Ce rost are Dumnezeu in postmodernism?

   Inceputul erei postmoderne, cunoaste o mare despartire. Despartirea omului de Dumnezeu. Astfel, in postmodernism Ideea de Dumnezeu devine Ipoteza-Dumnezeu.

   Dupa postmodernism (poate in neopostmodernism sau cum o sa se numeasca) ce fel va fi tratat Dumnezeu? Oare se va zice Fictiunea-Dumnezeu?

   Ce nevoie are omul postmodern de Dumnezeu? Exclude orice Idee de Dumnezeu si asa ajungem intr-o lume fara Dumnezeu.

   Problema e si mai delicata. Lumea postmodernista nu e doar fara Dumnezeu, ci e si anti-Dumnezeu. Spiritul  nihilist a depasit orice limita. De la atitudini anti-BOR (aici la noi in tara, mai ales prin mass-media) si anti-cler, se reflecta in societate un fel de manifest (neocomunist) anti-credinta si anti-Dumnezeu.

   Din pacate, societatea postmodernista are o mentalitate exclusiv materialista. Tot are iluzia ca se simte "bine" fara Dumnezeu. Nu-i asa, intru acest context antic: ce rost are Dumnezeu?

   Cand am zis "context antic", ma refer la anti ceva, anti-credinta, anti-cler... E o ironie, daca imi permiteti. Intrebam mai departe: ce sa faci cu Divinitatea intr-o lume pseudocivilizata, absurda si atee?

   Indiferent de ce probleme avem in postmodernism nu e esential Dumnezeu, ci omul si banul. Ioan Ianolide spune clar in cartea Intoarcerea la Hristos : problema omului este o problema de constiinta, nu de alta natura.

   Izbavirea si mantuirea lumii este Hristos. Niciun curent laic si nicio politica de dreapta nu ne scoate din criza asta postmodernista daca nu ne raportam ortodox la Hristos. Atata timp cat Hristos Domnul este considerat un "mit rastignit", un "dusman" al progresului, un simplu "personaj istoric", lumea va zace in necredinta, nestiinta si nepasare.

   "Singurul" argument forte (in postmodernism) al existentei lui Dumnezeu, este suferinta. Nu zic eu treaba asta, ci altii mai destepti ca mine. Aici destept inseamna treaz. Desteptii (intelectualii postmodernisti) lumii actuale si-au facut din minte dumnezeu avand un stil arogant si o mandrie luciferica.

   Lumea de azi problematizeaza totul si nimic. Postmodernismul intra profund in neant si crede ca este in "lumina raiului". Nu trebuie sa se supere nimeni cand marturisim adevarul: ideologia postmodernista se rezuma si se raporteaza la nimic. Filozofia nimicului (candva "filozofia absurdului") este astazi lege. Lege formata din faradelegi.

   Cum putem transfigura ceva ce spune ca "Dumnezeu nu are niciun rost"? Acest "ceva" este lumea contemporana. Lumea care nu are sens fara Dumnezeu. Din cate vedem, mass-media amplifica raul si se merge tot spre nihilism, libertinaj si secularizare. "Nimic fara Dumnezeu" (Nihil sine Deo) a devenit "nimic fara bani". "Omul masura tuturor lucrurilor" se traduce prin "banul e masura tuturor lucrurilor". Obsesia banilor e deja paroxism si nebunie. Chiar isterie si dementa generalizata. Cine generalizeaza acest caz? Mass-media si interesul ei pentru senzational si reating (audienta).

   De ce zic "dementa generalizata" cand vine vorba de bani? Pai, toata lumea se vaita de bani. Lumea nu stie ca banii nu fac nici doua parale? Lumea nu stie ca banii nu aduc fericirea?

   E un subiect complex. Postmodernismul nu e un subiect simplist si "epuizabil". Nu se poate dezbate acest subiect in cateva randuri. Necesita spatiu mai mult. O carte despre postmodernism (scrisa din perspectiva crestina) ne lamureste, daca va fi sa avem deschidere. Ortodoxia pentru postmodernisti a Pr. Savatie Bastovoi, e o carte foarte buna. Avem nevoie de o viziune crestina. Cu atitudini umaniste si anti-Dumnezeu (gen Fernando Savater, Pavel Corut, Remus Cernea s.a.) ajungem de unde am plecat prin 1944. Da, din nefericire ajungem la ideologia (filozofia materialist-ateista) marxist-leninista. Aceasta ideologie bezmetica nu ne ajuta la absolut nimic. Ne baga in neant si in temnita eului bolnav.

   Omul fara credinta, fara Dumnezeu, devine un animal rational, care vine de nicaieri si merge spre nicaieri (Petre Tutea) , dar devine si un om bolnav, chiar bolnav mintal.

   Ce putem face? Nimic altceva decat sa punem accent pe Intoarcerea la Hristos. Fara Hristos nu exista pace, iubire, frumos, armonie, convertire si mantuire. Era postmodernista se autoamageste. Se amageste prin om. Pune accent pe eul plin de patimi si de invidie. Ego-ul postmodernist este mai urat decat egoismul umanist. Spiritul umanist mai contine si ceva morala, dar in postmodernism nimic. Totul pentru sex si bani.

   In postmodernism, Dumnezeu este aruncat la "cosul de gunoi". Omul e orfan de Dumnezeu si divorteaza de Divinitate fara niciun stres. Comuniunea cu Dumnezeu nu e de niciun folos. spune omul postmodern. Omul acesta devine individ si CNP. Nu are identitate, nu are valoare verticala. Priveste totul pe orizontala si in caz de ceva greu sau foarte greu, alege varianta sinuciderii. Mass-media ne pune in fata atatea tentative de suicid. Droguri, depresie, muzica comerciala zgomotoasa. Fantezii, erotism pervers, pornografie, manele etc.

   Sa nu lungim "povestea", incercam sa tragem o concluzie. Traim intr-o lume extrem de laicizata si de ancorata in TBC - tehnologie, bani, confort. Mediul virtual e o scapare? Nu, mediul ortodox e o alinare, o vindecare cu adevarat. Ortodoxia pune accent pe om ca persoana (nu ca individ, cetatean, client sau votant) si ne da REPERE si MODELE: IISUS HRISTOS, MAICA DOMNULUI SI SFINTII. Prin credinta, nadejde si dragoste ne izbavim de toate cele rele. IISUS HRISTOS e MODELUL ABSOLUT. El si-a dat Viata pentru noi. Ideologia postmodernista isi da viata pentru semeni? Niciodata. La necaz fuge. E o amagire si o filozofie superficiala, chiar efemera. Postmodernismul e o "nebunie" fara rost. Intoarcerea la Hristos e o nebunie cu rost. Nebunia in Hristos e mantuire, dar ce sa inteleaga lumea de azi? Nu vrea sa inteleaga. In postmodernism nu este timp pentru Dumnezeu. Pana la urma (pariul lui Pascal) ce rost are Dumnezeu in postmodernism?