Regina Nopții: - Îmi cer iertare că te-am jignit ... te-am jignit aseară omule nebun, ți-am zis că ești nebun... of, iartă-mă! Prințul Rătăcit: - Nu-ți mai cere iertare, așa ai făcut mereu... stai calmă... așa ești tu ... așa e firea ta, nu te lămurește nimeni că faci o greșeală judecând omul, jignind omul... nu vrei să înțelegi ... tu le știi pe toate... Regina Nopții: - Ești rău Prințule, ești rău ... ești prea ironic...! Prințul Rătăcit: - Nu sunt rău deloc, sunt realist ... precum ai zis și tu că ești realistă... dar de fapt nu ai nicio treabă cu realitatea. Trăiești în lumea ta virtuală, în lumea ta închisă... și crezi că așa e lumea universală. Draga mea Regină, tu vorbești din cărți... nu din experiență. Regina Nopții: - Ooo, da, da Prințule... nu experiență... nu știu cum e ziua... n-am văzut niciodată lumina. Prințul Rătăcit: - Atunci, dacă n-ai văzut niciodată lumina, cum de îți permiți să judeci omul? Omul nu e bine de văzut noaptea... ci ziua, ziua pe lumina. Încearcă să ieși din întuneric... să vezi omul la lumina. Regina Nopții: - Promit să încerc, nu mă poate schimbă nimeni... eu singură trebuie să mă schimb... Sper să mă schimb, că de nu, vor fugii toți oamenii de mine, fiindcă mereu îi judec și-i pirvesc urât. Îi jignesc fără motiv. Prințul Rătăcit: - Omul... o taină... o "întrebare fără răspuns" ... "un necunoscut" ... Totuși, e firesc să privim ce e bun și ce e frumos în om, restul nu mai contează. Există om frumos și om urât, dacă privim frumos omul urât, e imposibil să nu găsim ceva plăcut la el. Te aștept mâine să intrăm în dialog, acum se face dimineață și ne pierdem farmecul...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu