Cine este cel mai fericit om din lume?

    Dacă e să punem această întrebare la o mie de persoane o să primim o mie de răspunsuri diferite. Fiecare om interpretează fericirea după dorinţele şi nevoile sale. Nu există o fericire standard. Nu cred că există reţete de fericire şi nici nu cred că există un tipar după care să se ghideze oamenii şi să fie fericiţi.

    La întrebarea cine este cel mai fericit om din lume? - nu căutăm un răspuns anume, ci o stare sau un context în care să trăim fericirea cu adevărat. Mulţi oameni din lume par a fi fericiţi, dar nu sunt. Din ce cauză? Oare fericirea să fie un ideal greu de atins? Se spune că omul îşi face singur bine sau rău. Dacă îşi doreşte binele nu are cum să nu fie fericit. Dacă iubeşte cu credinţă şi nădejde în Dumnezeu, sigur este fericit. Dar dacă face binele şi iubeşte cu adevărat şi tot nu este fericit, atunci este o problemă. Omul nu poate să-şi facă rău vrând să facă bine. Iar omul fericit nu este egoist. Nu păstrează fericirea pentru sine. La fel şi în iubire, cel ce iubeşte nu se iubeşte pe sine, ci dăruieşte iubire fără să aştepte nimic în schimb. După cum afirma Liviu Rebreanu: iubirea nu este un târg, te iubesc pentru că mă iubeşti, iubirea este o certitudine, te iubesc pentru că mă iubeşti. Aşa este şi cu fericirea, nu e ceva în spirit narcisist sau hedonist. Când eşti fericit împărtăşeşti această stare cu toată lumea. Când eşti fericit transmiţi o energie pozitivă la cei din jur. Fericirea înseamnă o stare de bine. Dar când îţi faci rău singur nu eşti neaparat masochist, numai că nu e normal să vrei să fii bine facându-ţi rău sau să vrei să fii fericit tu fiind trist. Fericirea nu este un flagel sau o anomalie. Fericirea (precum este şi omul.. şi iubirea) e o taină. Omul care trăieşte frumos şi e ancorat în iubire e un om fericit.

    Nu cred în fericire prin droguri, alcool şi sexualitate. Sexualitatea e ceva firesc, e o plăcere... dar nu e singura sursă de fericire (satisfacere) din viaţă. Nu e bine deloc să cădem în extreme şi să căutăm o fericire efemeră prin plăceri, distracţie şi fum de ţigară. Fericirea nu e un fum de ţigară. Fiecare om e liber să facă ce vrea, dar nu putem să ne amăgim şi să ne minţim singuri. Viaţa nu e o vacanţă sau un film porno. Fericirea nu este o perversiune sau un act sexual. Lucrurile ce ţin de natură intimă nu le putem trata superficial şi oricum. E minunat să înţelegem că nu e greşit ca iubirea să fie şi erotică, dar e absurd ca iubirea să fie sexualizată şi trăită doar în acest sens. E o nebunie să credem că iubirea înseamnă doar sex. Iubirea înseamnă mai mult decât orice înţelegere, fericire... Iubirea înseamnă poezie, îmbrăţişare, ţinut de mână... Iubirea nu înseamnă doar gesturi adolescentine şi nu se manifestă doar trupeşte. Atunci când suferi din iubire, nu spui mă doare ficatul, mă doare trupul... spunem mă doare inima, mă doare sufletul... Iubirea e ceva legat şi de suflet şi de trup. Să fii fericit în iubire e frumos să fie o armonie între suflet şi trup. Inima este organul iubirii, dar tot inima este şi primul impuls al fericirii. Nu poţi spune: sunt fericit din creier... dar poţi spune cu drag: sunt fericit din inimă sau sunt fericit din suflet. Deci un om fericit este un om cu o inimă smerită şi un suflet curat şi bun. Dar nu există fericire fără iubire sau iubire fără fericire.