Nu trebuie să ne ascundem după deget, dar majoritatea românilor petrecem Sfintele Sărbători de Paşti în chefuri, băutură, grătare, manele, pădure... Paştele la noi înseamnă ouă roşii, cozonac şi celebrul iepuraş, simbolul Playboy. Nu legăm Paştele (care tradus din ebraică înseamnă Trecere... trecere de la moarte la viaţa veşnică) de evenimentele religioase. Oricum, S. Freud spunea că religia este o iluzie, nu? Ce ne mai interesează pe noi aceste poveşti, acest mit cu Iisus? Să nu ne dăm prea deştepţi sau prea ortodocşi, adevărul e că mulţi suntem creştini doar cu numele. Ignorăm total Sfânta Înviere şi alte sărbători creştine. Nu putem crede că e adevărat chestia cu Lumina Sfântă de la Ierusalim. Sincer, omul contemporan e interesat de bani, tehnologie şi lux. Puştii de azi ştiu să umble pe Iphone şi tabletă. Oamenii de azi sunt conectaţi permanent la facebook, nu au timp de slujbe ortodoxe şi nebunii. Din păcate nu mai trăim Taina şi Tradiţia ca în Maramureş de exemplu. Nu mai avem niciun respect pentru biserică. Scriem pe poduri mari în oraşe: OPRIŢI FABRICA DE POPI! Nu suntem fani Catedrala Mântuirii Neamului. Nu prea mai avem tangenţe cu spiritualitatea şi cele de suflet.
Atunci ce sărbătorim de Paşte? De ce mergem la biserică să luăm Lumină? De ce spunem: HRISTOS A ÎNVIAT! ? De ce nu ne-am pierdut de tot credinţa? De ce nu suntem total indiferenţi? Poate mergem din obişnuinţă sau că aşa dă bine, aşa e mişto, cool... Poate credem în Dumnezeu, dar când vedem atâta rău în lume ne e frică să spunem adevărul şi ne prefacem că nu ne pasă de Cel de Sus. Poate cine ştie... Ceva totuşi există. Ceva ne face să credem că există şi acel ceva poate e emoţia, conştiinţa sau firea omului. Mircea Eliade considera credinţa la om o normalitate. Părintele Rafail Noica spune că: firea omului este ortodoxia. Dar logic... noi ne punem tot felul de întrebări, afirmăm că nu există argumente şi dovezi ştiinţifice şi avem dreptul să credem sau să nu credem, dar nu avem dreptul să ne judecăm sau să ne jignim unii pe alţii. Sau să luăm în băşcălie biserica. Aşa cum o pune mass-media într-o postură proastă, prin biserică se hrănesc mii de săraci şi se păstrează cultura şi educaţia într-un mod frumos. Iar biserica nu impune nimic, biserica doar recomandă. Nu impune căsătoria, dar ne recomandă să nu trăim în concubinaj. Nu legiferează avortul, dar nici nu taie gâtul celor ce vor să facă asta. Din păcate se face o confuzie mare între Învăţătura bisericii şi părerile unor preoţi, oameni şi ei... cu defecte şi calităţi. Important e să nu generalizăm. Să fim sinceri cu noi înşine şi să recunoaştem cu adevărat cine suntem. Putem să fim oameni buni, cinstiţi şi demni în societate şi să nu mergem la biserică. Asta nu înseamnă că suntem atei. Prea uşor punem etichete că cei care merg la biserică sunt nebuni, iar cei care nu merg sunt păgâni. În fine...
Paştele este o Sărbătoare a bucuriei. Toţi tânjim după pace, linişte, armonie şi bucurie. Toţi vrem iubire cu adevărat şi să fim fericiţi în iubire. Putem lua un bun exemplu de la această mare Sărbătoare: Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică (Ioan 3, 16). Credem sau nu, ceva extraordinar se petrece. Se simte o schimbare profună în lăuntrul omul în această perioadă. E o atmosferă de sărbătoare şi de bucurie. Putem să mergem la o Mănăstire să vedem cum parcă se opreşte timpul în loc. Şi pentru toate acestea nu avem nevoie de argumente, avem nevoie de trăire. Când iubeşti se schimbă ceva complet în tine şi nu poţi explica logic iubirea. Aşa e şi credinţa şi bucuria Sf. Învieri a Domnului Iisus Hristos. Nu stăm acum să aducem argumente istorice să a existat totul. Credem şi trăim bucuria credinţei. Paştele înseamnă bucurie. Hristos a Înviat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu