* Sa ne curatim sufletul de patimi, ne invata Biserica si Sf. Parinti. Nu ne recomanda sa retinem citate din Biblie, ca sectanti. Nu ne cere sa vindem tot ce avem si sa dam la saraci. Un lucru bun si posibil de realizat ne cere: sa ne lepadam de sine si mai ales sa ne lepadam de patimi.
* Pacatul e ca o fiara salbatica. Ce om sanatos la minte cauta sa tina in casa o fiara salbatica?
* Omul robit de pacat are ceva pe suflet. Se vede pe fata lui ca are ceva pe suflet si ca vrea sa fie eliberat de temnita pacatului. Pacatul inseamna despartire de Dumnezeu, dezbinare si lipsa de har. Oamenii care se spovedesc regulat nu au nevoie de psiholog (sau psihiatru) si nu cad in depresie. Au un chip senin si un suflet luminos. Pacatul te intuneca (chiar te urateste) la chip si la suflet.
* Pacatul ucide constiinta. Pacatul des-fiinteaza omul.
* Fiinta umana nu e facuta pentru pacat. Caderea in pacat e un accident. Nu ne putem renaste in Duh si Adevar staruind in pacat. Lumea postmoderna a renuntat la ideea de pacat si foloseste alt termen: viciu. Este toleranta cu orice fel de viciu si asa se distruge firescul spiritului si fiintei umane. Pacatul nu e acceptat fiindca deranjeaza. Viciul e ceva mai "diplomat". Pacatul e prea "brutal". Dar stim prea bine, cand scoti un cuvant din context, e loc de interpretare si asa totul se intelege si se face pe dos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu