu s-a ajuns la războaie religioase, la ură, blesteme (anatema), schisme şi toate nebuniile evului mediu. E timpul să ne trezim din visul şi din mentalitatea evului mediu. Sunt oameni atei, musulmani, evrei, catolici, protestanţi... care fac bine în lume, şi sunt creştini-ortodocşi (care merg zi de zi la Biserică şi la Pr. Arsenie Boca... şi la sfintele Moaşte şi la mai toate Mănăstirile) şi sunt inculţi, necivilizaţi, avari, bârfitori, desfrânaţi şi răutăcioşi din cale afară. Omul ortodox simplu care-şi vede de treaba lui e un om de omenie şi nu face din teologie, ştiinţă şi filosofie, război.
Tare mult îmi doresc ca omul ortodox (mai ales cei pe stil vechi) să înţeleagă faptul că ortodoxia înseamnă demnitate, libertate, iubire şi adevăr... nu orgolii, mândrie, habotnicie, dogme răstălmăcite prost, fanatism religios, polemici, prostie etc. Nu ne unim cu cei pe stil vechi sau cu catolicii din cauza mândriei nu din cauza dogmelor. Nu vrem să avem şi raţiune, vrem doar să credem că noi suntem cei mai buni. Doar că se vede clar, fiecare ortodox convins are propria lui ortodoxie şi Dumnezeul lui personal.
Deranjează poezia lui Eminescu care spune: eu nu cred nici în... ... ... eu rămân ce-am fost, romantic. Există dispute pe tema sentimentului religios al lui Mihai Eminescu, dar ce era dacă Mihai Eminescu era ateu? Nu mai era Mihai Eminescu? Dar ce ne facem că există şi Lucian Blaga, Emil Cioran şi Mircea Eliade? Adică există şi altă atitudine şi gândire faţă de Dumnezeu şi faţă de religie. Asta nu înseamnă că aceşti oameni nu sunt oameni sau că au o filosofie şi psihologie atee. Ce spunem totuşi de un ateu convertit la ortodoxie (sau altă confesiune creştină) , dar ce spunem de un preot ortodox devenit ateu?
Scriu acest articol inspirat nu doar din disputele celebre (istorice) dintre religii sau dintre ştiinţă, filosofie, psihologie, sociologie şi religie, ci scriu şi din cauza obsesiei de a fi ortodox triumfalist pe facebook. Nu sunt de acord cu modul de discurs al lui Mihail Neamţu, care nu înţelege că a fi teolog-politician înseamnă a fi diplomat. Bine, unele lucruri ţin de educaţie, de bun-simţ şi de cărţile citite, nu de teologie şi politică. Nu doar omul politic trebuie să fie diplomat. În fine... Nu cred în mândria şi aroganţa ortodoxiei. Nu cred că e normal şi corect să hulim pe facebook pe toţi cei care nu au nicio tangenţă cu religia. Mai concret nu cred în războiul religios (nici pe facebook, nici în realitate) care duce la nimic. Din păcate fanatismul şi extremismul religios (mai ales cel din evul mediu, dar şi astăzi) a dus la crime, orgii şi blasfemii. Nu doar omul ateu a făcut mult rău societăţii şi lumii în care trăim, ci şi omul religios extremist.
Ne place să dăm doar vina pe modernism, raţionalism şi ateism. Ne place să vedem doar păcatele religiei islamice extremiste, dar nu ne place să privim istoria exact aşa cum a fost. În final mă gândesc (de exemplu) la o discuţie (comentarii) pe facebook:
Teodora Evlavioasa: Nihil sine deo! Naşterea Domnului să vă aducă pace şi bucurie! Iar proştii şi idioţii (mai ales cei din lista mea) care nu cred în Dumnezeu, care confundă Crăciunul cu porcul, să fie sănătoşi... ei nu sunt conştienţi de veşnicia iadului... nesimţiţii dracului... În fine, vă doresc numai bine fraţi creştini! Amin.
Niku Raţionalist Ateu: Dragă Teodora, S. Freud spunea că religia este o iluzie! Eu cred că tu ai fantezii cu Dumnezeu... nu eşti nici credincioasă, nici religioasă... un om credincios sau un om religios nu se comportă aşa. Există mai multe puncte de vedere. Ateii trăiesc altfel Sărbătorile de iarnă. Tinerii merg în cluburi, tu nu ai fost tânără?
Teodora Evlavioasa: Eşti un bou, ba nu un şobolan cum spunea Petre Ţuţea despre atei! Da normal că am fost tânără, de ce?
Niku Raţionalist Ateu: Păi şi tu ai fost o sfântă când erai tânără?
Teodora Evlavioasa: Nu măi, logic că am făcut şi eu greşeli... dar eu aveam frică de Dumnezeu, nu ca piţipoancele astea de azi... unele vedete...
Niku Raţionalist Ateu: Măi femeie, tu nu vezi ce poză de profil ai, tu nu vezi cum gândeşti şi cum judeci?
Teodora Evlavioasa: Ce legătură are poza mea de profil cu religia mea?
Niku Raţionalist Ateu: Pune mâna pe carte, citeşte şi tu un Kant... citeşte şi tu măcar Omul recent de Horia-Roman Patapievici.
Teodora Evlavioasa: Pentru ce să citesc? Eu citesc Biblia şi Sf. Părinţi... E păcat să citeşti cărţi păgâne!
Niku Raţionlist Ateu: Cărţi păgâne în sec. XXI, anul 2017? Dar să ai facebook nu e păcat?
Teodora Evlavioasa: Eu mărturisesc pe Dumnezeu pe facebook... nu sunt un imbecil ateu ca tine... Gata , block! Lasă-mă în pace!
Cu anumite excepţii, ceva de genul se petrece pe facebook când un om (de altă religie sau nereligios) vine cu o altă părere la o postare ortodoxă. Când vreodată o să terminăm cu aceste prostii ortodoxiste? Când vreodată înţelegem că limbajul ortodox nu e limbajul facebook? Când ne dăm seama că un om ortodox normal la minte, nu spoieşte pagina de facebook cu mesaje urâte adresate celor care au altă religie (sau altă confesiune) sau celor care nu cred? Până când această babilonie pseudoreligioasă?
Războiul ideologic
Acum trecem la o altă luptă fără sens: războiul ideologic. Şi aici se poate ajunge tot pe motive religioase, dar aici încăpăţânarea şi orgoliul au alt farmec. Există socialism, liberalism, conservatorism, ţărănism etc. De la monarhism, comunism, nazism, bolşevism... s-a ajuns la un soi de postmodernism cu politici şi ideologii sucite. Toţi cei care slujesc aceste ideologii (unii care habar nu au doctrina ideologiei pe care o împărtăşesc) se jignesc şi se ceartă într-una. Toţi cred că politica lor este mai bună, dar niciunul nu crede că dacă nu e aşa cum gândeşte el.
Avem destule exemple în istorie de lupte şi războaie din cauza ideologiilor. Dar de ce astăzi tot există lupta între socialism şi liberalism? Oare nu am învăţat nimic de la istorie? Eu consider că oamenii de azi care preţuiesc anumite ideologii, de fapt preţuiesc ideologia stomacului şi ideologia banului. E prea greu să stai să studiezi doctrina unui partid şi să ai demnitate şi principii. Ştiinţa nu e pentru orice om. Deci e limpede, avem indivizi care au intrat în partidul X nu de dragul ideologiei, ci din greşeală.
Nicio ideologie nu e bună dacă nu are în vedere principii morale şi corete. Pentru că tot omul de rând suferă din cauza acestor ideologii. Şi imediat se ajunge la polemici, anarhie (reversul democraţiei) şi război ideologic. Toţi se ceartă pe ceva şi nu rezultă nimic bun.
Bună nu este ideologia în sine, ci rezultatele ei. O ideologie bună are un partid bun, cu principii sănătoase şi legi normale. Populaţia nu are nevoie de dispute politice. Societatea şi statul nu ajunge altfel prin războiul ideologic. O societate modernă şi un stat drept are la bază o bună guvernare. O politică şi o democraţie americană. Au şi ei problemele lor, nu afirmăm că statul american e alfa şi omega, dar nu sunt în mlaştina în care se scaldă România.
Soluţii? Partidele politice să fie doar două sau trei (restul să fie ONG-uri sau asociaţii care să facă numai bine României) şi să renunţe la circul politic contemporan. Partidele să nu ţină cont de ideologie ca de ceva sacru. Să facă compromisuri numai pentru binele României. Să se bată nu pentru putere, ci în proiecte extraordinare. Să se respecte ca oameni, nu doar ca politicieni. Să nască oameni politici ca Daniel Gheorghe din PNL. Să nu ţină cont doar de partid. Dacă un coleg din alt partid vine cu o idee sau o lege bună să fie sprijinit. Opoziţia să fie opoziţie, nu un Gică-contra. Democraţia să fie democraţie, nu un izvor de corupţie, demagogie şi crize economice.
În principal pentru a avea acest vis de democraţie, politică şi stat, avem nevoie de oameni cu caracter. Oamenii (personajele din politica de azi) dacă nu se schimbă cu nimic, vor face o politică bolnavă şi războiul ideologic va continua mai rău ca războiul religios.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu