A iubi... iubire

Ancoraţi în vise şi fantezii adolescentine, cândva, mai toţi ne dorim o iubire ca-n poveşti. Zic o iubire ca-n poveşti şi nu o iubire ca-n filme pentru că de multe ori viaţa bate filmul. Să ne gândim doar la SUA, America cum îi spunem fără rost. De ce fără rost? America e un continent, SUA e "ţara" mult rîvnită, de peste ocean. În fine... America din filme nu e America din realitate. Aşa e şi cu iubirea. În filme iubirea e love story, e Titanic... dar în realitate iubirea e mult mai mult. Iubirea e jertfă. Până nu te dăruieşti întru totul nu poţi spune că iubeşti. Atenţie, nu e vorba de dăruire trupească. Cel/cea care dăruieşte doar trupul, nu iubeşte ci se amăgeşte. Iubirea nu e doar trup şi plăcere. Iubirea e o trăire nobilă. Iubirea e sfântă. Cu manele şi sărutări fierbinţi nu iubim... ci ni se pare că iubim.

Auzim: iubire ... te iubesc... te iubesc.... eşti viaţa mea... tu eşti draostea mea... etc. etc. etc. Cât durează acest balon de săpun? Cât ţine vraja sau minunea aceasta? Depinde de la caz la caz. Pentru unii ţine doar o lună sau max. un an, pentru alţii ţine 2-3 sau 4-5 ani. Se căsătoresc, fac şi un copil... iar după max. 5 ani, bagă divorţ. Unde este iubirea întru acest context?

A iubi nu e joacă de copii. Cu toate că şi copiii iubesc. Şi ei au dreptul la iubire şi la sentimente fireşti. Totuşi, iubirea adevărată nu se trăieşte în joacă. Mintea de copil tratează totul în joacă. Iubirea nu trebuie luată în joacă ci mai mereu în serios. Cu cât eşti mai serios cu atât e mai frumoasă şi sinceră relaţia.

PS. A iubi înseamnă a ierta. (Savatie Baştovoi) ... Iubire bibelou de porţelan... (Ion Minulescu)

Mormânt de vise

Mormânt de vise îngropat în lacrimi
suav ai răstignit în amintiri
un suflet înflorit în stele
şi cerul sfânt împodobit
cu petale de dor... de dor
ce nu-şi uită credinţa
şi gândul călător.

Cred

Cred în viaţă şi-n iubire,
cred în lacrimi şi în...
omul ce trăieşte
cu nădejde 
şi 
cu
dorul
care singur
poartă taina
între lume şi mister.

Şi mai cred
în armonie...
şi în conştiinţă cred
dar credinţa ce domină
e credinţa-n Dumnezeu.

Cred în vise
şi în cerul
ce şopteşte dulce tare
glasul inimii tăcut
în emoţii
şi
mirare.

Frunzele toamnei

Privesc natura prin fereastră. Nu ştiu dacă privesc natura umană sau natura adevărată, dar încerc să privesc printr-un geam curat. Avem o viziune cumsecade numai când privim firesc. Firescul lucrurilor este rânduit de Dumnezeu. Avem întrebări... dar avem şi răspunsuri. E toamnă. De ce cad frunzele toamna? Totul are o raţiune divină. Totul în natură e logic. Această logică dumnezeiască conlucrează cu taina. Şi natura e plină de taine, mister şi enigme. Din păcate, în natura umană sunt evenimete şi expereinţe nefireşti. Aceste "frunze ruginite" nu fac parte din rânduiala şi raţiunea divină. În niciun caz Dumnezeu nu îndeamnă pe cineva să ucidă, să defrişeze pădurile, să polueze, să manipuleze... Demonul care schimbă inimi promovează aceste "crengi uscate", aceste putreziciuni, aceste "frunze mucegăite", aceste "ciuperci otrăvitoare"... Adepţii socialismului cu faţă umană, au călcat în picioare legea morală, legea naturală, legea firii şi legea creştină ... făcând din România pitorească o Românie postmodernistă şi ancorată profund în TBC (Tehnologie, Bani şi Confort). Pentru noi, "frunzele" Occidentului nu-şi au rostul. Pur şi simplu nu se potriveşte "natura" lor cu natura noastră. Aşa că frunzele toamnei din 2013 nu se compară cu frunzişul din alţi ani. Fiecare an are toamna lui şi frunzele lui. Anul acesta soarele e foarte generos în luna noiembrie, dar să nu uităm că la început de octombrie a nins prin unele zone. Culesul recoltei a întârziat. Lumea se pregăteşte de iarnă... doar că frunzişul inimii nu ţine de cald. Trebuiesc lemne în mediul rural. La oraş, oamenii au nevoie de căldură. Mass-media se întreabă (cinic şi caraghios) cu ce plătesc românii factura la căldură... Dacă ar ţine frunzele de cald, ne-am încălzi cu frunze şi iubire. E plină ţara de "frunze" din plastic. E plină lumea de "flori" artificiale şi de războaie ideologice. De ce nu vrem să fie pace şi frumos? De ce nu vrem să fie armonie? De ce să nu fie veşnic primăvară?  ... Of. Ura asta dintre noi. Egoismul. Duşmănia. Orgoliul şi vanitatea. Trufia, mândria... Narcisismul... Hedonismul... Plăcerea orgiastică şi orgasmică de a ne crede "buricul pământului". Frica de a accepta condiţia umană. Angoasa. Depresiile. Teama de moarte. Fuga de eu, conştiinţă şi voinţă. Povara de a duce suferinţa până la capăt. Negativismul. Şi toate "frunzele" nihiliste care au căzut în istoria omenirii. Vedeţi limpede, privim într-o notă pesimistă sau optimistă. Aşa e toamna... Frunzele cad... dar copacii şi oamenii rămân.

Nepotism şi oportunism

Sunt nepotu lui Cutare / azi sunt mic, mâine sunt mare...    Da, nu trebuie să ascundem gunoiul sun preş. Nepotul lui x, fata şi băiatul lui y, ajung unde trebuie. De ce? Pentru că aşa trebuie. Să ajungi sus undeva singur, pe picioarele tale, mai rar dar nu imposibil. În orice domeniu, tot PCR este la putere. PCR adică pile, cunoştinţe şi relaţii. La fel ca-n comunism, doar că astăzi, bruma de democraţie ce există, pune accent pe cantitate, consumerism şi alte "isme" de genul acesta. Valoarea, calitatea, ortodoxia ... sunt blamate. De ce? Fiindcă e mai uşor de manipulat populaţia cu "proiecte" neocomuniste, cu ideologii socialiste şi cu mass-media jegoasă, exclusivistă şi extrem de materialistă... chiar nihilistă şi teribilistă. Excesul de esteticism postmodernist va fi murdărit şi frumoasa idee argheziană de "estetica urâtului". Se prea pune accent pe estetic (sintetic) şi prea puţin pe etic. Etica de fapt este total ignorată. Deranjează. În astfel de societate colorată abstract cu: politically correct, parade gay & lesby, integrare UE, lume mondenă, pornografie, corupţie, FMI, OTV etc. , nu se poate vorbi de demnitate, dreptate şi Adevăr. Aşadar, minunata lume nouă a lui Huxley, devine o utopie interesantă.

Când vezi că peste tot se pune accent pe nepotism şi oprtunism, ţi se face lehamite şi vrei să fugi în Munţi. Cei neserioşi aleg variante de tip new-age, ezoterism, satanism, cabala şi alte confesiuni orientaliste. Din păcate, majoritatea (în Occident şi nu numai) ajung la ateism, depresie, deznădeje, suicid şi nihilism. De la omul animal social şi politic, se ajunge la omul animal raţional. De fapt se ajunge la nimic şi nicăieri.

Suntem răzvrătiţi cu toţii. Nu mai contează că individul uman a devenim autonom şi problematic. Important e că... în fruntea unei instituţii, în funcţia nu ştiu care, este el, nepotul... Foarte bine aşa. E normal din punctul lor de vedere. Aşa au fost crescuţi în regimul de după '89, aşa fac şi acum. Putem noi să fim pentru contra? Nu. Noi suntem pentru tăcere. Dar tăcerea aceasta ne costă. Să spunem lucrurilor pe nume! Nu au ce să ne facă. În general se merge pe nepotism şi oportunism, iar în special se merge pe bani. Banii fac legea. Banii cinstiţi nu fac nicio lege. Banii murdari fac fărădelege. Cazul Sorina Plăcintă şi fiul ei Andrei ne este la-ndemână. Deci, mai bine sărac şi curat ... decât bogat şi închis. Libertatea e garantată prin Constituţie, dar dacă faci infracţiuni şi încalgi flagrant legile, puşcăria e "casa" ta.

Nu se mertiă să ne pierdem libertatea pentru bani. Nu se merită să facem vreo revoluţie ceva, sau să recurgem la violenţă pentru a lua atitudine faţă de acest sistem handicapat. Chiar daca se merge pe nepotism şi oportunism, nu pe meritocraţie şi normalitate, noi avem datoria morală să scriem, să mărturisim adevărul. Arma cuvântului are rost. Armata şi bomba atomică nu-şi are rost întru acest context. Civilizaţia ne omoară. Mai ales civilizaţia sufletului. Ne omoară că nu suntem civilizaţi. Să încercăm să fim mai civilizaţi, restul se corectează în timp.

Greu la deal cu boii mici

Suntem tineri. Suntem frumoşi. Iubim libertatea, muzica şi armonia. Credinţă, nădejde şi dragoste... Mai ales dragoste. Ne pasionează în special dragostea, iar ca o glumă (a la Gab. Fătu) unde dragoste nu e ... faceţi, dar faceţi protejat ... Lăsând gluma la o parte. Vrem să facem multe. Vrem să facem ceva frumos. Întrebarea este cu cine? Sau se poate? Da, se poate să facem ceva frumos noi tinerii? Eu consider că DA, se poate doar că ... of... greu la deal cu boii mici. Greu la deal cu voi "seniorii". Voi cei ce sunteţi mari şi bătrâni, iertare, am văzut ce-aţi făcut. Aproape nimic. Vă mulţumim! Ajunge. Vă zbateţi ca peştele pe uscat şi tot acolo se ajunge. Da, fără supărare, se ajunge de unde am plecat. Dragilor, noi tinerii, dorim cu adevărat o schimbare! Schimbarea se face prin fiecare dintre noi. Mai întâi ne schimbăm personal. Mai întâi se schimbă omul lăuntric şi apoi să schimbăm ceva în societate. Gândim virgim. Nu avem pete comuniste sau feseniste. Avem idei. Majoritatea ne-am născut în democraţie sau în apus de comunism, gen '87, '88, '89... Noi am făcut RELIGIA în şcoală. NIHIL SINE DEO , adică NIMIC FĂRĂ DUMNEZEU, este firesc întru gîndirea şi fiinţa (mai ales conştiinţa, voinţa...) noastră.  Avem idei. Suntem tineri cu o viziune ortodoxă. Credem că putem face ceva pentru ţara aceasta tristă dar  plină de umor. De unde atât umor?!? Dorim să fie firesc umorul fraţilor mai bătrâni, nu să facem haz de necaz. Vă rugăm, daţi întâietate tinerilor! Timpul vostru a trecut! Daţi-ne voie să ne afirmăm! Lăsaţi-ne în pace!Ieşiţi din politică, cultură, sănătate, educaţie... şi lăsaţi-ne pe noi să facem ceva căci voi am văzut ce-aţi  făcut. Repet, din păcate nimic. Deci, ne-am lămurit cu voi. Nu vrem să mergem din nimic în nimic. Acest nimic ne bagă în neant de vreo 23 de ani. De ce? Pentru că neocomunismul e şi azi la putere? Nu. Gata. Până aici. Vă rugăm să lăsaţi tinerii să se manifeste! Nu ne mai puneţi piedici! Noi tinerii suntem viitorul... Voi nu mai sunteţi în stare. Voi aţi adormit. Sunteţi obosiţi şi plictisiţi. Nu aveţi caracter, onoare, demnitate... Noi tinerii suntem dinamici, inteligenţi, puternici, crazy, idealişti... Vrem să fim lăsaţi să facem treabă! Se poate? Ne aude cineva. Ne bagă cineva în seamă. Suntem tineri. România se schimbă prin tineri, prin femei şi tineri. Avem femei extraordinare. Avem cu ce doar că nu punem în valoare ce avem. Tinerii, aşa "nebuni" cum sunt... vor face ceva bun. Trăiască tinerii frumoşi şi trăiască România profundă! Doamne, ajută.

Dialog despre cărţi

O carte citită e un miracol sau un destin. Superbă ideea - "Cartea ca destin". Dan C. Mihăilescu în dialog cu Daniel Cristea-Enache. Cartea apare la editura Humanitas. Chiar dacă are 300 de pagini, parcurg cu drag şi dragoste această minunată carte... Dan C. Mihăilescu m-a fascinat cu "Cărţile care ne-au făcut oameni". O carte despre cărţi. Mărturii ale scriitorilor contemporani gen: Ana Blandiana, Mircea Cărtărescu, Andrei Pleşu, H. R. Patapievici ş. a. , scriitori de elită la Humanitas şi nu numai. Putem să fim sau nu de acord cu aceşti scriitori (sincer, nici eu nu "bag mâna-n foc" pentru unele nume mai sus pictate) însă dacă lumea citeşte şi cărţile se vând în peste 20-30 de mii de exemplare, hai să ne minţim şi să zicem că e ok. Dl. critic şi scriitor Alex Ştefănescu, spune clar că avem doar vreo 2 500 de scriitori în USR, adică Uniunea Scriitorilor din România. Pe lângă aceştia mai sunt vreo 10 000 sau mai bine care se vor scriitori ... dar nu sunt. Probabil amatorismul şi ipocrizia îi trădează. Dl. Alex Ştefănescu nu recunoaşte decât 5 persoane din cei 10 000 ca fiind scriitori adevăraţi iar din cei 2 500 înscrişi la USR, sunt şi mulţi care practică "aflarea-n treabă". În fine... Vă las în continuare (spre lectură) un dialog - imaginar - despre cărţi.

- Ce carte aţi citit ultima oară?

- Păi... carte... ce carte... ăăăăă... să vedeţi ... carte spuneţi... ăăă... nu ştiu... ... ăăă... de fapt, eu nu prea citesc... dar ultima carte a fost Ion Creangă - Amintiri din coplilărie.

- Poezie nu vă place să citiţi?

- Da, în afară de Mihai Eminescu... nu am citit nimic.

- Mă scuzaţi de întrebare, dar de ce nu citiţi şi acum?

- Am citit în adolescenţă... acum nu am timp... nu am răbdare să citesc o carte.

- Deci, să înţeleg că nu citiţi nimic dintre contemporani?

- Care contemporani?!?

- Dan Lungu, Ana Blandiana, Andrei Pleşu, Herta Muller...

- Nici n-am auzit de aceste nume...

- Au apărut şi la tv, măcar la ştiri... nici de Mircea Cărtărescu nu aţi auzit?

- Nu.

- Bine... mă scuzaţi... am greşit adresa, dvs. nu citiţi şi dicuţia nu are rost...


DIALOG imaginar cu un tânăr cititor

- Dragă tinere, ai ţinut un discurs aseară şi te-a felicitat toată lumea, tu citeşti nu?

- Da, cărţile m-au ajutat să gândesc şi să scriu aşa frumos acel discurs. Dumnezeu şi cărţile. Nimic fără Dumnezeu şi nimic fără cărţi. Iubesc cărţile şi citesc...

- Ce citeşti acum?

- "Cartea ca destin" ...

- Foarte frumos.

- Ce ai mai citit?

- Câte puţin din toate... Vreţi o listă?

- Da.

- Mircea Cărtărescu , NU, încă nu. Dar am citit Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu, Ana Blandiana, Horia- Roman Patapievici, Dan C. Mihăilescu, Daniel Cristea Enache, Radu Paraschivescu, Herta Muller, Neagu Djuvara, Lucian Boia, Alex Ştefănescu... Dan Lungu, Tudor Chirilă, Cornel Dinu, Varujan Vosganian... Andrea Boceli, Gabriel Fătu... etc.

- Alţii?

- Dan Puric, Danion Vasile, Savatie Baştovoi, Lurenţiu Dumitru, Ciprian Voicilă, Cătălina Dănilă, Florian Bichir, Klaus Kenneth, Lelia Marcu ex Bratu, Răzvan Codrescu, Cristian Şerban, Cristian Tabără, Ovidiu Hurduzeu şi Mircea Platon... şi mulţi alţii.

- Frumos. Mi-ai zis autori ortodocşi. Altceva?

- Din Literatura Română: Mihai Eminescu, Lucian Blaga, I. L. Caragiale, Tudor Arghezi, Ion Minulescu, Al. Macedonski, Nichita Stănescu, Zorica Laţcu Teodosia, Grigore Vieru, Adrian Păunescu, Radu Gyr, Nicolae Steinhardt, Alexandru Paleologu, Nicolae Iorga, Nichifor Crainic, Valeriu Anania, Zoe Dumitrescu Buşulenga...

- Tu ai citit ceva nu glumă... Filosofie?

- Staţi că am citit şi multă proză dintre autorii canonici...

- Autorii români nu?

- Da.

- Filosofie românească să auzim...

- Mircea Vulcănescu, Nae Ionescu, Petre Ţuţea, Mircea Eliade, Constantin Noica, Emil Cioran ...

- Autori străini?

- Dostoievski, Tolstoi, Paul Evdokimov, Puşkin, Balzac, Victor Hugo, Kafka... Dintre contemporani, Gabriel Garcia Marquez ...   dar am multe, multe cărţi necitite ... si la Filosofie am şi străini ... şi puţin din Platon.

- Nu te-am mai lăsat să zici de autorii români axaţi pe proză deoarece se ştiu... Sigur ai Liviu Rebreanu, Octavian Paler, Cezar Petrescu, Zaharia Stancu, Eugen Barbu, Fănuş Neagu... nu?

- Da, însă şi alţii.

- Ok. Ştim dragă tinere...

- De unde ştiţi?

- Ştim tot... pentru că ai fost în dialog cu CONŞTIINŢA şi VOINŢA ortodoxă ...

- Aha, deci ştiţi de toate cărţile şi de toţi autorii...

- Da. Mergi înainte tinere... Timp să ai de citit că de cărţi nu duci lipsă. Ai grijă! Literatura duhovnicescă, cărţile de informare spirituală, filosofia, literatura laică, poezia ... şi tot aşa. Nu lăsa psihologia şi istoria ... nici sociologia... Mergi cât poţi prin toate domeniile şi genurile. Succes şi spor la citit!

- Doamne , ajută. Mulţumesc.