Iubirea

Aș vrea să îmi vorbești în șoaptă. Toată lumea țipă la toată lumea azi. Prea multă gălăgie pentru nimic. Eu sunt aici pentru tine. Caut iubirea. Mai există iubire pe pământ? Unii zic că iubirea e o floare de colț. O floare tot mai rară. Ca să o găsești și să o culegi în suflet, trebuie să urci sus pe munte. Aici la înălțime, pe munte, ai senzația că ești mai aproape de cer. Ai impresia că cerul poate fi atins cu mâna. Poate e doar o iluzie. Trăim marcați de impesii și iluzii. Impresii false și iluzii pierdute. Nimic nu ne mai face să simțim că trăim cu adevărat. Viața s-a redus la căteva chestiuni moderne și omul a devenit mașină. Mașină de cusut vise. Vise în viteză. Nici de vise nu mai avem timp și răbdare. Ne mișcăm prea repede și în viteză. Totul este în viteză astăzi. Pe repede înainte. De aceea există fast-food. Să mâncăm repede ... și să plecăm la treabă. Dacă avem treabă. Dacă nu, avem nevoie. Avem vise. Avem altceva: plictiseala. Plictiseala face deliciul vieții de astăzi. Mulți oameni se plictisesc pentru că nu fac nimic. Statul degeaba a devenim o modă. Din acest tablou sumbru, răsare o lumină: iubirea. Iubirea de dor, iubirea de frumos... iubirea pentru o femeie creolă. Mi-a răpit inima și eu i-am răpit privirea, chipul superb, ochii și zâmbetul gingaș. Acum mă gândesc cum să o cuceresc. Să dăruiești flori la o floare nu se cade. Să o invit în oraș nu e cazul. Să îi dedic o poezie? Mai crede omul de azi în poezie? Dacă nu mai crede înseamnă că și-a pierdut sensibilitatea. Mă gândesc să îi fac un cadou, un cadou muzical. Un cadou muzical sau o carte. Sunt în dubii. Așa e și omul de azi, ba e confuz, ba e debusolat, ba e în depresie, ba nu e deloc. Pur și simplu e ancorat în neant. Nu are nicio taină cu realitatea și în realitate nu are nicio taină, niciun ideal. Nimic. Nimic a devenit stăpân în această lume. De ce ne raportăm la nimic? Ce ne dă acest nimic? Nu se știe, dar se recunoaște. Se vede pe fața omului. Nu are chef de nimic și din păcate nu mai crede în nimic. Totuși, există o speranță: iubirea. Ne punem toată nădejdea în iubire. Pardon, mă abat de la drum. Să revenim la poveste. Ce sublim sună, poveste!!! Poveste de iubire. Cadoul... Da, la cadou am rămas. Merită să îi fac un cadou muzical sau o carte? Mă întreb singur. Nu am niciun Dumnezeu să-mi răspundă. Nu cred în Dumnezeu, dar cred în cultură. Cred în îngeri, mister și stele. Stele căzătoare. Aseară am văzut o stea căzătoare. Există și stele norocoase. Nu cred în noroc, dar cred în stele. Sunt foarte ciudat. Mi-am pus o dorință ... să îi cadă-n inimă steaua mea. Să-i dăruiesc o stea? Nu, asta fac romanticii. Eu nu sunt romantic, eu sunt ateu. Un savant ateu. Savant pentru ce? Mă joc cu cuvintele. Am câteva diplome și merite ... și mă cred deja savant. Interesantă ispita asta de a te crede ceva înainte de a fi cineva. În fine... Tot amân cadoul pentru Cristina. Acesta e numele ei. Femeia creolă care mi-a răpit sufletul. Deci, să nu vă mai aud că ateii n-au suflet! Au și ei suflet, au și ei conștiință și au și sentimente. Acum că vreau să îi iau un cadou, nu e ceva de suflet? Nu e ceva sentimental? Iubirea nu e un sentiment? ... Ooo, ce idee extraordinară, îi fac cadou iubirea mea. Iubirea e cel mai frumos cadou din lume. Un cadou muzical poate face oricine. O carte cadou... Se mai citește azi ca să facem cadou cărți? Vreau să fiu sigur. Nu e normal să fac un cadou artificial. Bine, o carte nu e un cadou artificial, nu e un cadou urât, dar e un cadou de citit, de răsfoit. Iubirea e un cadou genial, eu un cadou de trăit. Iubirea e cadoul care se trăiește deplin și etern. Depinde de iubire. Depinde de context. Depinde de om. Să trecem peste detalii. Peste detalii complicate nu peste iubire. Iubirea nu e complexă. Iubirea e armonie. Iubirea e... Ce e iubirea? Nu avem nicio definiție, așa că mă abțin de la definiții.

Poate vă întrebați cine sunt. Da, sunt un personaj și eu. Sunt și eu un om pe aici. Sunt prin trecere. Sper să nu vă deranjez. Mai ales că vorbesc despre iubire. Îmi doresc să fac acest cadou ... și să rămână iubirea cel mai autentic cadou din toate. Din toate câte un pic, dar din iubire avem totul. Tot ce e frumos. Avem nevoie de iubire și de frumos. Eu sunt David. Nu vă mai zăpăcesc cu filosofia. Recunosc, îmi place să filozofez. Trec direct la prezentare. Repet, sunt David, David și atât. Am vrut să devin celebru. În 2010 scriu romanul Culmea răzvrătirii. Roman respins de o editură mare, nu mai contează care, cum și de ce. Am încercat să sparg gheața cu romanul acesta, dar n-am făcut mare lucru. Pesemne că nu a sosit momentul sau nu a fost să fie. Mă gândesc să corectez textul și să revin. Pot bate la ușa electronică (am trimis o parte din manuscris prin e-mail) a aceleași edituri? Nu. Mai bine stau cuminte. Cartea are nevoie de corectură, doar de corectură? Sunt eu în stare să dau un roman de succes? Dacă îmi permiteți vă arăt capodopera : http://beludanutz.wordpress.com/2011/01/17/pseudo-roman-de-tip-fictiune-cu-aroma-profund-filosofica-culmea-razvratirii/ . Asta a ieșit de la o idee născocită noaptea. Tot iubirea joacă rolul principal și aici, numai că tema principală e alta - filosofia, răzvrătirea și întru final convertirea.