Majoritatea oamenilor se cred cei mai frumoşi, cei mai deştepţi, cei mai tari din lume. Nu e om care să nu aibă puţin din mitul lui Narcis. În lumea de azi nimeni nu vrea să pară hidos sau penibil. Aproape tot omul se vede a fi cel mai frumos, dar nu vrea să înţeleagă faptul că frumuseţea e trecătoare şi că totul e relativ.
Dar ce ne facem că vrem nu vrem punem prea mult accent pe estetic? Oare a glumit Tudor Arghezi când a vorbit de estetica urâtului? Mentalitatea omului recent adoră formele corpului şi se preocupă în mod exagerat de trup şi se pare că esenţa lucrurilor, decenţa, bunul-simţ şi valorile morale sunt blamate. Nu se mai caută un suflet frumos, un caracter deosebit şi un om sincer şi inteligent. Frumuseţea nu mai are farmecul ei în dulcele stil clasic. Frumuseţea în contextul actual are alte criterii materiale. Un fel de manele de genul: sunt frumos că am bani, sunt frumos că am maşină, sunt barosan, sunt şmecher no one ... Frumuseţea de azi se rezumă la silicoane şi botox? Frumuseţea masculină se rezumă la muşchi şi aroganţă?
Din păcate acum orice nimic etalat pe facebook este frumos. Şi nimeni nu vrea să fie arătat cu degetul sau să nu primească niciun like. Deja cred că o să intrăm în depresie că nu primim like pe facebook. Spunem că noi nu suntem pasionaţi de facebook, de like-uri, de laude şi aprecieri, dar în orice individ zace o dovă de mândrie şi de iubire de sine. Uneori avem senzaţia că suntem mici vedete şi că suntem cei mai frumoşi. Numai că noi nu vrem doar să părem cei mai frumoşi, din păcate avem impresia că şi suntem. Indiferent de cum şi cine suntem, trâmbiţăm că suntem modeşti. Ne place la nebunie să ne minţim singuri sau să ne dăm like singuri pe facebook. Ca în povestea aia: să alergi de unul singur şi să ieşi pe locul doi.
Omul postmodern nu doreşte să fie simplu, natural şi firesc. Se pierde mult în detalii fanteziste şi trăieşte doar cu iluzia că nimeni nu este mai frumos ca el. Dar să nu facem greşeala să judecăm omul oricum ar vrea el să fie, pentru că omul în orice epocă a fost (ca idee) măsura tuturor lucrurilor şi un fel de semizeu. Doar că omul nu vrea să se accepte pe sine aşa cum este (raţional şi limitat) şi caută să iasă în evidenţă cu un tatuaj de exemplu. De ce nu îşi face omul tatuaj pe inimă sau pe suflet şi să scrie mare: NU MĂ SUPORT!, SUNT SINGUR, SUNT TRIST...? Dar ne place să ne amăgim şi să ne minţim singuri. Suntem singuri şi trişti pentru că ne place să suferim, să trăim în minciună şi amăgire. Postăm pe facebook că suntem cool, dar bruma de fericire virtuală provoacă dependenţă şi orice dependenţă nu e bună. La fel ca visul că suntem bogaţi, iar când ne trezim nu putem accepta realitatea că nu avem bani şi că trebuie să muncim, nu să aşteptăm să câştigăm la loto. Nu loto şi facebook o să ne facă fericiţi. Fericirea este ancorată în cer şi în suflet. Unde nu este suflet şi conştiinţă nu există fericire. În fine... Una peste alta, dacă nimeni nu e mai frumos ca mine, înseamnă că mă privesc prea mult în oglindă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu