DIALOG DESPRE ROMANIA PROFUNDA - cu dra. jurnalist Monica-Maria Lungu

Danut Belu:

Doamne ajuta!

Incep prin a spune: bun gasit intru armonia dialogului ! Din pacate, in lumea de astazi s-a cam pierdut arta dialogului. Se merge mai mult pe monolog (de tip tv sau monolog interior) si comunicare virtuala. Revista ROST (prin dl. teolog Radu Preda) ne spune: comunicare fara comuniune. Acest articol si aceasta "zicere" , se refera la site-ul socialist (astfel poreclit de criticul literar, Daniel Cristea-Enache) Facebook. Nu se poate fara internet. Ne folosim de mijloacele de comunicare. Suntem intr-un context socio-politic "crizat". Plin de crize si polemici absurde. Polemici tv. In fine, era postmodernista ne ofera multe, dar nimic nu se ofera pe gratis. Ortodoxia vine de peste doua mii de ani cu Oferta - Hristos. Nu este o oferta postmodernista, Hristos Domnul este Singura Oferta cu valoare mantuitoare. Lumea de azi prefera postmodernismul. Sunt tentatii si ispite, dar Hristos este Acelasi. O prima intrebare: ce platim pentru acest confort postmodernist?

Monica-Maria Lungu:

Platim mai mult decat credem. Platim prin patimi care poate nu ne-au prins in alte forme: mandria, invidia, desfranarea, trandavia. Si ce e si mai trist e ca platim prin timp si asta zilnic. Platim si prin faptul ca acceptam compromisuri de dragul de a fi in rand cu lumea. Facebook e o retea care trebuie sa traiasca din ceva, asa ca ofera loc de cinste reclamelor, dar oamenii accepta asta atat de usor. 

Pe de-o parte e bine ca isi gasesc si ortodocsii locul in tot postmodernismul asta. Dar pe de alta parte, am vazut prietenii distruse din cauza unor pareri exprimate pe facebook. Si tot tumultul asta e, evident, facut ca sa ne distraga de la viata reala, din moment ce majoritatea timpului petrecut pe internet e, de fapt, stat pe facebook. 

Pentru multi nou-veniti suna bine faptul ca pot sa isi gaseasca inclusiv fosti colegi de scoala generala pe facebook. Insa, la modul real, cand stii ca poti da de un om oricand, nu mai ai elanul sa o mai faci, tocmai pentru ca e acolo. Si uite cum ne trece Mantuirea pe langa conexiune.

D.B :

Sper sa nu te incurc, draga prietena! In aceasta pseudointroducere, doresc sa-ti adresez mai multe intrebari. Intrebari incomode sau intrebari care duc (inevitabil) spre filosofie. Filosofie crestina. Amintind de acest domeniu, caut sa te provoc la un dialog de suflet. Nu vad in aceasta societate consumerista si teribilista, a avea rost un dialog super-extra-giga-mega academist sau "dialog intelectual" de tip H. R. Patapievici. Exista "limbaj de lemn" si in lumea intelectuala?

M-M. L. :

La modul la care am apucat eu sa ma intersectez cu lumea intelectuala, prin prisma unui fost serviciu de jurnalist cultural, limbajul de lemn e cel al societatii. Eu tin foarte mult la limba romana, tocmai pentru ca puterea cuvintelor e uriasa. "Faza nasoala" e ca limbajul nostru de lemn e engleza si se manifesta cu precadere in corporatii, intr-o incercare de a fi "cool". 

In lumea intelectuala, oamenii macar se mai chinuie sa fie expresivi. Cei din corporatii vor sa fie haiosi si "altfel", fara sa isi asculte "perlele". 

D.B. : 

Nu uit sa te prezint. Iubitii cititori cred ca e mai corect sa ne descopere pe parcus, decat sa ne ia datele personale din CV. Nu-i asa, azi toata lumea are CV? Noi suntem crazy, avem chef de dialog. Ce dialog? Dra. jurnalist, Monica Lungu in dialog cu tanarul student si autor (amator de teologie, filosofie, cultura si literatura) , Danut Belu. Ce taina mai este si aceasta? Omul este o taina, nu? Tu, Monica Lungu, o personalitate, in dialog cu mine, un mic-mare nimeni. Un smerit pasionat de incercari. Incercari poetice si incercari in toate. Sunt la capitolul incercari. Se zice ca suntem intr-o perioada de tranzitie? Fie-ne tranzitia usoara (Radu Paraschivescu). Cat mai tine perioada asta de tranzitie? Oare ne-am plictisit sa speram???

M-M. L. :

Oooo....cv-ul. Acel "personal branding" al fiecaruia. Da, imi place ca exista atatea modele de cv si fiecare crede ca al lui e cel corect, acceptat la Bruxelles, folosit cine-stie pe unde. Multumesc pentru cuvantul "personalitate". Esti prima persoana care imi atribuie adjectivul asta. 

Revenind la ce spui despre tranzitie, se pare ca noi suntem mai toti sufleteste intr-o tranzitie pe care, parca, prea vrem sa o incetinim. Dar vad, in ultimul timp, din ce in ce mai multe modele de tineri care prind curaj si nu mai accepta compromisuri. Fiecare din noi e o taina. Cat de mare, probabil vom sti la Judecata de Apoi, atunci cand vom vedea cat de mult am influentat vietile altora si cat de mici erau gesturile care i-au schimbat. 

D.B. :

Scumpa prietena, a intra in dialog nu e chiar asa usor. Noi nu intram in dialog asa pur si simplu. Suntem tineri, nu avem experienta, dar suntem totusi incercati de viata. Suntem seriosi si sinceri. Ba mai mult, suntem preocupati cu adevarat de ceea ce numeste maestrul Dan Puric: Romania profunda. Nu stiu daca iti spune ceva manifestul (cartea) A treia forta - Romania profunda de Ovidiu Hurduzeu & Mircea Palton. Poate e ceva prea profund sa vorbim noi despre Romania profunda, insa incercam sa "carpim cerul cu stele". Vedem ce si cum in timp ce vorbim (prin scris). Putem discuta despre problemele tinerilor. Ce zici? Drogurile, pornografia (masturbarea), internetul, mass-media, divertismentul, muzica comerciala, dragostea (sau indragosteala) , tentative de suicid (curente gen EMO, care amplifica ideea de sinucidere) , destrabalarea, discoteca, somajul, educatia, lectura etc.  Ce zici? Nu avem o tematica anume. Nu ne-am propus un subiect. Refuz un dialog standard, gen intrebari si raspunsuri. X intreaba si Y raspunde. Categoric, nu folosim clisee. Nu vrem sa cadem in iluzia ca noi suntem destepti si ceilalti sunt prosti. "Prosti, dar multi", invatam la scoala prin opera Alexandru Lapusneanul. Nu jignim! Nu judecam! Nu, draga prietena Monica Lungu! Nu aici vreau sa ajung! Am altceva in minte, poate o serie de idei in dialog sau cine stie, o carte, daca nu e prea mult.

M-M. L. :

Stii care e problema cu subiectele din ziua de azi? Uite, de exemplu, perioada "emo". Au fost prezentate chestiile astea in media intr-un mod foarte detaliat despre pustii "diferiti", care ascultau genul ala de muzica si se imbracau intr-un anume fel si tot asa. Cand pui problema asa, practic tentezi oamenii. Cateva cazuri izolate si patologice devin, incet-incet, o moda.

Daca vrei, putem sa luam fiecare subiect la rand. Asa o sa vedem cat de legate intre ele sunt sau cum una o atrage pe alta. Dar problema oamenilor e ca ei inteleg fix invers libertatea fata de lanturi. Ei cred ca sunt liberi in timp ce se leaga de un viciu pentru care se compromit, doar pentru ca nu platesc cu vreun dosar penal pentru asta. Dar dosarul sufletesc e din ce in ce mai greu de descoperit.

Nu vreau sa fiu chiar asa negativista. Speranta e, Romania profunda are sanse sa continue, pentru ca apar soldati din fiecare generatie. Avem modele si sunt sigura ca se vor ridica oameni care sa continue munca lui Dan Puric. 

D.B. :  

Pe  final, ca sa termin interventia mea de inceput, pun pe tapet un citat din Gabriel Liiceanu: Singura noastra arma astazi este cuvantul! Iar alte voci spun: armele noastre astazi sunt doua: strada si cuvantul. Ce zici? Tu cum vezi izbavirea din neant? Neantul socio-politic intru care supravietuim (rusinos si mizerabil) de 24 de ani. Pe ce sa punem accent? Indemnam la credinta, constiinta si demnitate, dar totusi ceva lipseste. Ce ne lipseste draga prietena?

M-M. L. :

Uite, strada asta are doua sensuri. Daca prin "strada" te referi la golani, oameni care au trecut prin vicii si au renascut dupa ele, atunci ne pot ajuta mult, pentru ca ei sunt cei care mai indeamna la citit si "promoveaza" ortodoxia. Ei mai educa, totusi, copiii si sunt o sansa reala la o viata crestineasca si viitori reprezentanti cu coloana vertebrala. Ei au schimbat gandirea a sute de oameni sau, daca inca nu era vremea ca altii sa se schimbe, i-au informat. 

Celalalt sens al strazii, oricat de urat ar suna asta, e coruptibil. Iese cineva sa protesteze impotriva a ceva, apoi apare vreo entitate politica sau sociala sa revendice acel eveniment. In Bucuresti, cel putin, asa e. Pe mine ma dezamageste constant mediul acesta, pentru ca oamenii sunt usor de pacalit. Vine X de la nu-stiu-ce partid sau Y firma promite ceva, ofera ceva sau "sustine cauza". Dupa o perioada, protestul moare de la sine, fara niciun rezultat. 

Noua ne lipseste cunosterea cuvintelor. Cate sensuri sunt deteriorate si noi le folosim fara sa ne gandim! Daca am acorda mai multa atentie cuvintelor spuse, totul ar fi total altfel. Cred ca am putea sa refacem toata gandirea asta in care anormalul a devenit norma. Cel mai important lucru pe care il tin minte din facultatea de jurnalism e ca "informatia inseamna putere".