Vorbind despre iubire fără să iubeşti, rişti să faci o teorie, ca teoria cu civilizaţia subterană. Există o teorie că ar fi în jur de 100 de oraşe sub pâmânt, unde locuiesc oameni mult mai inteligenţi ca noi, care trăiesc aproape veşnic. Nu ştim dacă e adevărat, dar este destul de provocatoare o asemenea ipoteză. Cum poate iubirea sa devină o teorie sau o ipoteză? Simplu. Atunci când se discută prea mult despre psihologia şi filosofia iubirii, şi mai ales atunci când iubirea este scrisă într-un context tehnic şi academic. Iubirea este un zâmbet, o poezie... iubirea este ceva divin. Nu se poate să vorbeşti despre iubire sau despre suferinţă dacă nu ai iubit sau dacă nu ai suferit niciodată. Filosoful I. Kant, punea mare accent pe cunoaşterea din experienţă. Iubirea nu se cunoaşte, iubirea se trăieşte pur şi simplu.
Nu putem spune ce este iubirea... pentru că nu există o definiţie a iubirii. Fiecare om are propria poveste de iubire. Fiecare om percepe, simte şi trăieşte dragostea în mod unic şi diferit. Dar nu cred să fie om care să nu fi iubit niciodată în viaţa lui. Sau dacă există, pesemne că acel om e cel mai trist om din lume. Viaţa fără iubire înseamnă tristeţe şi singurătate. Omul nu a fost creat să fie singur. Nici călugării care îşi dedică viaţa exclusiv lui Dumnezeu nu sunt singuri, majoritatea trăiesc în obşte şi au fost născuţi şi educaţi de o mamă... şi au avut şi ei parte de iubire a unei femei, poate chiar au iubit şi au avut decepţii în dragoste. E bine să înţelegem că toţi suntem oameni, iar a fi om înseamnă a fi iubire. Din păcate astăzi iubirea a devenit ceva comercial şi a fost atât de exagerat sexualizată, încât nu se mai poate face diferenţa între iubire şi sex. Adevărata iubire nu înseamnă sex. Relaţia intimă are un rol foarte important în iubire, dar nu este totul. Nu e bine să absolutizăm nimic. Nu e bine să ne raportăm doar la ceva anume, gen bani, sex, internet, facebook... E bine să ne raportăm la suflet şi la conştiinţă, dar suntem postmoderni şi cu atâta tehnologie am ajuns să avem alte principii şi altă mentalitate. Un om sincer care iubeşte frumos şi curat este considerat un prost, un nebun, un tradiţionalist sau romantic. În lumea actuală se poartă relaţiile bazate pe interes, relaţiile toxice... o iubire adevărată ca în poveşti pare o nebunie. Suntem oare nebuni să iubim sincer, profund şi curat?
Normalitatea a devenit ceva exagerat, iar viciile au aromă de plăceri şi fapte bune. Trăim într-o lume diferită din toate punctele de vedere. Într-o societate modificată genetic. Ce rost mai are iubirea în acest context postmodern? Cred ca are cel mai mare rost. Dar... chiar dacă unii cred că iubirea este pe cale de dispariţie, hai să ne întrebăm, cine iubeşte mai mult, bărbatul sau femeia?
Femeia este o împărăteasă dăruitoare. Putem spune că ea iubeşte mai mult, iar bărbatul suferă mai mult. Dar bărbatul de azi nu iubeşte, se preface? Ba da, iubeşte şi el cu siguranţă. Putem totuşi merge pe ideea că femeia şi bărbatul iubesc în mod egal. Atunci de ce femeia se dăruieşte mai mult? Nu ştim, poate este un paradox. Sunt femei care iubesc prea mult şi nu arată acest lucru. Sunt femei care nu se despart niciodată, chiar dacă partenerul lor e puţin pe căi greşite. Sunt femei care se îndrăgostesc cu adevărat şi dragostea lor nu ţine 2 ani. Dar sunt şi bărbaţi care iubesc extraordinar de mult şi de frumos. Cred că cel mai indicat e ca oamenii care iubesc prea mult să se regăsească în acelaşi context. Nu e firesc ca femeia să iubească la nebunie, iar bărbatul să o trateze superficial. Nu e normal ca bărbatul să fie în limbă după o femeie, iar femeia să fie indiferentă, şi să se viseze la o relaţie de lungă durată, totul fiind o amăgire şi o iluzie. O relaţie rezistă doar unde este iubire în doi. Sentimentele reciproce fac minuni. Se tot vorbeşte despre înţelegere şi respect, dar fără iubire nu este nimic. Deci, cine iubeşte mai mult, bărbatul sau femeia? Bărbatul iubeşte mai raţional, mai realist... iar femeia iubeşte mai mult cu capul în nori, dar cine poate spune că nu îşi doreşte iubirea nebună a unei femei? Cred că cel mai mult contează să descoperi în iubire dorinţa celuilalt de a fi împreună. Dorul. Cu cât avem mai mult dor cu atât iubim mai mult. Numai că iubirea nu este o competiţie. Nu avem nevoie de cine iubeşte mai mult? , ci de cine rabdă mai mult? sau de cine ascultă mai mult? ...
În iubire nu există bariere. Nimic nu poate face o iubire adevărată să se ofilească. Singura iubire este iubirea adevărată. Iubirea care trece prin orice şi nu moare. Iubirea este viaţă. Viaţă veşnică. Iubeşte!
:D :D :D :D :D :D :D :D :D :D +
RăspundețiȘtergere