Un drum prea lung. Departe... mult prea departe de aici. Singur pe drum. Inima îmi șoptește că pentru Iubire merită să bat acest drum, oricât de departe ar fi să fie. Doar pentru Iubire ... merg de vreo trei zile pe un drum necunoscut , dar care sper să nu ducă nicăieri ci undeva. Undeva acolo unde mă așteaptă primăvara iubirii.
Pe drum îmi apare un gând. Gândesc dacă există iubire între dor și veșnicie. Cu toate că încep să fac filosofie, gândesc că fără armonie între ceva și altceva nu există viață, nu există nimic. Cugetăm mereu pe stradă, în timp ce parcurgem un drum anume. De ce? Așa și eu, gândesc ... Încerc să gândesc la ceva nou. Numai gânduri am în minte. Sunt invadat de gânduri. Gânduri despre un drum pietruit cu petale de sânge. Drumul e tot mai lung. Of... Ce drum ciudat!
Voință... Îmi trebuie voință puternică pentru acest drum. Cu voință treci prin toate și peste toate. Dar e ceva legat de altceva. Voința e legată de conștiință. Voința e în armonie cu conștiința. A avea voință înseamnă a avea și conștiință.
Conștiința nu-mi dă voie să fac ceva nefiresc. Voința mă ajută să merg mai departe. Aleg și ce-mi zice conștiința dar fac și ce poate voința. Drumul se desparte în două, stânga și dreapta, ce să aleg? Voința nu mai poate iar conștiința îmi spune să mă odihnesc. Ce să aleg când e vorba de sentimente, de iubire? Nu aleg nimic ... caut doar să fie armonie între voință și conștiință.
sâmbătă, 30 noiembrie 2013
Iară beau, iară petrec
... "De ce se sting luminile în discotecă?" , Pr. Savatie Baștovoi ne spune că sunt timizi tinerii și ca să-și facă curaj la dans... trebuie să fie semi-lumină sau că păcatele se fac în întuneric. Problema nu e doar că lumina se stinge în discotecă... problema e că fără băutură, fără alcool mai bine zis, lumea nu se poate distra. De ce își fac mulți curaj doar cu alcool??? Nu se poate și distracție fără alcool? Ba da, dar se preferă beția. Nu zice nimeni să nu bem dar să bem cât trebuie și să nu facem scandal. Din păcate, de la beție se ajunge la scandal și de la scandal la alte chestii.
Iară beau, iară petrec... Da, există și om care bea, e cherchelit calumea dar nu face panaramă. Omul acesta se distrează și e conștient de ce face așa băut cum este. Obs. cu tristețe (organizând o petrecere pentru tineri) că în mediul rural (și nu numai) este o lipsă crasă de civilizație, educație și bun-simț. Dar totuși, așa cum sunt, vor petreceri. Pentru ce? Care e scopul? Pentru mine scopul unei petreceri este ARMONIA, voia bună, veselia, dansul și în special muzica. Se pare că nu peste tot este pace și frumos.
Mulți vor ceva dar să fie numai cum vor ei. Vor să se distreze, să se simtă bine ca tineri ... dar după regurile lor. De ce să se impună regula sau legea junglei??? Am crezut că societatea de tip junglă e doar o expresie, dar de unde, din păcate e ceva real.
Iară beau, iară petrec... Da, dar de ce mă și vopsesc în roșu? De ce să beau și să petrec cu bătaie și scandal? Cine îmi dă voie să mă impun prin legea pumnului?
Am încercat să fie bine... Să facem o Seară de dans și karaoke pentru tineri, cu un DJ profesionist, cu muzică aleasă special ... Totul făcut din suflet, să fie frumos... dar primim altceva în schimb. Critici, invidie, dușmănie, ironii...
Colegul nostru Iutzu, specialist în karaoke (din cei trei DJ -gazdă) îmi spune că mai degrabă organizăm o seară de box sau de K1 ... Să se bată în ring ... dar și cu spectatori... La nivelul la care suntem, se pare că așa ceva e bine de organizat. În rest: iară beau , iară petrec...
luni, 25 noiembrie 2013
DESPRE POEZIE (dialog cu FLORINA DINU)
DESPRE POEZIE
Dialog cu Florina Dinu
Florina Dinu este născută pe 1 aprilie 1993, în oraşul Slatina, jud. Olt. În prezent studentă la Facultatea de Litere, secţia Comunicare şi Relaţii Publice, din cadrul Universităţii din Craiova, aduce cititorilor 3 volume publicate în intervalul 2010-2013, rupte din viaţa sa de adolescent; "Gânduri pe rânduri", "Răzbunarea iubirii" "Vipera".
- Doamne ajută. Mulțumesc pentru dialog. Scumpă prietenă, se spune că "românul s-a născut poet" , ce crezi despre această sintagmă?
Florina Dinu :
Dialog cu Florina Dinu
Florina Dinu este născută pe 1 aprilie 1993, în oraşul Slatina, jud. Olt. În prezent studentă la Facultatea de Litere, secţia Comunicare şi Relaţii Publice, din cadrul Universităţii din Craiova, aduce cititorilor 3 volume publicate în intervalul 2010-2013, rupte din viaţa sa de adolescent; "Gânduri pe rânduri", "Răzbunarea iubirii" "Vipera".
- Doamne ajută. Mulțumesc pentru dialog. Scumpă prietenă, se spune că "românul s-a născut poet" , ce crezi despre această sintagmă?
Florina Dinu :
Locul poeziei adevărate este aici, în România, însă este foarte greu să te afirmi ca tânăr poet. Am cunoscut persoane cu greutate în rândul poeziei, dar, din păcate au fost, sunt ... şi poate vor rămâne la fel şi dincolo de moarte ( anonimi). România geme de har literar, dar banii şi promovarea rămân o problemă pentru mulţi dintre noi.
- Să fie doar problema financiară, să fie doar criza economică un impediment în promovarea culturii în România sau e vorba de talent? Literatura nu se face doar cu bani ci în principal cu talent. Suntem tineri, avem talent, ce ne mai lipsește să devenim vocali? Pe scurt, te rog, cine e Florina Dinu?
Nu aş avea prea multe de spus despre Florina Dinu, ci faptul că este o tânără scriitoare şi poetă, ce a strâns până în momentul de faţă 3 volume, în palmares: două de proză şi unul de versuri; "GÂNDURI PE RÂNDURI" - 2010, "RĂZBUNAREA IUBIRII" - 2010 şi "VIPERA" - 2013 (versuri).
Pe lângă talent şi bani, în drumul spre lumină, mai avem nevoie de curaj şi ambiţie. Aceste calităţi stau la baza reuşitei.
- Sărut-mâinile pentru ceea ce faci ... ! Am și eu volumul "Vipera" și parcă țin mine că ți-am scris și o recenzie pentru carte. Mie îmi place. Felicitări! Ce spune critica? Ai avut critici la această carte? Curaj și ambiție. Bun. Avem curaj și ambiție?
Florina Dinu :
Mă bucur că ţi-a plăcut volumul meu de versuri: "Vipera". Publicul acestei carţi a fost împărţit în două, unii l-au primit cu braţele deschise, felicitându-mă, alţii nu. Dar până la urmă, gusturile nu se discută, aşa că eu merg mai departe, încrezătoare.
Mă bucur că ţi-a plăcut volumul meu de versuri: "Vipera". Publicul acestei carţi a fost împărţit în două, unii l-au primit cu braţele deschise, felicitându-mă, alţii nu. Dar până la urmă, gusturile nu se discută, aşa că eu merg mai departe, încrezătoare.
- Dacă îmi permiți, hai să convertim dialogul întru acest sens. Ce părere ai despre genul postmodernist? E așa de mare Mircea Cărtărescu, pe cât pare?
Dacă nu te superi, nu vreau să comentez acest subiect, să-l lăsăm pe Eminescu să ne judece!
- Mi-a plăcut pentru că mă regăsesc. Stilul tău seamănă cu al meu. Debutul meu seamămă pe undeva cu cartea ta "Vipera". Cum vezi viitorul nostru scriind mai mult în dulcele stil clasic?
Am început să mă adaptez noii "poezii" aşa că, scriu şi versuri albe. Încerc să îmbin utilul cu plăcutul. Sper să reuşesc... să reuşim!
- Nu am de ce să mă supăr. Dacă vrei răspunzi dacă nu îți respect opinia, tăcerea mai corect zis. Personal consider postmodernismul (nu absolut sau în general) îmbâcsit de texte fără rost , de texte indescifrabile, texte poluate cu mii de neologisme... un fel de anti-poezie. În fine... Voiam să provoc. Vorbim despre poezie, ce este poezia pentru tine scumpă prietenă?
Poezia este singura metodă de "spovedanie" în care mâna "vorbeşte" după dictarea sufletului. Versul este oglinda creatorului.
- Sper să nu deranjeze pe nimeni adresarea mea amicală. Ne leagă o prietenie poetică... avem în comun poezia și dragostea pentru literatură și lectură. Scriem. Scriem mai bine sau mai puțin bine. Te întreb pur și simplu, de ce scriem dragă Florina?
De ce scriem? Bună întrebare. Pentru că avem ceva de zis, acel ceva de care mulţi se lovesc şi se regăsesc în vorbele noastre. Scriem din dorinţa de a marca clipele frumoase din viaţă, bucuria, tristeţea... scriem pentru că suntem născuţi pentru asta!
- Pe final dacă dorești, spune-mi de când ai început să scrii și de ce scrii pe Facebook?
- Mulțumesc din suflet! Sperăm să ne mai întâlnim într-un scurt dialog despre poezie și frumos! Doamne ajută. Cu admirație!
Neant rimează cu Kant
Folosesc într-o poezie aceste cuvinte filosofice, și mă întreabă un prieten: ce-i ăla neant, cine-i ăla Kant? Am încercat să lămuresc dar omul e axat pe ideea că filosofii sunt nebuni sau că eu știu că nu știu nimic (Socrate) , e o prostie. Cum să îi spui că alt nebun a scris cunoaște-te pe tine însuți (undeva, imediat vedem unde) și din atichitate până în prezent e actual, e celebru ... cu această maximă înscrisă pe frontonul templului lui Apolo din Delfi. Cunoaște-te pe tine însuți , devine principiul fundamental al filosofiei lui Socrate.
Pe cine interesează aceste aberații??? Dacă era să zic că maestrul guță nicolae spune într-o melodie - sună telefoanele ca dracii... sau că artistul florin salam cântă - merg pe drum și vine banii... vine banii... , cred că era perfect.
Din păcate, guță rimează cu ... maimuță, iar salam rimează cu cașcaval, brânză topită, parizer... și alte produse alimentare. Cum, salam rimează cu...? Nu, ați observat bine, nu rimează. Salam nu rimează cu nimic, dar Kant cu neant rimează. De ce? Pentru că fac parte din aceeași familie lexicală. Glumesc. Nu e vorba de acest aspect, e vorba de Immanuel Kant (recunoscut ca cel mai mare filosof) și neant, care înseamnă vid, neființă, inexistență, nimic...
De ce îmi bat capul cu aceste probleme la 25 de ani? Bine, atunci când am scris poezia avem 20 și un pic. Acum înțeleg că am scris (nu doar să transmit emoții) din durere și dragoste pentru omul contemporan și din nevoia de a lua atitudini. Mi se reproșează că nu am voie să folosesc acest sentiment al Cuviosului Paisie Aghioritul. Da, normal că nu sunt la măsura și trăirea duhohnicească a Sfântului Cuvios din Grecia, dar sunt preocupat de această idee. Sunt sensibil și nu pot afirma decât ceea ce zicea Nichita Stănescu (un hipersensibil poetic, nu citiți ad litteram , căci nu mă refer la hipersensibil d.p.d.v. medical) că sunt doar o pată de sânge care vorbește sau că e o falsă modestie să spun că eu scriu de dragul scrisului sau de dragul poeziei dar nu prea cred să am talent; nu, eu scriu deoarece cred în ceea ce spun și cred că am talent... Scriu pentru că nu-mi place să gândesc singur. Scriu cu durere și dragoste. Scriu și încerc să gândesc cu mintea mea, dar niciodată nu mă voi crede scriitor, ci doar un smerit cititor care scrie.
Citesc cartea dl. Alex Ștefănescu - Cum te poți rata ca scriitor, și mă crucesc de câte specimene & caricaturi există în acest sens, în acest domeniu complex.
Consider că acei autori și acele cărți (descoperite de dl. Alex Ștefănescu) sunt bine de încadrat la extreme. Sincer, fără nicio supărare, dar e prea de tot. Sunt și eu pățit cu cartea de debut însă nu în halul acesta. Să mă ierte Dumnezeu, dar prostia și mândria nu face niciodată artă. În fine... Citiți cartea să vedeți și dvs. ce poate scrie omul - animal rațional (întru acest context). Noi rămânem la alte noastre. Indiferent de ce și cum, știm adevărul - noi cârpim cerul cu stele...
P.S. Neant rimează cu Kant.
Pe cine interesează aceste aberații??? Dacă era să zic că maestrul guță nicolae spune într-o melodie - sună telefoanele ca dracii... sau că artistul florin salam cântă - merg pe drum și vine banii... vine banii... , cred că era perfect.
Din păcate, guță rimează cu ... maimuță, iar salam rimează cu cașcaval, brânză topită, parizer... și alte produse alimentare. Cum, salam rimează cu...? Nu, ați observat bine, nu rimează. Salam nu rimează cu nimic, dar Kant cu neant rimează. De ce? Pentru că fac parte din aceeași familie lexicală. Glumesc. Nu e vorba de acest aspect, e vorba de Immanuel Kant (recunoscut ca cel mai mare filosof) și neant, care înseamnă vid, neființă, inexistență, nimic...
De ce îmi bat capul cu aceste probleme la 25 de ani? Bine, atunci când am scris poezia avem 20 și un pic. Acum înțeleg că am scris (nu doar să transmit emoții) din durere și dragoste pentru omul contemporan și din nevoia de a lua atitudini. Mi se reproșează că nu am voie să folosesc acest sentiment al Cuviosului Paisie Aghioritul. Da, normal că nu sunt la măsura și trăirea duhohnicească a Sfântului Cuvios din Grecia, dar sunt preocupat de această idee. Sunt sensibil și nu pot afirma decât ceea ce zicea Nichita Stănescu (un hipersensibil poetic, nu citiți ad litteram , căci nu mă refer la hipersensibil d.p.d.v. medical) că sunt doar o pată de sânge care vorbește sau că e o falsă modestie să spun că eu scriu de dragul scrisului sau de dragul poeziei dar nu prea cred să am talent; nu, eu scriu deoarece cred în ceea ce spun și cred că am talent... Scriu pentru că nu-mi place să gândesc singur. Scriu cu durere și dragoste. Scriu și încerc să gândesc cu mintea mea, dar niciodată nu mă voi crede scriitor, ci doar un smerit cititor care scrie.
Citesc cartea dl. Alex Ștefănescu - Cum te poți rata ca scriitor, și mă crucesc de câte specimene & caricaturi există în acest sens, în acest domeniu complex.
Consider că acei autori și acele cărți (descoperite de dl. Alex Ștefănescu) sunt bine de încadrat la extreme. Sincer, fără nicio supărare, dar e prea de tot. Sunt și eu pățit cu cartea de debut însă nu în halul acesta. Să mă ierte Dumnezeu, dar prostia și mândria nu face niciodată artă. În fine... Citiți cartea să vedeți și dvs. ce poate scrie omul - animal rațional (întru acest context). Noi rămânem la alte noastre. Indiferent de ce și cum, știm adevărul - noi cârpim cerul cu stele...
P.S. Neant rimează cu Kant.
duminică, 24 noiembrie 2013
Zece pentru Europa
Fascinat de proiectul Zece pentru Europa (inițiat de TNL România) , încerc să scriu câteva gânduri despre ce lipsește astăzi în Europa. În primul rând lipsește sentimetul creștin al ființei, cândva la C. Noica - sentimentul românesc al ființei.
Europa este continentul care a dat lumii valori și personalități de mare importanță. A fost și este o punte de legătură între continente, însă prin comunitatea UE a devenit puțin controversată. UE nu e un concept rău dar are lipsuri esențiale. Problema Europei e integrarea în ceva... Trebuie să devină o putere mondială gen America (SUA) , China (acest mini-continent asiatic), Japonia etc.
Trăim cu frica de a nu izbugni un al treilea Război Mondial. Sunt atâtea congrese de pace, sunt atâtea investiții pentru pace, dar e absurd în contextul în care bomba atomică e păstrată la loc de cinste (de americani și de ruși cred) în caz de...
Dacă vrem cu adevărat să evităm o asemenea tragedie, trebuie să punem accentul pe demnitate. Fără demnitate umanismul european e un fel de stai așa că nu-i așa... Cred cu tărie că lipsește demnitatea în Europa și o poate recăpata prin întoarcerea la Adevăr.
Nu e cinstit și corect să ignorăm Tradiția și Morala creștină de dragul drepturilor omului, ideii de politic corect & new-age și mai ales de dragul civilizației. Nu există civilizație fără cultură și spiritualitate. Putem spune Europei de astăzi trei cuvinte mărturisite de Sf. Apostol Pavel, trei cuvinte-îndemn : credință, nădejde și dragoste.
Știm prea bine - unde dragoste nu e nimic nu e. Deci, conștiința Europei trebuie să recunoască laicizarea, secularizarea, nihilismul și ateismul întru care zace... și zace profund. Mai clar spus, Europei de azi îi trebuie conștiință și demnitate.
Degeaba concepem ideologii pentru România, Bulgaria și alte țări intrate în UE, ca să fie la număr, dacă nu spunem lucrurilor pe nume. Europa nu e 100% UE și acele state care nu se bazează pe UE nu înseamnă că nu sunt (geografic măcar) din Europa. Noi avem nevoie de Europa dar și Europa are nevoie de noi. Cum spune (foarte frumos) maestrul Dan Puric , ei ne civilizează și noi îi spiritualizăm.
Doamne ferește, nu contestăm meritele Europei dar nici nu trecem cu vederea cele rele. La noi în popor se spune - cele rele să se spele, cele bune să se adune. Europa să accepte că are și rele și să se spele prin credință, pocăință și convertire. Nu e firesc să își impună viciile, defectele și orgoliile. Nu se cade să trateze totul cu aroganță. Nu e normal să blameze și să ignore Ideea de Dumnezeu.
Simplitate și normalitate. Da, lipsește simplitatea și normalitatea în Europa. S-a grăbit să devină o putere mondială și din păcate a căzut în neantul crizei economice. Prin tehnologie și economie nu se salvează sufletul Europei contemporane. Prin postmodernism, mass-media și informatică (mai ales internet) nu se scoate nici lumea , nici Europa din criză.
Chiar dacă par cuvinte mari, trebuie spus (pe șleau sau pe orice ton) că această criză este morală și spirituală, nu doar economică, politică și socială.
Avem nevoie de o Europă unită prin credință și omenie, nu doar prin UE. UE este o alternativă dar conștiința și demnitatea este o rădăcină fundamentală. Din păcate Europa și-a smuls din inimă această rădăcină și caută să planteze o grădină de buruieni. Avem noi destule pământuri nemuncite, pline de buruieni, la ce folos ideologii de tip buruiană? Ce ne dau buruienile? Nimic. De ce atunci să cădem în patima buruienilor?
Mai bine e să plantăm demnitate în Europa, astfel bătrânul continent să redevină lumina și filosofia planetei. Nu ne întoarcem în Evul Mediu prin creștinism ci ne Întoarcem la Hristos, la Adevăr. O Europă fără Hristos - Calea, Adevărul și Viața, nu-și are rostul. A avea rost înseamnă a avea ceea ce s-a pierdut prin Revoluția Franceză (de la 1789) și a recunoaște că fără Dumnezeu nu putem face nimic bun.
Europa este continentul care a dat lumii valori și personalități de mare importanță. A fost și este o punte de legătură între continente, însă prin comunitatea UE a devenit puțin controversată. UE nu e un concept rău dar are lipsuri esențiale. Problema Europei e integrarea în ceva... Trebuie să devină o putere mondială gen America (SUA) , China (acest mini-continent asiatic), Japonia etc.
Trăim cu frica de a nu izbugni un al treilea Război Mondial. Sunt atâtea congrese de pace, sunt atâtea investiții pentru pace, dar e absurd în contextul în care bomba atomică e păstrată la loc de cinste (de americani și de ruși cred) în caz de...
Dacă vrem cu adevărat să evităm o asemenea tragedie, trebuie să punem accentul pe demnitate. Fără demnitate umanismul european e un fel de stai așa că nu-i așa... Cred cu tărie că lipsește demnitatea în Europa și o poate recăpata prin întoarcerea la Adevăr.
Nu e cinstit și corect să ignorăm Tradiția și Morala creștină de dragul drepturilor omului, ideii de politic corect & new-age și mai ales de dragul civilizației. Nu există civilizație fără cultură și spiritualitate. Putem spune Europei de astăzi trei cuvinte mărturisite de Sf. Apostol Pavel, trei cuvinte-îndemn : credință, nădejde și dragoste.
Știm prea bine - unde dragoste nu e nimic nu e. Deci, conștiința Europei trebuie să recunoască laicizarea, secularizarea, nihilismul și ateismul întru care zace... și zace profund. Mai clar spus, Europei de azi îi trebuie conștiință și demnitate.
Degeaba concepem ideologii pentru România, Bulgaria și alte țări intrate în UE, ca să fie la număr, dacă nu spunem lucrurilor pe nume. Europa nu e 100% UE și acele state care nu se bazează pe UE nu înseamnă că nu sunt (geografic măcar) din Europa. Noi avem nevoie de Europa dar și Europa are nevoie de noi. Cum spune (foarte frumos) maestrul Dan Puric , ei ne civilizează și noi îi spiritualizăm.
Doamne ferește, nu contestăm meritele Europei dar nici nu trecem cu vederea cele rele. La noi în popor se spune - cele rele să se spele, cele bune să se adune. Europa să accepte că are și rele și să se spele prin credință, pocăință și convertire. Nu e firesc să își impună viciile, defectele și orgoliile. Nu se cade să trateze totul cu aroganță. Nu e normal să blameze și să ignore Ideea de Dumnezeu.
Simplitate și normalitate. Da, lipsește simplitatea și normalitatea în Europa. S-a grăbit să devină o putere mondială și din păcate a căzut în neantul crizei economice. Prin tehnologie și economie nu se salvează sufletul Europei contemporane. Prin postmodernism, mass-media și informatică (mai ales internet) nu se scoate nici lumea , nici Europa din criză.
Chiar dacă par cuvinte mari, trebuie spus (pe șleau sau pe orice ton) că această criză este morală și spirituală, nu doar economică, politică și socială.
Avem nevoie de o Europă unită prin credință și omenie, nu doar prin UE. UE este o alternativă dar conștiința și demnitatea este o rădăcină fundamentală. Din păcate Europa și-a smuls din inimă această rădăcină și caută să planteze o grădină de buruieni. Avem noi destule pământuri nemuncite, pline de buruieni, la ce folos ideologii de tip buruiană? Ce ne dau buruienile? Nimic. De ce atunci să cădem în patima buruienilor?
Mai bine e să plantăm demnitate în Europa, astfel bătrânul continent să redevină lumina și filosofia planetei. Nu ne întoarcem în Evul Mediu prin creștinism ci ne Întoarcem la Hristos, la Adevăr. O Europă fără Hristos - Calea, Adevărul și Viața, nu-și are rostul. A avea rost înseamnă a avea ceea ce s-a pierdut prin Revoluția Franceză (de la 1789) și a recunoaște că fără Dumnezeu nu putem face nimic bun.
vineri, 22 noiembrie 2013
Limitare fără limite
Nu-mi place omul care se limitează. Care spune: citesc doar romane polițiste (am dat un ex.) și punct. Unii se limitează la romane de dragoste. Alții se limitează la filme și majoritatea se limitează la nimic. E o mândrie azi să nu știi nimic (având impresia ca știi totul) și să nu citești nimic. Ultima carte citită? Dar n-am citit nicio carte în viața mea. Cum ar suna această placă. Scuze, acum merge cu CD. Ne-am emancipat. Suntem moderni în tehnologie și postmoderni în gîndire și trăire... Gîndire cu î din i? Da, de ce nu? Sunt mulți autori cunoscuți, care scriu astăzi, numai cu î din i. Chiar și sunt ei scriu sînt. Dânșii zic că e un protest, o revoltă, un manifest... Eu zic că e încăpățânare și "limitare" la sine. Adică, eu vreau să scriu așa, așa scriu. Dacă nu e conform cu scrierea academică își face omul propia editură și scrie cum vrea și ce vrea. În fine...
Îi spun cuiva că eu citesc orice. Păcat dacă citești orice... Păcat că tu nu înțelegi ce zic și interpretezi tot timpul. Citesc orice îmi e de folos, citesc orice îmi place sau orice îmi trebuie. De ex. dacă e să scriu un text (critic) despre autorul pavel coruț sau despre Herta Muller, Mircea Cărtărescu, Oreste etc. , trebuie să citesc măcar o carte. Cel mai indicat ar fi să citesc opera integrală, dar cine stă să citească peste 140 de cărți (așa avea în ultima apariție tv sau otv) marca pavel coruț? Cred că e de ajuns 1,2,3...
Acest om nu se limitează, exagerează. Unii se limitează iar alții exagerează. Deci, nici limitarea întru ceva dar nici exagerarea. În acest context e bună calea de mijloc. Să te regăsești în ceea ce faci. Să simți cu adevărat că faci ceva din suflet. Nu să faci ceva să fie făcut. Nu să faci ceva pentru tv. Te-ai pierdut dacă te limitezi la tv. Critica (foarte bine venită) dl. biofizician Virgiliu Gheorghe, adusă omului tv și lumii tv, nu e aflare-n treabă; ci e un diagnostic pus cu rost.
Vedem prea bine omul tv sau mai corect spus, omul ancorat în media, cum se limitează. De asemenea și omul on line, care se limitează la mediul virtual. Internetul e bun dar nu e absolut. Nimic nu e absolut decât Dumnezeu. Internetul îți dă acces la multe dar nu îți dă acces la libertate, gîndire, viață, trăire, iubire, dor, conștiință... În fine... E absurd să credem că internetul le știe și le face pe toate sau să spunem că PC-ul e mai deștept ca omul. Toate aceste "mari descoperiri" se datorează minții umane. Deci, tot omul a descoperit America, nu extratereștrii, netul sau computerul.
Am plecat de la limitare și am ajuns la internet. Internetul să zicem că e o "limitare fără limite". Cu mici excepții prin internet și mass-media avem acces la orice, în mod gratuit. Acele informații nu-s postate din neant ci sunt puse (sau spuse prin mass-media) de cineva. Acel cineva e om nu e robot. Deci, să terminăm cu afirmații de genul: pe net găsim orice, PC-ul e mai deștept ca omul, așa e că am văzut la tv, așa a zis la știri... Și ce dacă a zis la știri? Care știri, ProTV sau Kanal D ? Alea sunt știri??? Manipulare. Nu există și manipulare prin tv? Ba da există și din păcate există prea multă manipulare.
Consider cea mai mare tragedie a omului contemporan, faptul că nu mai vrea să gîndească. Așteaptă să i se dea totul gata făcut. Nae Ionescu punea accent pe gîndirea personală. Să gîndească omul cu mintea lui. De unde acest lux astăzi. Luăm de la tv și de pe net și e de ajuns. STOP! Nu e deloc de ajuns. E comod și prost. E superficial. De ce să lăsăm să gîndească alții pentru noi? De unde știm că ne vor binele? De unde știm că Ariel spală și curăță tot??? Din reclame, din publicitate de la tv. Și publicitate cine face? Producătorul. Și el ce interes are? Să vândă produsul. Pune acolo o fată super sexy cu produsul în mână și noi uităm de toate și cumpărăm Ariel. Nu știu dacă e strategie de marketing dar e sigur manipulare. Ce treabă are fata sexy cu spirtul sau cornul Magic ? Asta e psihologeala maselor... Nu psihologie și nici sociologie, ci psihologeală și socio-vrăjeală. Prin fel și fel de studii, specialiștii cunosc vulnerabilitatea indivizilor din secolul vitezei și îi prostește cu asta. Se știe in toată lumea că sunt probleme cu pornografia, cu sexualitatea... că au devenim mulți obsedați (maniaci) sexuali, și producătorii profită de acest lucru. Afișează produsul, țigările Kent să zicem, de o fată superbă, sexy, senzuală... și gata. Omul obișnuit se limtează la fetița hot și astfel vânzarea e cool iar manipularea e pe val.
PS. E greșit să ne limităm. Mai ales limitare fără limite. Cine se limitează - exagerează!
Îi spun cuiva că eu citesc orice. Păcat dacă citești orice... Păcat că tu nu înțelegi ce zic și interpretezi tot timpul. Citesc orice îmi e de folos, citesc orice îmi place sau orice îmi trebuie. De ex. dacă e să scriu un text (critic) despre autorul pavel coruț sau despre Herta Muller, Mircea Cărtărescu, Oreste etc. , trebuie să citesc măcar o carte. Cel mai indicat ar fi să citesc opera integrală, dar cine stă să citească peste 140 de cărți (așa avea în ultima apariție tv sau otv) marca pavel coruț? Cred că e de ajuns 1,2,3...
Acest om nu se limitează, exagerează. Unii se limitează iar alții exagerează. Deci, nici limitarea întru ceva dar nici exagerarea. În acest context e bună calea de mijloc. Să te regăsești în ceea ce faci. Să simți cu adevărat că faci ceva din suflet. Nu să faci ceva să fie făcut. Nu să faci ceva pentru tv. Te-ai pierdut dacă te limitezi la tv. Critica (foarte bine venită) dl. biofizician Virgiliu Gheorghe, adusă omului tv și lumii tv, nu e aflare-n treabă; ci e un diagnostic pus cu rost.
Vedem prea bine omul tv sau mai corect spus, omul ancorat în media, cum se limitează. De asemenea și omul on line, care se limitează la mediul virtual. Internetul e bun dar nu e absolut. Nimic nu e absolut decât Dumnezeu. Internetul îți dă acces la multe dar nu îți dă acces la libertate, gîndire, viață, trăire, iubire, dor, conștiință... În fine... E absurd să credem că internetul le știe și le face pe toate sau să spunem că PC-ul e mai deștept ca omul. Toate aceste "mari descoperiri" se datorează minții umane. Deci, tot omul a descoperit America, nu extratereștrii, netul sau computerul.
Am plecat de la limitare și am ajuns la internet. Internetul să zicem că e o "limitare fără limite". Cu mici excepții prin internet și mass-media avem acces la orice, în mod gratuit. Acele informații nu-s postate din neant ci sunt puse (sau spuse prin mass-media) de cineva. Acel cineva e om nu e robot. Deci, să terminăm cu afirmații de genul: pe net găsim orice, PC-ul e mai deștept ca omul, așa e că am văzut la tv, așa a zis la știri... Și ce dacă a zis la știri? Care știri, ProTV sau Kanal D ? Alea sunt știri??? Manipulare. Nu există și manipulare prin tv? Ba da există și din păcate există prea multă manipulare.
Consider cea mai mare tragedie a omului contemporan, faptul că nu mai vrea să gîndească. Așteaptă să i se dea totul gata făcut. Nae Ionescu punea accent pe gîndirea personală. Să gîndească omul cu mintea lui. De unde acest lux astăzi. Luăm de la tv și de pe net și e de ajuns. STOP! Nu e deloc de ajuns. E comod și prost. E superficial. De ce să lăsăm să gîndească alții pentru noi? De unde știm că ne vor binele? De unde știm că Ariel spală și curăță tot??? Din reclame, din publicitate de la tv. Și publicitate cine face? Producătorul. Și el ce interes are? Să vândă produsul. Pune acolo o fată super sexy cu produsul în mână și noi uităm de toate și cumpărăm Ariel. Nu știu dacă e strategie de marketing dar e sigur manipulare. Ce treabă are fata sexy cu spirtul sau cornul Magic ? Asta e psihologeala maselor... Nu psihologie și nici sociologie, ci psihologeală și socio-vrăjeală. Prin fel și fel de studii, specialiștii cunosc vulnerabilitatea indivizilor din secolul vitezei și îi prostește cu asta. Se știe in toată lumea că sunt probleme cu pornografia, cu sexualitatea... că au devenim mulți obsedați (maniaci) sexuali, și producătorii profită de acest lucru. Afișează produsul, țigările Kent să zicem, de o fată superbă, sexy, senzuală... și gata. Omul obișnuit se limtează la fetița hot și astfel vânzarea e cool iar manipularea e pe val.
PS. E greșit să ne limităm. Mai ales limitare fără limite. Cine se limitează - exagerează!
joi, 21 noiembrie 2013
Jurnal intim
Sunt îndrăgostit de ea. N-aș face deloc bine să ocolesc acest subiect. Îmi zic că nu e ok să fac aluzii romantice sau sentimentale, dar greșesc. E ceva firesc. De ce să mint? Sunt îndrăgostit. Pur și simplu sunt îndrăgostit de ea. Copil și eu! Îmi vine să râd de mine. Eu o iubesc dar ea? Ea, nici măcar nu știu dacă mă place. Ce idiot sunt. Mă grăbesc să o iubesc fără să o întreb dacă acceptă prezența mea în viața ei. Of, femeia! Femeia sau femeile? Mircea Cărtărescu afirmă (într-o carte) De ce iubim femeile. Îmi pare rău să aud această viziune postmodernistă. E absurd. Nu poți reduce sau rezuma femeia la nimic. MC și-a permis să reducă femeia la sex și sexualitate. Atât știe să facă o femeie? În fine... E MC, trebuie să înțelegem de ce tratează astfel femeia. Mă frapează această viziune dar nu poți lămuri pe ditamai MC, că a exagerat. E un nume... Te rog frumos! Nu se pune nimeni cu nebunul. Să fie sănătos! Pr. Arsenie Papacioc spune că femeia este împărăteasă dăruitoare. Aș putea adăuga eu ceva în plus? Nu. Mai bine zic ce am pățit. Da, mare necaz mare. M-am îndrăgostit de ea. Superbă copila. Părul lung... Ador părul lung la domnișoare. Chipul iradia a lumină. Veselă. Ochii verzi. Minune de femeie. Aș putea zice frumoasă foc... dar asta zice toată lumea. Încerc să fiu mai unicat. Glumesc! Să povestim mai departe. Recunosc, încep să am o pasiune nebună pentru creole și ochi negri, dar și o șatenă sau o blonduță drăguță, e interesantă. Mai ales când te lovește dragostea.
Zâmbetul. Asta m-a fascinat. Are un zâmbet perfect. Seamănă cu prima mea dragoste. Dumnezeu îți dă dragostea pe care o meriți. Dragostea și femeia de care ai nevoie. Mai întâi dragostea apoi femeia. Când pierzi o dragoste în copilărie sau adolescență și primești marea dragoste pe la 20 și ceva de ani, e ideal. Am zis primești nu întâlnești. Primești de la Dumnezeu. Și întâlnirea cu un om e tot de la Dumnezeu. Toate cele bune sunt de la Dumnezeu, dar nu vrem să recunoaștem. Eu zic oricând și oriunde că fără Dumnezeu nu putem face nimic bun. Nu zic că eu fac fiindcă eu nu sunt nimic. Și nu numai asta e problema întru acest context. E urât să vorbești despre iubire și să nu mărturisești că Dumnezeu este dragoste. Sunt credincios. N-am de ce să mă feresc de ceea ce sunt. Of... Ce mă fac dacă ea nu crede în Dumnezeu? Pot eu oare să iubesc o frumusețe atee?
Zâmbetul. Asta m-a fascinat. Are un zâmbet perfect. Seamănă cu prima mea dragoste. Dumnezeu îți dă dragostea pe care o meriți. Dragostea și femeia de care ai nevoie. Mai întâi dragostea apoi femeia. Când pierzi o dragoste în copilărie sau adolescență și primești marea dragoste pe la 20 și ceva de ani, e ideal. Am zis primești nu întâlnești. Primești de la Dumnezeu. Și întâlnirea cu un om e tot de la Dumnezeu. Toate cele bune sunt de la Dumnezeu, dar nu vrem să recunoaștem. Eu zic oricând și oriunde că fără Dumnezeu nu putem face nimic bun. Nu zic că eu fac fiindcă eu nu sunt nimic. Și nu numai asta e problema întru acest context. E urât să vorbești despre iubire și să nu mărturisești că Dumnezeu este dragoste. Sunt credincios. N-am de ce să mă feresc de ceea ce sunt. Of... Ce mă fac dacă ea nu crede în Dumnezeu? Pot eu oare să iubesc o frumusețe atee?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)