M-am deghizat in om. Mi-am pus masca de om serios si am iesit in lume. Vorbesc elevat sa par un om cult. Sunt imbracat destul de elegant (chiar daca sunt caraghios in costum si cravata) si parfumat cu un parfum scump. Am doua telefoane mobile de ultima generatie, dar vreau sa par un tip sarac si smerit.
Sunt un om la moda, dar nu stiu cine sunt de fapt. Cred ca sunt un om de suflet, dar nu am rabdare sa ascult pana la capat pe aproapele. Imi place cand ma lauda lumea, dar nu accept critici la adresa mea. Am impresia ca sunt un om ideal, dar sunt un om banal.
Multi zic ca sunt inteligent, dar nu cunosc nicio limba straina si nu scriu/vorbesc corect romaneste. Nu am o cultura generala bine pusa la punct si totusi am iluzia ca sunt un om interesat de probleme intelectuale si de literatura.
Cultura mea minora vreau sa fie interpretata ca fiind o cultura adevarata. Probabil depinde ce intelegem azi prin cuvantul cultura. Poate e vorba de o cultura redusa la absurd. Fragmente de cultura. Franturi. Ma pasioneaza ideea de cultura, dar n-am ajuns sa fac in mod concret cultura.
Nici macar cultura duhului nu este bine definita intru fiinta mea de om fals si modest. Da, sunt pseudouman cand pun accent pe imaginea de sine, fara sa ma gandesc ca sunt ipocrit si egoist.
Caut sa arat bine in lume, fara sa arat bine spiritual. Ma mint singur cu mine. Nu sunt un om bun. Nu sunt omul frumos de care vorbeste maestrul Dan Puric.
Nu sunt nimic, dar ma amagesc ca sunt cineva. Cine sa fiu daca nu sunt moral? Cine sa fiu daca nu sunt vertical? Cine sa fiu daca nu sunt un om duhovnicesc?
28/Mai/2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu