Șmecheria de la țară

   

     Când am auzit pentru prima oară cuvântul șmecher, am crezut că este un cuvânt frumos. În scurt timp mi-am dat singur seama că a fi șmecher nu-i o virtute, nu-i o onoare și nicio calitate. A fi șmecher înseamnă a fi hoț.
 
     Privesc acum  la tinerii ce se cred șmecheri în mediul rural. Din păcate în acest context șmecheria a devenit o modă. Un fel de viața la țara cu mentalitate de oraș.
 
     Nu e firesc că șmecheria de la țară se poartă în ton cu ultimele fitze de oraș. Hai să luăm un băiat oarecare (pe nume Costinel să zicem sau Costelus) și să-l ascultăm cum face bășcălie (el fiind fiu de țăran adevărat - pentru că totul trebuie să fie "adevărat" a la Florin Salam, idolul cocalarilor din România) într-un mijloc de transport în comun.
 
     Tânărul Costinel spune unei domnișoare în microbuz: "ce faci fă rapanoaso?" ... Și prin acest apelativ (rapanoaso) el se crede șmecher săracul. Acest tip de atitudini e specific tinerilor fără cei șapte ani de acasă. Lipsa crasă de educație și cultură se vede imediat. Omul suferă de băgare în seamă și singura lui șansă de afirmare e prostia.
 
     Totuși ceva lipsește. Tinerii de la țară sunt modești ca să nu spunem săraci. Șmecheria lor nu face doi bani. Nu au farmecul acela al "șmecherilor adevărați". La oraș e cu totul altfel. Tânărul nostru Costinel, tinde spre măscărici nu spre șmecher. Și în final... ce ne facem, că șmecheria de la țară există?