Muzica e viața mea!

  Aproape toată lumea ascultă muzică. Se spune că muzica e mai tare decât poezia prin armonie și ceea ce transmite. Dăm muzica la maxim. Ascultăm multă muzică. Muzică comercială în general. Tinerii ascultă acest gen de muzică. Părinții noștri ascultă muzică populară specifică tradiției, culturii și folclorului român. O muzică... care alină dorul și te face să trăiești ceea ce se cântă.

    Și eu, dat fiind faptul că sunt DJ am ceva special pentru muzică. Sunt pasionat de muzică. Andrea Bocelli ne recomanda altfel de muzică: muzica tăcerii. Nu caut să fac aici o selecție de muzică. Spun doar că muzica adevărată e muzica de suflet.

    Muzica în care ne regăsim și ne aducem aminte de ceva frumos. Fără muzică și frumos, viața postmodernistă e zgomot, haos și beznă.

    Avem nevoie de muzică, dar cel mai mult avem nevoie de iubire. Da, recunosc... muzica e viața mea, dar iubirea e mai puternică decât orice. E bună muzica, însă uneori e mai bine să fie liniște. Nu putem asculta muzică la nesfârșit, dar să iubim veșnic se poate. 

    Muzica și iubirea au ieșit la dans. Cine cu cine face pereche? 

Polemici din literatura de azi

   La tv vedem certuri si scandaluri intre diverse vedete. Ne-am obisnuit cu acest lucru. Balacareala, galceava si prostitutia tv a devenit o  moda. Ce ziceti de cearta dintre anumiti autori mari? Autori contemporani, desigur.

   Asist la un soi de polemici pe facebook. Cine sunt polemistii? Alexandru Petria, Daniel Cristea-Enache, Lorena Lupu... 

   Ma bag si eu in seama prin comentarii crazy, dar eu nefiind cunoscut, am ramas si raman in umbra. Totusi, ma intreb ca orice muritor de rand, e bine sa fii cunoscut si sa ti se urce la cap valoarea?

    Uneori te chinuie talentul si... cum necum, ajungi celebru. Ce faci? Dai din craci si dai la vaci? Nu, daca esti om normal si ai demnitate... ramai cine ai fost. Esti modest. Cauti sa pui accent pe atitudini, nu pe polemici fara rost. In fine, oare... daca exista si acum TVR Cultural, se discuta la tv acest subiect super-extra-mega-giga interesant?

   Imi pare rau sa intalnesc pe facebook acest context polemic si mai ales personaje (unele chiar personaje obscure) gen: Lorena Lupu, Mirela Lungu, Liviu Andrei... E vorba de limbaj aici nu de nume. Numele acestea nu au nicio relevanta in literatura de azi. Asa zisa literatura de azi.

   Ceva e putred in Danemarca, asta e sigur. Danemarca fiind literatura de azi, normal... Nu? Sau ce dracu! Ar zice un autor destept. Avem atatia autori destepti incat ne doare capul. Unii se pierd in prostie (prostia mandriei), iar altii se pierd in neant. Bun ca nu se pierd in detalii saracii.

   Sa ne intelegem, eu ma refer la autorii care se cred cei mai destepti. Nu fac nicio aluzie si nu sunt ironic. Autorii adevarati nu au ce cauta in mlastina aceasta. Cu toate ca eu ii consider modele (pe acesti autori care se cearta azi pe facebook si maine scriu  carti pe care le cumpar), recunosc ca prin aceasta cearta nebuna m-au dezamagit. Asta e, literatura de azi nu e formata din ingeri... ci din oameni. Acest azi e momentul cand am vazut polemica respectiva, nu azi-acum. Daca vreti sa vedeti nebunia, intrati la dl. Alexandru Petria pe facebook si va lamuriti! Concluzia: literatura de azi nu e dusa de multe ori la Biserica.

Tinere talente

    Com. Urechesti (jud. Vrancea) e considerata un  fief ortodox, dat fiind faptul ca avem 3 Biserici si 2 Manastiri. Un schit (metoc) si o manastire. Astfel a scris dl. Petrica Abeaboieru in monografia comunei. Eu voiam sa gasesc aici in sat si persoane preocupate de literatura, cultura si citit (indragostite de carti). Din 2007, cand m-am apucat sa citesc si sa scriu (foarte mult) imi doream sa mai fie cineva pasionat de acest domeniu. Asa ca l-am intalnit si descoperit pe nea Virgil Parvu - om de cultura si foarte bun colectionar. Chiar daca dansul nu e tanar ca noi, totusi mi-a fost si imi este de mare folos.

    Intre timp m-am regasit cu fratele meu de suflet si prietenul (fostul coleg de sc. generala) Vali Maftei, si am inceput sa citim... sa scriem... sa ne intrecem in lectura, literatura si cultura. Au fost si polemici. Dar nu conteaza acest aspect. Important e ca aveam pe cineva ca mine.

     Fara sa vreau am descoperit si alte persoane inclinate spre scris... spre literatura, arta, muzica... Mihai Eni (teologie, muzica - canta la chitara si dascal), Simona Eni (scrie, citeste, picteaza icoane, canta...). Apoi, descopar pe aici pe langa mine: Alexandra Dorobantu (scrie poezii). Lorena Delcea (scrie poezii si proza). Valentina Chivu ( scrie poezii si proza). Ioana Coman (picteaza). Si alte persoane.

    De curand, prin fratele de suflet, Mihai Eni, descopar pe dra. Diana Catalina Popa. Membra in cenaclul din Focsani - "Duiliu Zamfirescu".

DIANA CATALINA POPA, eleva cls. X-a, 16 ani, Colegiul "G. G. Longinescu" - Focsani

Frunza

    Privesc pierduta spre cerul colorat in vesnicul albastru. Briza racoroasa de toamna imi mangaie parul negru. O mica frunzulita rosie precum sangele imi cade pe bratele amortite. As vrea sa o iau sa o arunc. Nu ma incumet. Incerc sa o studiez cat mai aproape posibil. Acea culoare ma face sa visez, sa ma indrept spre alte lumi. Imi umezesc usor buzele fine si ma gandesc... Ma gandesc cum ar fi sa fiu o frunza. Sa traiesc doar un anotimp.

   M-as naste primavara, dintr-un mugur mic. Iar incet, incet odata cu anotimpurile as devenii o frunza mare de un verde orbitor. Ce folos? Ele sunt ca si oamenii. Se diferentiaza doar prin infatisare. Se nasc. La inceput sunt atat de inocenti, dar cu timpul devin impuri. Unii sfarsesc din cauza diferitelor boli la fel cum si unele frunze sfarsesc mancate de viermi. Niciodata nu m-am gandit asa de mult la o frunza, o simpla frunza.

    Acum imi doresc sa devin una dintre ele cu un corp plapand si gratios. Ar fi prea tarziu, as muri odata cu celelalte. Nu as fi indeajuns de puternica pentru ai rezista vantului napraznic. Pana si crengile copacului vor fi rupte. Cata durere as putea sa suport? Poate gandesc prea departe. Mai arunc o privire asupra frunzei. Nimic. Inca sta neclintita pe bratele mele. Copacul din care a cazut pare acum atat de pustiit... Ultima lui frunza a cazut. Acum e trist. Ceva mic imi trece prin fata ochilor. Imediat imi indrept privirea spre locul in care frunza isi facea veacul. Nu mai era acolo. Si-a luat zborul. Acum s-a amestecat cu celelalte. Micuta mea frunza s-a dus.

Femeia

Femeia e o taina. Taina ce naste taine. Taina ce naste omul, o taina zamislita din taina iubirii. Barbatul fara femeie (in afara de calugari, care sunt ingeri in trup) devine monstru. Femeia are rostul ei. Iubeste total. Se daruieste intru totul in iubire. Dar sa ne ferim de gelozia femeii si mai ales de orgoliul feminin. Nu este femeie sa nu fie orgolioasa. Prin orgoliu exagerat si gelozie nebuna se strica relatia dintre un el si o ea.

Femeia e o fiinta aleasa si frumoasa. Specific genului feminin este frumusetea, blandetea si farmecul. O femeie fara farmec uita sa fie femeie. Din pacate, in lumea de azi, femeiea se masculinizeaza si barbatul se feminizeaza. Imi cer iertare de supar pe cineva, dar femeia cu parul scurt (tuns baieteste), care fumeaza si bea mai mult decat barbatul... devine o femeie-caricatura. Astfel si barbatul care se epileaza... care isi taie (rade) parul de pe picioare. Nu stiu de ce, dar nu vad nimic bun in acest sens. Stiu ca tine de moda, insa moda e moda... moda nu e prostie.

Femeia aduce un plus in viata barbatului. Prin femeie si dragoste (dragoste agape ... nu doar dragoste eros...) barbatul gusta fericirea. Scopul unui cuplu ideal pe acest pamant (denumit o vale a plangerii) este sa dobandeasca fericirea. Daca vrem fericire in iubire... e superb sa avem o femeie credincioasa, seducatoare (nu prin forme trupesti) prin virtuti crestine. 

Femeia este o poezie. Femeia romanca este o poezie geniala. Sa pastram curata iubirea pentru femeia daruita noua de Dumnezeu si sa nu ne risipim in amor si amagire. Femeia nu e un obiect (precum scrie S. Freud in cartea Trei eseuri privind teoria sexualitatii) , femeia este un vis. Femeia nu este un obiect sexual... si nu se rezuma totul la sex in contextul femei, dragoste, prietenie...

Femeia este o raza de soare. Femeia aduce pace, liniste si alinare. Insa nu e bine sa ne imbatam cu apa rece. Orice femeie (inclusiv orice om) are defecte. Sa incercam sa corectam defectele prin iubire. Femeia iubeste extraordinar de mult... noi barbatii suntem mai reci... mai rationali, mai pragmatici... Femeia e un spirit nobil. Femeia cinstita e o floare de colt... dar este. Exista. Sa nu spunem ca nu mai avem femei cumsecade. Nici noi barbatii nu suntem cuminti. Nici noi nu suntem sanatosi... ... Poate la noi este problema, dar din obisnuinta dam vina pe femeie. Pacat, femeia va fi fost sa fie o prietena, o iubita, o colega, o sora, o mama, o bunica, o maica, o printesa, o regina... o taina.

Pun sufletul pe tava in iubire

    Cand iubesc, ma dedic total... plenar. Pun sufletul pe tava in iubire si imi fac griji pentru persoana iubita. Ma deranjeaza sa fiu tratat superficial si sa fiu abandonat pentru alte "intalniri" interesante.

    De mic copil am fost si sunt sentimental. Nu ma vad altfel. Dar cand am o relatie (serioasa) si simt ca iubesc... pun suflet si imi pasa.

    Niciodata n-am avut o prietenie , o relatie de iubire falsa. Nu stiu daca imi doresc o poveste de iubire, dar stiu sigur ca imi doresc respect si incredere.

     In iubire daca se pierde increderea si exista compromisuri prin minciuna si amagire, totul devine amorfm. Orice ai face ai senzatia ca ea sau el te minte permanent. Cauti sa te explici. Incerci sa vorbesti... mergi pe comunicare, insa comunicare fara comuniune nu exista. Si nici comunicare prin tacere.

    Iubirea e o taina. Ador taina iubirii, dar imi fac probleme pentru "iubirea adolescentina". Sper sa nu ajung sa am o experienta in acest sens. Nu vreau sa am tangente cu acest context. Vreau sa iubesc si sa fiu iubit cu adevarat. Fara minciuni si fara figuri de stil. Ma refer la figuri de stil nefiresc. Da, minciuna si inselarea in iubire e o figura de stil nefireasca. Firea iubirii e armonia, ambianta si increderea. Iar cand pui suflet... tragi nadejde sa fie ceva frumos si fara lacrimi sau suferinta.

Accident sau incident?

Tragedia cu avionul căzut în Ucraina, precum era de așteptat, naște fel și fel de scenarii și ipoteze. Ne prăbușim în păreri pro sau anti rusești și în diverse obsesii gen: gata, prin faza asta începe sigur al Treilea Război Mondial.

     Nu știu dacă e ok să aducem mereu războiul în discuție, referitor la astfel de evenimente triste. E clar că lumea (din cauza așa-zisei crise mondiale) zace pe un butoi de pulbere. Cele trei mari puteri ale planetei: SUA, Rusia și China (care a detronat Japonia, grav zguduită și afectată de cutremure) nu sunt nici în armonie, dar nici nu sunt în mare vrajbă.

     Despre accidentul aviatic, unde s-au nenorocit peste 200 de suflete, consider că e bine să fim mai reținuți în opinii. Prea ne grăbim să dăm vina pe Rusia sau pe acest context nefast din Ucraina. Cauza accidentului o decide expertiza și specialiștii în domeniu. Totuși, nu suntem ipocriți, știm că astfel de incidente au mereu o umbră de mister.

Omul indragostit

    Omul indragostit e un om  frumos. Frumos la chip si la suflet. Un om simpatic si drag. Fiind indragostit, omul devine mai altruist si mai tolerant cu cei din jur.

    Indragostirea, sentimentul ce trancende in iubire si apoi in prietenie si familie (casatorie), va fi fost o indragostire ancorata in seriozitate, incredere si intelegere. Nimic nu desparte aceasta iubire adevarata, invesmantata in vesnicie.

   Omul indragostit are un chip luminat. Luminat de iubire si dor. Omul indragostit este fericit si nu se pierde in neant, in vid sau in efemer.

    Omul indragostit traieste profund intru fiinta. Fiinta inradacinata in abisul tainei. Cea mai sublima taina: taina iubirii.

   Omul indragostit are credinta. Credinta, nadejde si dragoste. Mai ale dragoste... Omul indragostit stie sa taca si sa vorbeasca cand trebuie. Face din tacere o poezie launtrica si din viata o viata de suflet. Omul indragostit e omul nascut din iubire si botezat in lacrimi de roua. Omul indragostit e omul cel mai minunat.

Biblioteca personala belu danut - articol

 Pelerinaj în lumea cărților
   Mă gândesc cum va fi fost viața mea fără întâlnirea cu cartea, cu lectura... cu poezia, cu filosofia, cu teologia și nu în ultimul rând cu scrisul. Cartea, aidoma ființei umane (omului) este o taină. Paul Evdokimov, mărturisește despre taină, că nu noi trăim taina, ci taina ne trăiește pe noi. Ce paradox extraordinar: taina te trăiește.
    Întru alt context, se spune că omul cât trăiește învață. Ce învață omul din cărți? De ce să ne dedicăm viața lecturii și iubirii de carte? Cred (fără nicio idee de nihilism) că omul învață din cărți via Pelerinaj în lumea cărților
ța. Viața adevărată. Viața lăuntrică. Viața ancorată în bun-simț, conștiință, demnitate, iubire și frumos.
     Din păcate, avem multe prejudecăți extremiste, în acest sens conturat de lumea cărților. Unii spun că cei care citesc sunt nebuni. Alții nu văd rostul cărților și bucuria lecturii fiindcă se plictisesc de moarte dacă citesc câteva rânduri. Mulți însă, pun eticheta nostalgic, visător, tocilar, miop... persoanei care citește.
    Criticul literar și scriitorul, Dan C. Mihăilescu, vine în această lume (minunată lume a cărților) cu un dar: volumul Cărțile care ne-au făcut oameni (editura Humanitas, București, 2010).
    Eu am început să citesc serios prin 2007 și de atunci până acum am trecut câte puțin prin toate. Acest "toate" sau "tot" e folosit la figurat. Nu există om care să le știe pe toate sau să citească toate cărțile din lume.
    Încerc un scurt traseu din lumea cărților întru care sunt încă pelerin. Am să redau doar autorii. Autorii de care m-am îndrăgostit și de care am eu nevoie.
     Datorită dl. prof. de Religie (Apostol Ionuț) am început cu Danion Vasile, Dan Puric, Culita Ioan Usurelu, Savatie Bastovoi, Laurențiu Dumitru... și apoi am descoperit pe Pr. Arsenie Papacioc, Pr. Cleopa, Pr. Arsenie Boca, Pr. Teofil Paraian...
    Din aceste cărți am întâlnit alți autori și mi-am procurat cărțile lor. Autori precum: Diac. Andrei Kuraev,  Pr. Constantin Necula,  Klaus Kenneth, Răzvan Codrescu, Lelia Marcu-Bratu, Florian Bichir, Maica Ecaterina (Monica Fermo), Cristian Șerban, Cristian Tabără, Prof. Paul Krizner, Dr. Pavel Chirilă, Pr. Mihai-Andrei Aldea, Pr. Rafail Noica, Maica Siluana Vlad, Pr. Serafim Rose, Sf. Teofan Zăvorâtul, Zorica Latcu Teodosia, Jane-Claude Larchet, Pr. Vasilios Thermos, Dr. Dimitri Avdeev...
    Sper să cuprind pe aproape toți autorii din acest pelerinaj duhovnicesc, dar și laic. Doresc să fie acest articol că un testament. Aici apare o mărturie oficială despre biblioteca personală belu dănuț.
    Mai departe: Nicolae Steinhardt, Sava Bogasiu (Pr. Mihail Milea), Ioan Ianolide, Ion Gavrilă Ogoreanu,  Ioan Ursu, Grigore Vieru, Monahul Moise...
    Pleiadă de filosofi și gânditori din perioadă interbelică (atunci s-au remarcat cel mai strălucitor) : Petre Tutea, Nae Ionescu, Mircea Vulcănescu, Ernest Bernea... Apoi descopăr: Dan Ciachir (autor contemporan) , Arhim. Serafim Alexiev, Sf. Ioan de Kronstadt, Sf. Nicolae Velimirovici, Virgil Gheorghiu, Pr. Iustin Parvu, Costel Busuioc, Cătălina Dănila, Ciprian Voicial,  Jonathan Jackson, Bogdan Mateciuc, Aspazia Oțel Petrescu, Pr. Constantin Sârbu...
    Ovidiu Hurduzeu și Mircea Platon,  Dr. Fr. W. Forster, Virgiliu Gheorghe, Pr. Nicolae Tănase, Sf. Nicodim Aghioritul, Sf. Ioan Gură de Aur, Fericitul Augustin...
 Cuviosul Paisie Aghioritul, Sf. Ignatie Briancianinov, Valeriu Ananina, Pr. Dumitru Staniloe...
 Autori laici: Mihai Eminescu, I. L. Caragiale, Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Ion Minulescu, Nichita Stănescu, Octavian Paler, Radu Gyr... Dostoievski, Balzac, Tolstoti, Kafka... Platon, Aristotel, Fr. Nietzsche, Cioran, Eliade, C. Noica, Nichifor Crainic, S. Freud, Gabriel Garcia Marquez...
 Autori contemporani: Ana Blandiana, Andrea Bocelli, Tudor Chirilă, Dan Lungu, Horia-Roman Patapievici, Andrei Pleșu, Gabriel Liiceanu, Alex Ștefănescu, Dan C. Mihăilescu, Daniel Cristea-Enache, Sorin Lavric, Radu Paraschivescu, Herta Muller...
    Sunt mulți, mulți alții, dar mă opresc aici, fiindcă o trecere în revistă generală necesită timp și efort. O bibliotecă se zămislește în timp. Cărțile se citesc în timp. Timpul acesta care a devenit o problemă în lumea de azi. Totuși, eu am avut timp și am citit... și recomand cu căldură lectura.

Zidul uman

    Relatia intre oameni si intre prieteni, se raceste. Ne construim ziduri mari si groase intre noi. Ne ascundem (nu in catacombe precum faceau crestinii in primele secole cand erau prigoniti) in lumea virtuala. Cladim relatii pe facebook. Vorbim pe chat, pe messenger, prin sms, la tel. etc. Nu mai vrem si nu mai avem curajul sa vorbim real. Sa ne vedem chipul si ochii. Sa ne privim in ochi. Sa comunicam intru comuniune. Fata catre fata.

    Poteca ce ducea de la minte la inima, astazi duce de poze la like. Ne-am modernizat excesiv si ne-am tehnologizat viata. Firescul lucrurilor a disparut in pofida postmodernismului.

    Pentru ce sa mai citesc o carte (spun majoritatea tinerilor de azi) , mai bine vad filmul sau ascult un audiobook. Pentru ce sa ma intalnesc cu prietenul sau prietena... mai comod e sa vorbim pe facebook. Pentru ce sa ies sa joc fotbal, mai ok e sa ma uit la un meci la tv sau sa joc Fifa pe playstation sau PC. Etc. etc. etc.

     Ma intreaba o prietena (pe facebook desigur) danut, de ce scrii numai tristeturi??? Dar nu scriu numai texte triste. Am destule texte pline de umor... dar acelea sunt interpretate in fel si chip. Ajungem iarasi si iarasi la chip. Chipul omului contemporan. Chipul sufletului nostru. Chipul ... fardat si macheat ca la carnaval.

    Ne place sa ne punem diverse masti (chipuri spoite) de parca am fi tot timpul la un spectacol rock (satanist) si absurd. Da, acest spectacol umanist si postmodernist, devine absurd atunci cand transforma oamenii in caricaturi si specimene.

    Si tot degeaba ne intalnim pe stadioane, la concerte, la teatru, la cinema, la mall, la biserica... Ne privim ciudat in orice loc ne-am afla. Ridicam zidul (rational, uman si din caramizi prefacute cu orgoliu, aroganta, ipocrizie, invidie...) dintre noi, si nu ne uitam in jur. Nu ne vorbim... nu ne cunoastem.

     Zgomotul lumii actuale nu te mai lasa sa auzi nimic. Mor oameni pe langa tine... Tu nu auzi si nu vezi din cauza zidului cu geamuri de termopan. Zid ... izolat termic si fonic cu polistiren de 10. 

     Ma intreaba un verisor de cls. a 3-a. Danut, de ce isi fac oamenii tatuaje? Am raspuns fara sa stau pe ganduri... Oare de ce mai Georgica (diminutiv de la George) , ca sa se afirme. Toti vrem sa ne afirmam cu ceva. Nu conteaza cu ce. Frumos ar fi sa ne afirmam cu lucruri bune, dar nu e asa. Multi aleg sa se afirme prin teribilism si rautate (agresivitate, vulgaritate, violenta, pornografie, obscenitate, prostie...).

    Taina omului, taina iubirii... ajunge sa fie un mit. Ne despartim prin ura si dusmanie, dar ne amagim prin trufie, tutun, alcool, sex, droguri...

     Tinerii in Romania (si nu doar tinerii) citesc cel mai putin din Europa. Suntem codasi la acest capitol. Nu mai vrem sa gandim autentic. Nu mai vrem sa fim ca inainte fiindca zidul uman e inalt si solid. Abia astept sa daramam acest zid si sa spunem: iarta-ma frate, iarta-ma sora... nu te vedeam din cauza mandriei zidite de mine! 

    Ce ideal e sa traim intru armonie, comuniune, pace si iubire, dar noi traim in lumea noastra inchisa... fiecare in "cazemata" sa... despartiti de un zid urias. Zidul uman care desparte inimi si oameni de suflet.

Eu vreau sa schimb lumea

    M-am gandit si ma tot gandesc cum sa schimb lumea. Din cate solutii am gasit, izbavirea prin nud e cea mai sigura, cea mai buna... Ca-n bancul ala cu preotul tanar: trece o batranica pe langa un preot tanar si ii da sarut-mana parinte. El: mergi cu Domnul, sa traiesti tanti... du-te cu Domnul... Trece o domnisoara draguta: sarut-mana parinte... La care el acum: bunaaa, bunaaa... daaa... bunaaaaaa! Asa si noi aici, incercam cea mai buna varianta. Schimbarea lumii prin imagini sexy.

    Rog pe Elena Udrea sa se ofere voluntar. Toti ne dorim sa o vedem pe Elena Udrea goala, imprimata pe niste afise mari, mari de tot. La orice intersectie sa dam ochii cu pasarica Elenei Udrea. Ea sa ne zambeasca frumos (iar noi sa avem liber la fantezii electorale) si astfel sa aiba si Romania o alta imagine (o imagine buna, da buna rau de tot) in UE.

    Vorbim si cu Mihaela Radulescu sa ne arate un san ceva. Asta-i cea mai sexy (pardon) buna varianta de iesire din criza. Romanii vor sa fie fericiti, fiindca amorul te face sa te simti bine. Si daca nu au cu cine sa faca amor... se multumesc cu amorul propriu. Cu pofta... S-au saturat sa li se spuna: m-ai puneti-va pofta-n cui! Prin imagini nud, nu o sa mai avem nevoie de politica sau de mass-media. Toata lumea va face dragoste... sau va face treaba din dragoste. Daca avem imagini nud cu Elena Udrea pe strada, tot romanul va avea chef de munca, si in cativa ani o sa fim cea mai bogata tara din lume.

Filozofia comentatorilor tv

   Ne-am intrebat vreodata cu ce schimba un subiect sau un eveniment anume, pompoasele comentarii ale unor invitati (permanent) la talk-showuri tv? Ai impresia ca distinsii vorbitori sunt o autoritate si mai ales ca filozofia lor schimba cu ceva datele problemei.

   Sa luam de ex. pe doamna Monica Tatoiu. Oare este chiar asa un om stie-tot? Dansa isi da cu parerea absolut despre orice. Am vrut sa scriu un pamflet - Un bou a violat o vaca, subiect monden, cu iz  de scandal si senzational peste masura, comentat de doamna Monica Tatoiu. Textul va fi fost abandonat, fiindca era destinat pentru colectia Rasul lumii a editurii Humanitas. Am primit  raspuns negativ si astfel am decis sa pun punct lucrarii (ideea de carte) Caricaturi si specimene.

    In fine, ma intreb si eu, referitor la comentatorii tv, ce vor dansii de fapt? Poate le inteleg frustarea, aflarea-n treaba si pofta de asi da cu parerea, dar nu le inteleg filozofia. Care sa fie ratiunea comentatorilor tv? Vedem limpede ca uneori bat campii, pardon... M-am exprimat urat. Scuze, voiam sa zic, vedem prea bine ca unele comentarii tv nu au nicio noima si nu ajuta cu nimic pe nimeni. Gen: Gigel a dat un buf de un milion de euro. A fraudat statul. Daca vine X si vorbeste doua ore la nu stiu ce canal tv, Gigel da banii inapoi??? Daca Y discuta cu patos despre fuziunea PNL cu PDL si spune chestiuni abstracte, se intampla ceva in politica neoliberala? Nu, cazul ramane acelasi. Problema nu se rezolva prin vorbe goale la tv. O problema umana, de orice natura, are o radacina. Se merge mai la adanc. Sunt probleme intime, care nu se rezolva si nu se discuta in public. Sunt probleme grave unde doar Bunul Dumnezeu mai poate face o minune. Comentariile tv, in acest context, sunt egale cu zero. Nici nu ajuta cu nimic, dar nici nu lamuresc situatia. De ce? Pentru ca cel ce comenteaza cauta sa epateze tot timpul. Sa iasa el in evidenta prin ceea ce spune. Nu conteaza ce spune, nu conteaza subiectul, ci eul care vorbeste.

   Filozofia comentatorilor tv este asta: eu sa fiu in prim-plan, restul sa se duca dracu... Cand apar polemici, aproape toti comentatorii tv isi dau arama pe fata. Toti se dau desteptii lu' peste, dar niciunul nu-si da seama de penibilul situatiei. Toti se dau filozofi, dar nu stiu ca filozofia adevarata inseamna iubirea de intelepciune. Deci, toti se dau filozofi, dar niciunul nu e intelept. Majoritatea apar pe micul ecran (acum plasma sau LCD) pentru imagine. Nu conteaza ca ei vorbesc mult si prost si fara rost. Filozofia lor e limitata la eu. La ce spun eu. Atentie ce spun eu! Cum ai zice: taci ca vorbeste Ponta! Si dupa ce-l asculti, te intrebi de ce nu tace el, ca mai frumos ai fi vorbit tu, un simplu om din popor. Asa, ajungem sa credem ca lumea comentatorilor tv e un fel de cerc vicios. Vorbesc toti ca o moara hodorogita. Insa, una e sa vorbesti, alta e sa iei cuvantul si in special sa iei atitudini. Normal, si tacerea are rostul ei. Dar sa stii sa taci, tine de bun-simt, de constiinta si de demnitate. Palavrageala, circul mediatic si bascalia... tine de lumea tv. O lume tv tot mai absurda si aberanta.

Mama: ai sa-nebunesti de atatea carti!

   Pentru mine cartea, inseamna tata. Tatal meu igropat in vesnicie si dor. Intalnirea cu cartea ma face sa trag nadejde ca n-am sa-l uit niciodata pe tata. Tatal meu cu numele (paradoxal si tainic) Dorin sau Doru-Dorinel.

    Poezia este sinonim cu mama. Prima mea poezie (prin cls. a 6-a sau a 7-a) va fi fost Felicitare pentru mama, de 8 Martie. Prima mea dragoste ramane muzica. Muzica si sportul (fotbal-Dinamo si mersul pe bicicleta , un fel de ciclism, dar la nivel de amator).

    Muzica reprezinta totul  in contextul vietii mele. De la muzica am ajuns (firesc) la iubire, la a fi sentimental... la sentimentalism si poezie. Tot de la muzica am ajuns sa raman in Biserica. Sunt multi tineri care vin si pleaca. Au slujit (cu Parintele in Sf. Altar) cand erau mici, dar de la o anumita varsta au parasit Biserica. Armonia, comuniunea si ancora credintei s-a ruginit, s-a vestejit... pur si simplu s-a rupt. Insa, indiferent de ratacire, nihilism si indiferenta, ceva ramane in suflet. Samanta credintei poate sa rodeasca oricand. Acel ceva nu moare... si acel ceva este iubirea de frumos... dorul dupa Dumnezeu.

    Nu este meritul meu ca am ramas in Biserica si nici faptul ca am lepadat (nu in mod absolut) muzica comerciala. Astazi prefer muzica tacerii, propovaduita extraordinar de marele tenor italian, Andrea Bocelli. Nu este meritul meu nici pentru faptul ca de la dj pytyck ... am ajuns la strana (ca citet ... si ca ucenic de dascal). Convertirea si si reintoarcerea mea la Hristos, tine de Bunul si Milostivul Dumnezeu.

    Intre timp, prin 2007, am descoperit cartea ... lectura... cititul... si dragostea pentru cultura si literatura. Pasiunea pentru acest domeniu s-a concretizat in 2011 (parca) cu debutul in revista "Salonul literar" nr. 73. Deci, de la carti... am trecut firesc la scris. Si am scris foarte mult. Apoi, Slava Domnului, in 2012 am reusit sa scot o carte (o carte nici buna ... dar nici proasta) ... si in sesiunea din Septembrie, ajung sa ma inscriu la facultate. M-am gandit putin (chiar daca era stabilita Teologia ... de prin cls. a 11-a) ce sa aleg. Litere, Filosofie sau Teologie? Pana la urma am ales Teologia si Bunul Dumnezeu m-a facut fericit prin faptul ca am luat 10 la examenul de admitere.

    Biblioteca personala, lectura... m-a ajutat enorm in acest sens. Nota zece apartine cartilor citite. Carti cumparate de la Focsani. Libraria "Cuvantul" si alte librarii. La Galati - Libraria "Lumina" si anticariatul "Cronos", dar putin si de la Libraria "Humanitas". Nu a contat niciodata pretul cartii pentru mine. Am dat si 85 lei pe cartea OMUL - tratat de antropologie crestina - PETRE TUTEA. Am sa dau si peste 100 de lei daca e nevoie. 

    Iubesc la nebunie cartea. Deci, mama are dreptate. Am sa-nebunesc de atatea carti! (Glumesc!) Cele peste 800 de carti si reviste (peste 100) ar sa-mi dea batati de cap. Peste jumatate sunt deja citite. Din cele noi (in jur de 400) am restanta la max. 100 de carti. Daca citesc una pe zi, le termin in 3-4 luni.

    Mama... totusi, ce ma fac cu mama??? Mama pretinde ca o iau razna. Mama spune ca am sa-nebunesc cu atatea carti. Multa lume ma considera deja nebun. Nu e un secret. Bine, si inainte sa citesc tot nebun eram, dar atunci eram pe placul lumii si al prietenilor. Acum sunt altfel si nu e ok. 

    Cartile raman pentru mine prietene cu adevarat. Cele mai bune prietene. Si nu ma ascund in carti. Nu traiesc in/din carti. Traiesc normal, doar ca normalitatea iubitorilor de carti inseamna si multa lectura. Nu idolatrizez cartea, dupa cum gresit cred unii. Pur si simplu o iubesc si incerc sa-mi fac din carte: punct de reper.

Bacul - fitza mondiala

   Examenul maturitatii (bacalaureatul) a devenit un examen scump. Nu e ironie si nici mistocareala, daca spunem ca bacul (de cand s-au introdus camere de luat vederi... si asa se copiaza mai greu sau deloc) este o fitza... o fitza mondiala. Chiar esti campion daca ai luat bacul. Nota nu conteaza, important e sa fie peste 6.

    Din pacate avem cateva categorii de absolventi inteligenti peste masura. Unii trateaza totul in bascalie. Unii invata doar pentru note si nu au o cultura generala bine pusa la punct. Altii incearca sa treaca examenele cu credinta si rugaciuni. Iar cand nu pica pe subiect, ori injura pe Dumnezeu, ori pune asta pe seama ghinionului. Altii pun accent pe noroc. Unii, totusi, invata cu adevarat si obtin rezultate extraordinare.

    Sa nu uitam, avem si alte categorii: cei care sustin sus si tare ca subiectele au fost prea grele, cei care spera ceva in plus la contestatie, cei care sunt stresati la culme de bac... etc. Sociologia se ocupa cu statistici. Anul acesta a fost mai slab ca anul trecut. Elevii nu citesc. Tinerii de azi nu invata... ca pre vremuri. Vremuri comuniste (un regim totalitarist, dar in ciuda lipsei de libertate... scoala era scoala... se facea carte nu gluma) fara manele, tv, internet si facebook. In fine, cam pe aici bate viziunea sociologica. Dar nimeni nu se intreaba ca mereu... da mereu, e ceva putred in Danemarca si din ce cauza??? Cate reforme s-au facut in educatie si nimic? De ce? Fiindca politikia e sub orice critica si aceste reforme s-au facut de la prost la foarte prost. Oricum, sa nu fim tristi sau pesimisti (daca nu am luat bacul) , exista si sesiunea din toamna.

Padure, padure nebuna...

   Padurea este si ea o taina, dar si prietenia este o taina. Slava Domnului, am legat o prietenie de suflet cu multe persoane si avand lucruri frumoase in comun am realizat cate ceva. Ieri, mi-am propus sa revad padurea. Intalnirea cu padurea (la noi aici in comuna Urechesti - jud. VN , e vorba de padurea Varzaresti) te face altfel de om. Om care respira un aer curat, nu om cu "aere". Om al naturii (natural 100%) , nu om artificial sau om tehnologic. In doua cuvinte: om adevarat.

    Prietenul meu Adi, cu care am fost ieri la padure e fascinat de zona de la Ciorani. Drumul duce spre satul Poiana Cristei. Drumul nostru nu a fost spre acest sat, ne-am oprit langa un lac... aproape de un pod denumit Podul Bondroiului. Pe drum depanam diverse amintiri. Frica de necunoscut si de serpi nu este exclusa din context. Cand zici padure, pentru unii zici automat: serpi, ursi, porci mistreti, lupi... si alte jivine.

    Constat ca omul se sperie singur. Isi face ganduri despre nu stiu ce rau si i se inoculeaza in minte o frica-obsesie. Si mie imi e frica sa merg singur prin padure sau noaptea. Noaptea prin padure e straniu si ai un sentiment ciudat tare de tot. Noi (gasca noastra) am stat noaptea in padure: la Vintileasca (dupa ce am stat de 2-3 ori la noi in Padurea Varzaresti... la Poiana Mare) , la Nereju, la Andreiasu (langa focul viu), la Lepsa, la Ojdula - Covasna, Bisoca, la pescuit (zona Ciuslea, Vadu Rosca) etc.

   Noaptea in padure fara foc nu stai. Padurea nu e doar un mister... mister ancorat in bezna. Padurea e un cadru natural, plantat de Dumnezeu asa cum a voit El. Nu stim ce rapa e acoperita de frunze sau ce barlog de urs este prin preajma. Suntem oameni. Ne este frica si ne facem griji. La Nereju am avut o vizita a unei turme de porci mistreti. Noroc ca s-a trezit fratele meu si a intors Dacia (masina de drumetii) spre locul unde era zgomot, si a aprins farurile... si a dat cateva claxoane... si asa s-au rasfirat porcii.

    Padurea e frumoasa, dar nu e frumos sa ne aventuram prea mult. Unii oameni s-au ratacit. Trebuie sa avem mare grija. Mai ales la ciuperci. Daca nu cunoastem care sunt cele bune (comestibile) e grav. Cel mai indicat e sa mergem cu cineva care le cunoaste foarte bine. Eu am ajuns sa le cunosc (mai ales ghebele) , dar nu am curaj sa merg singur sa le caut.

    Aveti padure prin localitatea unde locuiti? Daca da, sa nu stati acasa. Mergeti de 2-3 ori pe saptamana sau macar de 2 ori la 2 saptamani. Mersul pe jos si contactul cu padurea ne ajuta foarte mult. Ne ajuta si spiritual, si psihologic, si neurologic... si din toate punctele de vedere. Padurea (mersul la padure) este o terapie. Precum muzica, dragostea, lectura, pictura, poezia... De avem si o Manastire prin acea padure e si mai frumos. E minunat. Omul de azi are nevoie de frumos, de iubire si de reintoarcerea la natura, la credinta, la traditie. Muntele este fantastic. Sa mergem macar o data pe an la munte. Si marea e superba, dar muntele e divin. Si campia (zona de campie) are farmecul ei... dar padurea e splendida si nu merita sa pierdem timpul sub alte moduri (postmoderniste), ci e sanatos si benefic sa ne plimbam prin padure.

   La super-giga-mega market, la mall, la club... mergi cat mergi , dar te plictisesti si cheltuiesti bani. Omul nu e un robot. Nu e setat pe distractii si show. Nu e un ins consumerist si hedonist. Omul e o taina. O taina de suflet. Are nevoie de iubire, credinta si instantanee de suflet. La padure avem aceste minuni. Sa mergem la padure. Nu ne costa nimic. Si daca ne costa ceva, e spre binele nostru. Romania e tara Manastirilor si a padurilor. Romania e un rai de taina. Sa traim si sa gandim romaneste. Daca nu avem alternativa, padurea e un inceput.

Iubirea de frumos

Calea spre iubirea de frumos

   Suntem obositi de atata drum. Ne asezam intr-o poienita minunata sa ne tragem sufletul. Copacii parca ne vorbesc despre taina padurii. Peisajul este deosebit. Totul in jur pare sublim si nespus de frumos. De ce pare si nu este frumos? Aici intram pe taramul fascinant si abisal al filosofiei. Punem intrebari despre om, timp, viata, moarte, frumusete, suferinta si Dumnezeu; dar nu indraznim sa dam raspunsuri concrete. Ne prefacem ca stim multe lucruri, cand de fapt noi stim ca nu stim nimic. Afirmatia socratica ne reprezinta. Totusi, in contextul filocalic (al iubirii de frumos = filo-calie) stim sa recunoastem frumosul si frumusetea din jur. Prin ce cale ajungem la divinul din noi, la frumos si la beatitudine? Calea sigura si adevarata este iubirea. Iubirea ancorata (prin sinonimie) in frumos. Frumosul - izvor de taina. Izvor de bucurii duhovnicesti. Iubirea - izvor de lacrimi si de poezie. Iubirea - izvor de fericire si dor. Dorul de vesnicie. Dorul de iubire si frumos. Cel mai frumos dor, este dorul dupa Dumnezeu. Cea mai dulce si sfanta Iubire, este Iubirea Trinitara, a Persoanelor Sfintei Treimi. Cel mai frumos Chip... este Chipul lui Iisus Hristos dupa Schimbarea la Fata. Cel mai frumos chip - este chipul icoanei. Icoana transfigureaza uratul (pacatul) si umanul (ratiunea, stiinta...) din om. Ovidiu Hurduzeu si Mircea Platon, recomanda in acest context: sa traim permanent cu o icoana in fata mintii. Astfel icoana devine pilda de sfintenie, asceza, frumusete ortodoxa si iubire crestina.

Statornicia in iubire si frumos

   Inconjurati de munti, paduri, ape si peisaje mirifice, dorim sa fim intru comuniune cu natura. "Romanul frate cu natura" si "prieten cu codrul" si cu cerul. Din nefericire, pierdem harul si contactul cu iubirea de frumos. Pierdem aceste daruri minunate si aceasta stare paradisiaca fiindca ne pierdem firea de om al credintei si de om al rugaciunii. Ne pare rau ca nu suntem bine, dar tot nu ne ridicam din mlastina patimilor si din prapastia desertaciunilor. Ceva ne tine acolo in gol, in jos... Placerea nu ne lasa sa iesim la lumina. Nimic mai grotesc ca idolatrizarea placerilor si poftelor trupesti. Si uite ca ajungem, sa ne dam seama ce ne desparte de har, iubire si frumos. Statornicia in iubire si frumos nu se tine prin eul-egoist. Statornicia in iubire si frumos exista prin constiinta si cuviinta. Constiinta e glasul lui Dumnezeu in om si e ceva frumos atunci cand omul crede ca sintagma Nimic fara Dumnezeu, nu e o metafora, ci un dat ontologic. Cuviinta provine din familia iubirii, si de aici se spune ca omul daca iubeste frumos si adevarat (subliniez cuvantul adevarat) este si cuviincios, si fericit, si implinit...

Mantuirea prin iubire si frumos

   Fara Hristos Domnul nu exista nadejde de mantuire. Dar ce facem cu "frumusetea va mantui lumea" (F. M. Dostoievski) si cu capodoperele umaniste? Ce a vrut sa zica marele romancier Dostoievski prin "frumusetea va mantui lumea"? Frumusetea este o enigma, spune tot el intr-un anumit context. Da, frumusetea feminina este o enigma... Frumusetea Absoluta este o Taina, dar si o Persoana. Este o Taina prin Nastere din Fecioara si este o Persoana divino-umana, cu Numele - IISUS HRISTOS. Deci, Frumusetea este Hristos Domnul si Ortodoxia. Nimic mai frumos si sfant pe lume. Capodoperele umaniste au valoarea lor incontestabila, dar nu au valoare mantuitoare. Frumusetea hristica si iubirea crestina mantuieste omul. Credinta, frumusetea ortodoxa si iubirea adevarata, nu amagesc niciodata. Daca vrem nadejde de mantuire sa traim precum iubirea de frumos ar fi un mod de vaiata firesc. Din iubire si frumos rezulta nadejdea mantuirii.

OMUL - IDEAL

Omul-Ideal este Iisus Hristos (OM ADEVARAT SI DUMNEZEU ADEVARAT), dupa cum ne spune si Pr. Arsenie Boca in scrierile Sfintiei sale. Fiul Omului si Fiul lui Dumnezeu. Paradoxul uman (divino-uman) prin excelenta. Modelul absolut (de iubire, iertare, smerenie si jertfa). Mantuitorul lumii si Mantuitorul sufletelor noastre. Painea vietii (Ioan 6, 35). Lumina lumii (Ioan 8, 12). Calea, Adevarul si Viata (Ioan 14, 6). Soarele dreptatii. Nadejdea noastra. Acesta este Domnul Iisus Hristos, pentru cei ce sunt ancorati in credinta si dragoste crestina.

La polul opus avem o alta viziune (total diferita de viziunea ortodoxa) unde intalnim afirmatii de genul: Hristos o creatura oarecare, un om ca si noi, un mit, un sinucigas, un idiot (Cioran), un prooroc mincinos, un nebun...

De la Idealul-Hristos (Pr. Arsenie Boca) la mitul-Hristos, e o trecere abrupta. Nu putem umaniza, rationaliza si mitologiza totul. Nu putem nega ceva sfant, de dragul nihilismului. Consider ca e o mare greseala sa negi pe Iisus Hristos si ca Dumnezeu (Persoana a Sf. Treimi), dar si ca OM, Persoana (Personalitate) istorica. Apeland la ironie, negationistii spun: Iisus Hristos, nu a existat in niciun chip. Nici istoric, nici biblic, nici uman si nici divin. E doar o poveste. Un personaj de basm. Etc.

Ne-am obisnuit sa facem fel si fel de afirmatii fara pic de argumente. A aduce "argumente" in negatia Adevarului-Hristos (Adevarul-Persoana ... nu adevarul-idee sau ideologie)  denota faptul ca omul autonom ramane un biet animal rational... care vine de nicaieri si merge spre nicaieri (Petre Tutea).

Acceptam libertatea de exprimare si de opinii, dar nu ne putem juca cu vorbele. De aici apar bazaconii, blasfemii si erezii. Omul-Ideal ramane IDEAL si FRUMOS. Izvor de FRUMOS. Omul autonom (fara Dumnezeu si fara credinta) ramane un om nefericit si singur. Om lipsit de constiinta si de har. Nu blamam si nu ignoram filosofia umanista sau filosofia nihilista, ci marturisim ca Omul-Ideal (Iisus Hristos) este OMUL FRUMOS si OMUL EVENIMENT.

Tinerii și sexualitatea

 Tinerii de azi merg pe principiul: fac ce vreau, dar știu ce fac! Fac orice, numai să-mi fie mie pe plac, ar spune tinerii pasionați de facebook, manele, tutun, alcool și sex. Trăiește clipa (filozofia Vodafone). Hedonismul și narcisismul a luat amploare la o vârstă foarte fragedă. Pornografia și sexualitatea nu mai sunt de mult subiecte tabu.

    Tinerii vor sex și bani, fără să se gândească deloc la consecințe. Mentalitatea sexistă și materialistă e la modă. Dar moda se schimbă. Nimic nou sub soare (Eclesiastul). Totuși, această generație tânără are impresia că în lume se mănâncă sex pe pâine. Oare totul se rezumă la sex, bani și mașini?

    A face sex nu înseamnă a face dragoste. Iar a face nu înseamnă a fi... a fi sau a deveni întru ființă, precum scria C. Noica în celebra carte Devenirea întru ființă. Acum nu știu dacă S. Freud are dreptate când zice că suntem ființe sexuale și atât.

    Sexualitatea a deviat prin anii '60. Revoluția sexuală a izbucnit în acest context. Ceea ce a fost cândva cu iz de normalitate avem astăzi sub diverse forme surogat sau de tip caricatură (să nu uităm cine a câștigat Eurovision anul acesta). În fine, trecem mai departe.

    Nu negam nevoia de iubire, încercăm doar să tragem un semnal de alarmă. Prea se exagerează cu aluzii (obscene) la sex, pornografie și masturbare, în lumea tinerilor. Cu toate că deranjăm viziunea nihilistă a Protv-ului, recomandăm în acest sens cartea Tinerii și sexualitatea de Danion Vasile. Cartea tratează subiectul pe șleau și spune clar lucrurilor pe nume. Lămurim tinerii de azi că sexualitatea nu este un mod de viață? Depinde de persoanele cu care stăm de vorbă. Unii se lămuresc și înțeleg că nu trebuie să ne raportăm la sex în mod absolut. Alții aleg răzvrătirea și fredonează non-stop refrenul: suntem tineri ce ne pasă/când viața e așa frumoasă/ poți să ai tot ce-ți dorești/când toți te plac așa cum ești... 

Trantorii

   Trantorii, nu sunt doar niste insecte din familia albinelor. Trantorii sunt niste indivizi care stau degeaba si primesc bani. Uneori se numesc bugetari  sau lucratori la 416, cei cu ajutor social. In mare parte se numesc trantori, care se ocupa cu aflarea-n treaba, datul cu parerea si in special cu statul degeaba.

   Trantorii se regasesc adesea in parlament, in primarii, in scoli, in spitale, in armata sau in alta parte. Se merge pe ideea: noi ne facem ca muncim, voi va prefaceti ca ne platiti.

   Trantorii au devenit o categorie sociala aparte. Nu fac aproape nimic, dar nici nu sunt multumiti cu un salariu de cel putin 1 000 RON pe luna. Trantorii vor bani multi, dar sa stea degeaba. Munca lor preferata este lenea. Totusi, sa avem grija, trantorii sunt specialisti la toate. Mai ales la fotbal si politica.

   Trantorii nu o sa dispara niciodata din societatea romaneasca fiindca sistemul la noi este defect. Majoritatea politicienilor sunt corupti, dar se dau cei mai destepti din univers (ipocrizie si demagogie crasa). Mass-media (in mare parte) s-a axat pe manipulare si dezinformare. Familia e dezbinata. Scoala este cum este. Biserica e denigrata si contestata. Si tot asa.

    Trantorii fac legea cum vor. Nu mor de foame. Stiu sa se descurce. Si-au dat seama ca in Romania daca nu te adaptezi normelor de viata si de gandire (politic corect) marca UE, nu supravietuiesti. Trantorii si la munca si acasa stau pe Facebook si se cred mari personalitati. Banoasa si frumoasa meserie trandavia.