DUMNEZEU NU ARE PAGINĂ DE FACEBOOK

    Ştiu că mulţi  fraţi creştini (sper că nu se interpretează greşit ironia - fraţi creştini) or să mă judece pentru acest articol. Prefer să fiu criticat decât să văd ipocrizia pseudoortodoxistă şi somnabulismul pseudoreligios pe facebook. Majoritatea lumii doarme într-o credinţă habotnică. Eram şi eu ancorat în acest context, dar nu chiar aşa exagerat şi în mod agresiv. Se pare că unora le place eticheta de ortodox, dar nu înţeleg că Dumnezeu nu este o caricatură desenată pe facebook după mintea şi prostia lor, pardon! , inteligenţa lor... geniul lor neînţeles.

Recunosc faptul că am avut mândria de a mă crede un mărturisitor ortodox şi tot postam mesaje şi imagini pe facebook legate de Dumnezeu, dar mi-am dat seama după ce am studiat Teologia că nu vorbăria şi trăncăneala mea despre Dumnezeu contează, ci viaţa, trăirea şi omenia. În primul rând trebuie să fiu un om de omenie apoi să am iluzia că pot să fiu mărturisitor. De fapt consider că suntem penibili (majoritatea care am studiat Teologia) când ne etalăm muşchii pe facebook cu ortodoxia noastră şi ne credem avocaţii lui Dumnezeu, dar noi nu trăim un minut viaţa în Hristos. Dar ne place la nebunie să vorbim de Hristos la alţii, dar noi suntem departe de Hristos. Măcar să avem bunul-simţ să recunoaştem cine suntem.

    Nu critic oamenii care au plăcerea să posteze non-stop ceva despre Dumnezeu pe facebook, dar sincer nu mă regăsesc în asemenea mentalitate. Chiar dacă o să dezamăgesc armata de ortodocşi de pe facebook, din păcate (sau din fericire) DUMNEZEU NU ARE PAGINĂ DE FACEBOOK. De unde ştiu eu acest lucru? Cine sunt eu să-mi permit să vorbesc astfel despre Dumnezeu? Fraţi creştini, hai să mai lăsăm puţin ipocrizia acasă. Unii dintre noi nu ştim nici tabla înmulţirii (eu recunosc că am stat foarte prost la capitolul matematică) dar suntem aşa deştepţi când vorbim despre Dumnezeu. De parcă Dumnezeu e bunicul nostru. Numai noi ştim cum stă treaba cu Dumnezeu. Restul toţi sunt nişte eretici şi rătăciţi, noi suntem iluminaţi (public). Doar la noi în cap (nu şi în minte) se aprinde becul de 100 de W. Când de fapt e invers, noi suntem puţin înşelaţi de mândrie şi de egoism. Dumnezeu (Hristos) a fost smerit şi exemplul smereniei lui Dumnezeu este extraordinar. Noi avem doar o imagine (falsă) despre Dumnezeu şi tot vorbim altora despre Dumnezeu (mai ales pe facebook) de parcă Dumnezeu există doar în ograda noastră.

   Nu am nimic cu ortodoxia propovăduită (decent, normal, frumos...) pe internet. Sunt site-uri ortodoxe de nota zece, dar sunt şi multe altele care bat câmpii şi se cade dintr-o extremă în alta. De la religie la fanatism religios este doar un pas. De exemplu a posta non-stop (într-un mod sectar aproape) despre Dumnezeu pe facebook a devenit nu doar fanatism, ci un joc agresiv, jalnic, urât. Din păcate noi nu postăm despre Dumnezeu, noi postăm cuvintele noastre... postăm imaginea noastră de credincios şi postăm icoana noastră de ortodox, dar nu înţelegem că această atitudine nu este deloc ortodoxă.

     Dumnezeu nu se bucură de like-uri, share-uiri şi comentarii. Dumnezeu nu este postmodernist. Dumnezeu nu este un om recent. Dumnezeu nu este un super-star. Unora le pare o blasfemie să faci pagină de facebook cu numele Iisus Hristos sau Dumnezeu, dar nu le pare anapoda să tot vorbeşti despre Dumnezeu pe facebook scriind greşit gramatical etc. 

     Au vorbit şi au scris mulţi alţii despre Dumnezeu, dar au vorbit şi au scris bine. Dumnezeu nu vrea să fie cunoscut pe facebook într-un mod ciudat. Dumnezeu vrea să fie cunoscut în inimilie noastre şi vrea ca noi să respectăm (să nu zic iubim) libertatea celuilalt de a fi diferit de noi. Indiferent de ceea ce este... e om. Dumnezeu nu este absurd. Omul este absurd.

    Repet, nu blamez site-urile ortodoxe bune de pe internet. Ortodoxia Tinerilor şi Creştin Ortodox.ro îmi sunt nişte site-uri foarte dragi. Cred că Horia-Roman Patapievici în cartea Omul recent are dreptate, omul de azi are nevoie de discernământ. Noi uităm multe. Uităm de cultură, de filosofie, de literatură, de artă, de muzică, de poezie... dar nu uităm să trăncănim de Dumnezeu pe facebook.

    În Statele Unite, un cetăţean american (sper că era american... putem cerceta pe Dumnezeul-Google) l-a dat în judecată pe Dumnezeu. Cum considerăm această chestiune? O nebunie? Da, toţi credem că individul acesta este un nebun, dar nimeni nu crede că el este nebun cu miliarde de postări despre Dumnezeu pe facebook. Oare ce părere are un ateu despre avalanşa de postări cu şi despre Dumnezeu pe facebook? Are dreptul şi ateul să spună ceva? Este şi ateul om? 

      Oare a existat numai Fericitul Augustin, Petre Ţuţea, Nae Ionescu, Mircea Vulcănescu? Fr. Nietzsche, Lucian Blaga, Constantin Noica, Emil Cioran, Mircea Eliade... nu au dreptul la opinie? Ce ne facem că a existat şi altă atitudine şi gândire faţă de religie? Intrăm în polemici? Recurgem la inchiziţie, cruciade... pentru expresia Ideea de Dumnezeu şi Ipoteza Dumnezeu? Ardem pe rug pe cei care nu gândesc ortodox? Sau postăm pseudoteologia noastră pe facebook?

      Din păcate mulţi dintre noi suntem analfabeţi (poate şi la propriu, nu doar la figurat) din punct de vedere teologic, dar vorbim despre Dumnezeu ca despre noi înşine. Nu ne interesează faptul că am devenit penibili pe facebook cu ipocrizia noastră ortodoxistă, important este că suntem prezenţi pe facebook. Cred că deja visăm că mântuirea vine după câte postări avem pe facebook cu Dumnezeu. Am făcut din Dumnezeu un fel de Arsenie Boca pe facebook. 

     Spunea Pr. Teofil Părăian, să ne ferim de-a joaca de Dumnezeu. Mulţi ne jucăm de-a Dumnezeu pe facebook. Poate noi nu avem niciun Dumnezeu (ca preotul devenit ateu) dar ne place să pozăm în apostoli. Cred că pe undeva este şi nesimţire. Să tot publici mesaje despre Dumnezeu dar tu să fii un om orfan de Dumnezeu. Şi totuşi, nici adevăraţii mărturisitori nu vorbesc în asemenea hal (ca pe facebook) despre Dumnezeu. Şi eu am folosit cuvântul Dumnezeu în mod exagerat, dar asta e tema articolului. Dacă vorbeam despre Neculai sau moş Gheorghe era altceva. În fine... Ne deranjează credinţa lui Freud despre Dumnezeu, dar nu ne deranjează că noi nu suntem vrednici de Dumnezeu, dar dăm altora lecţii despre Dumnezeu. Noi nici măcar oameni morali nu suntem, dar facem pe luptul moralist pe facebook. Doar că luăm foc dacă ne contrazice cineva sau ne spune că am picat în prăpastie.

     Ideea e că nu ne vedem lungul nasului. Şi cei care sunt foarte cunoscuţi (vedetele ortodoxiei cum spunea cineva, de parcă ortodoxia e un videoclip la MTV) mărturisitori (teologi, scriitori, actori...) fac gafe. Şi ei recunosc că vorbesc prea mult despre Dumnezeu şi trăiesc prea puţin ceea ce vorbesc. Şi preoţii fac greşeli. Şi toţi. De ce? Pentru că toţi suntem oameni. Toţi greşim, dar nu toţi recunoaştem.

    În lumea civilizată există multe religii, etnii, culturi... şi se înţeleg, se respectă... pentru că există dialog şi bun-simţ. În lumea civilizată ideea lui Freud că religia este o iluzie nu este o idee nici bună... nici rea, este o idee. În virtutea mesajelor aşa zis ortodoxe pe facebook, ideea lui Freud este o prostie şi de aici se vede clar lipsa de cultură, lipsa de bun-simţ, lipsa de credinţă adevărată. Pe facebook ortodoxia (uneori) este propovăduită şi cu înjurături. Dacă spui ceva ce nu e în ton (cu ortodoxia din mintea lui care postează, nu cu ortodoxia adevărată) cu spiritul ortodox, e jale. Te trezeşti cu o ploaie torenţială de cuvinte (unele şi urâte) aberante. Disputa dintre ortodocşi, catolici şi protestanţi pe facebook e pistol cu apă, faţă de disputa dintre un agnostic (nihilist sau ateu) şi un ortodox marca facebook. Oamenii de cultură, oamenii de bun-simţ nu se jignesc, nu se ceartă. Se respectă. Chiar dacă ei gândesc diferit şi chiar dacă ajung la polemici, nu fac din asta un circ.

    Oare ne întrebăm pe cine mărturisim pe facebook? Pe Dumnezeu sau ideea noastră despre Dumnezeu?

       Un domn scrie pe facebook: A avea nevoie de d-zeu e a te căca pe tine de frică! (Ovidiu Băjan - Pagina Visul Artemei, sâmbătă, 09.09.2017). Putem crede că eu un citat (nu dintr-un clasic) celebru? Putem crede orice, dar nu putem crede că e firesc să cloceşti asemenea idei cretine. Suntem de acord că omul e liber să facă şi să spună orice, dar nu promovăm ideea de a fi imbecil. Dacă cineva vorbea în aceşti termeni academici despre mama domnului poet, se trezea imediat ameninţat că îl dă în judecată. La unii funcţionează drepturile omului doar în favoarea lor, dar drepturile bunului-simţ nu există.

       În fine, nu vreau să fiu înţeles greşit. Nu generalizez. Nu toate postările despre Dumnezeu şi nu toate imaginile cu eticheta ortodox pe facebook sunt nepotrivite. Dar sunt persoane care gândesc aşa: Dumnezeu este Iubire, Dumnezeu este o Floare (adică Natura, ceea ce se vede), Dumnezeu este Cerul... Şi vorbesc despre Iubire, Flori, Naură, Munţi, Mare, Cer... (fără să folosească absolut deloc numele Dumnezeu) ca despre Dumnezeu. Aşa pot avea şi ateii acces la cunoaşterea lui Dumnezeu. Cred că religia tuturor oamenilor este iubirea. Oamenii vor să se regăsească în iubire. Bine... nu ne referim la iubirea de pe facebook căci picăm în altă extremă. Nu tot ceea ce este pe facebook este real. Dorul, suferinţa, pacea sufletească... nu se poate posta pe facebook. Facebook-ul are rolul şi rostul lui, dar nu este un etalon în viaţa noastră.

      Trebuie să fim sinceri şi realişti. Nici colindele şi mesajele de Crăicun pe facebook nu mai au farmec. Sensul lui Dumnezeu nu este facebook. Sensul lui Dumnezeu în viaţa noastră este altul. Pentru un ateu Dumnezeu nu are niciun sens. S-a făcut prea multă filosofie (nu teologie) pe tema existenţei lui Dumnezeu. Nu cred că noi lămurim pe cineva (cu atitudinea de azi) că Dumnezeu există. Dumnezeu există şi fără reclama noastră pe facebook. Dar mândria şi egoismul nu ne lasă deloc să renunţăm la ideea că noi trebuie să vorbim numai şi numai despre Dumnezeu pe facebook, doar că Dumnezeu nu are pagină de facebook.