Bine a zis prietenul meu că toată lumea scrie. A
fi scriitor este un chin. Nu trebuie să fii nici cel mai
deştept, nici cel mai cult, eşti scriitor pentru că nu
poţi trăi fără scris. Mai mult, cauţi să scrii ceva cu
credinţa că nu scrii numai pentru tine, pentru tragediile tale intime. Scrisul este o parte a culturii, dacă
nu crezi că aduci ceva nou în literatură, scrisul tău
este un joc de amator. Amatorismul nu aduce nimic
bun în nicio profesie- medicină ( vai!), economie,
tehnică,știinţă. Ca să construiești arme nucleare și
să fii amator, ce spuneţi? Am sări în aer cu toţii. Unii
se autointitulează scriitori. Desigur nu trebuie să fii
neapărat membru al unei Uniuni, Ligi, asociaţii,
grup literar, aș spune că nici publicarea unor cărţi
nu te atestează drept scriitor, de pildă Kafka a vrut
să-ţi ardă toate manuscrisele, Eminescu nu a apucat
să publice nici o treime din ceea ce a scris. Când te
consideri scriitor profesionist, nu geniu, pentru că
geniile sunt copiii Norocului, ai Divinităţii, trebuie
să fii CONVINS că scrisul tău este necesar și altora.
Jurnale și poezii de inimă albastră scriu mulţi. Trebuie să ai o structură de scriitor, la fel ca în muzică,
pictură, artă. Am întâlnit destui care se autointi -
tulează scriitori , fără a fi decât grafomani. Grafomania este o boală atât la scriitori, cât şi la nescriitori.
Diferenţa este că scriitorul știe să fie original, interesant, valoros. Valoarea literară nu este ușor de evaluat, dar sunt critici, cititori avizaţi care pot aprecia
valoarea. În cariera mea, care este obişnuită, am avut
parte de respingeri și din partea unor buni cunoscă-
tori de literatură. Gustul este ceva subiectiv, apoi nu
orice scrie un autor „consacrat” ( adică profesionist)
este valoros. Anticii spuneau că, uneori, şi Homer
doarme. Unele piese ale lui Shakespeare sunt mai
slabe, de aceea se crede că nu le-a scris el. Poeziile
lui Eminescu , scrise la 16 ani nu sunt toate la înalt
nivel artistic, geniul său a evoluat spre înălţimi. Mai
este ceva. Ambiţia vanitoasă, orgoliul nu ajută pe nimeni, nici pe scriitor, nici pe nescriitor, le face doar
rău. Pot face rău și altora, se nasc disensiuni, se distrug prietenii. Numai munca și talentul te fac scriitor, iar talentul este ceva înnăscut, nu se poate
cuantifica, unii au mai mult, alţii mai puţin, alţii
deloc. Este greu să conștientizezi cât talent ai, dar cu
multă luciditate te poţi controla. Nici modestia exagerată, umilinţa nu te ajută, dacă știi că ai o anumită
valoare. Sunt talente care se autoignoră și este păcat.
Îndemnul lui Heliade Rădulescu – scrieţi băieţi,
numai scrieţi – era bun când literatura română nu
avea scriitori. Acum sunt mai mulţi „scriitori” decât
cititori. De ce se caută scriitorii străini mai mult
decât cei români? Pentru că străinii au trecut prin
verificări de tiraje, de popularitate. Există scriitori
români extrem de valoroși, dar necunoscuţi în străi -
nătate. Nu este vina lor. Iar acum, succes, scrieţi fete
și băieţi, numai nu-mpărţiţi scaieţi.
AUTOR: BORIS MARIAN - A FI SCRIITOR - pag.25 , nr 7 rev. CERVANTES.
SURSA: http://www.inspirescu.ro/files/Cervantes%20nr.%207.pdf
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu