Ne intalnim pe strada cu diverse persoane si ne-am obisnuit sa trecem in graba pe langa niste oameni necunoscuti. Ne-am intrebat vreodata, cum ar fi sa ne oprim din mers si sa interogam un om prin cuvintele: ce faci si de ce esti trist?
Putem sa privim in ochi pe cei care trec pe strada si sa le zambim? Suntem fiecare in gand cu problemele noastre si mergem in drumul nostru, dar nu ne costa nimic sa privim semenii cu drag si sa nu-i catalogam drept niste simpli trecatori.
Se tot vorbeste de spiritul civic , dar intr-o societate bulversata si fara repere, acest spirit e fad si morbid, ca sa nu zic aproape muribund.
Ne place sa ne uitam in trecut si sa spunem ca era mai multa omenie si educatie. Lumea pe strada atunci era mai vesela, decenta si linistita. Privirea barbatilor nu cadea mereu pe formele si fusta scurta a femeilor.
Acum , in acest context postmodernist si ultra'tehnologic, de ce nu poate sa fie mai multa solidaritate si mai mult respect? Ce ne lipseste in lumea de azi? Oare bunul-simt si cultura?
Schimbarea poate sa inceapa cu strada. Din simplii trecatori daca incercam sa devenim oameni de suflet si sa ne purtam civilizat, lumea va fi altfel. E asa greu sa ne privim (pe strada) pur si simplu frumos?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu