Ce este suferința? Suferința este... Aici fiecare spune ce simte și din propria experiență. Din păcate, când un om suferă, caută vinovați. Dă vina pe toată lumea și în final dă chiar vina pe Dumnezeu. Nu vrea să accepte ideea că Dumnezeu nu vrea suferința omului și nu este coautor la rău.
Sunt persoane așa-zis credincioase, care la un moment dat (dacă e suferința extrem de grea) ajung să blesteme pe Dumnezeu pentru neputința lor. Acest lucru înseamnă un fel de a ne juca cu credința în Dumnezeu. La Dumnezeu ce este DA este DA și ce este NU este NU. Nu există jumătăți de măsură. Adică ori crezi, ori nu crezi. Doar că omul a schimbat puțin frecvența și dintr-o credință sentimentalistă a ajuns la habotnicie. Ne tot place să îi judecăm pe atei, dar nu prea vrem să vorbim deschis despre habotnicie, această formă extremistă a spiritului religios.
Un om credincios în mod firesc este și rațional. Nu își smulge părul din cap când ajunge la o suferință. Nu pică așa ușor în depresie și se ferește cât poate de mult de anxietate. Și chiar dacă este o suferință de natură psihică, nu apelează imediat la psiholog sau la psihiatru. Omul credincios are duhovnic și se ține de rânduiala bisericii. Dacă tot nu se rezolvă problema e clar că apelează și la medici și la specialiști în psihoterapie și psihanaliză. Numai că a merge la psiholog sau la psihiatru, nu înseamnă că ești nebun. Lumea tratează foarte simplist acest aspect. La editura Sophia, avem multe cărți din colecția - psihoterapie ortodoxă. Nu e rău să te faci bine prin psihoterapie. Contează să te faci bine.
Suferința nu e o fantezie. Suferința umană e o problemă serioasă și e foarte grav când cineva face bășcălie, show sau audiență pe suferința omului. Uneori nu ne dăm seama și râdem de anumite persoane cu un anume handicap, dar când noi avem o durere de măsea... nu putem suporta suferința nicio secundă. Se pare că e mai simplu să îi privim pe alții ca fiind ciudați, iar pe noi să ne privim ca pe niște modele.
Acum suferința primește Like-uri pe Facebook. Suferința a devenit o vedetă. Apare la tv. Nu mai avem nicio emoție când se petrece un accident rutier, avem doar curiozitatea câți morți și răniți sunt. Dar nu ne pasă de suferința lor, ne interesează doar să avem noi o părere despre... Am ajuns să ținem mai mult la păreri și la citate pe Facebook... și nu mai vedem omul așa cum este, nu mai contează atitudinea cuiva și viața cuiva. Vrem să cunoaștem omul din mediul virtual și atât. Dacă omul respectiv are o suferință, încercăm un sfat tot în mediul virtual și ne vedem de ale noastre. Suntem indiferenți, dar vrem totuși să fim credincioși... și lumea să ne respecte ca oameni cu frică de Dumnezeu. Iar despre suferință vrem să avem ultimul cuvânt de spus, pentru că ne dăm mai deștepți ca Dumnezeu.
Oare așa putem scăpa de suferință? Sau ne place să suferim? Cel mai bine e să ne rugăm la Dumnezeu să nu suferim mereu și din orice. Suferința are un rost, dar și înțelepciunea este foarte bună. Se tot spune despre suferința din dragoste... Un om înțelept nu are de ce să sufere din dragoste. Un om care iubește pe Dumnezeu, trece mai ușor peste o dezamăgie sau o decepție. Important e să înțelegem de ce suferim și de ce oamenii își fac rău prin iubire. Se trece prea repede de la iubire la ură și de la dragoste la dezamăgire. Așa că nu facem bine să ajungem la suferință din iubire. Cel mai corect e să iubești doar dacă simți cu adevărat că iubirea aceasta e totul. Când încetăm să mai iubim suferim cel mai mult.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu