Lacrimi de roua (proza)

   Te rog, nu ma intreba ce faci! Nu stiu ce fac! Peste tot: ce faci, ce faci, ce faci? A devenit o intrebare sablon. Tipic lumii de azi. Nu stiu ce e cu lumea de azi. Tinde spre banal. E sedusa de placeri trupesti, de senzual si de nimic. In fond, la ce se ajunge cu aceasta obsesie si divinizare a nimicului ? Si tu mi-ai zis ca e prea multa prostie, superficialitate si ipocrizie. Stiu. Sunt constient de tot ce e rau in lumea asta. Ce vrei sa facem noi? E dificil cu omul contemporan. Nu accepta sa fie lamurit. Crede ca il manipulezi, ca ii ingradesti libertatea, dar el nu vede ca libertatea lui s-a transformat de mult in libertinaj. Ne preocupam degeaba. Omul autonom (acest om care are impresia ca stie tot , si ca a te raporta la sine e ceva corect) nu vrea sa se schimbe niciodata. Insa, se spune niciodata sa nu zici niciodata ! Nu vezi? Viata aceasta postmodernista e un cliseu. In fine, nu facem filosofie! Tot ce ne intereseaza pe noi acum este dragostea si lacrimile. Ai citit Lacrimi si sfinti de Emil Cioran? Te astept maine, sa vorbim despre ultimile carti citite. Nu uita, avem in comun: dragostea pentru carti si lectura! Dar avem in comun si altceva: lacrimile. Plangi si tu ca mine. Plangem noaptea inainte de somn. Plansul e ca un preludiu al somnului. Aseara am visat ca-ti sarut lacrimile. Da, vreau sa-ti sarut lacrimile, dar nu stiu cum! Am in inima un dor profund. Simt ca tu esti singura care ma intelegi. Dorul nu se poate explica, nu se poate exprima in cuvinte. E ca o taina ancorata-n credinta, nadejde si dragoste. Ce zici, e buna ideea aceasta - sa fie si lacrimile noastre tot o taina, aidoma tainelor ce transecede universul uman? Sunt pasionat de taina iubirii. Plang pentru ca am ucis taina iubirii. Plang de dor. Plang cu lacrimi de roua. Plansul ma ajuta sa merg mai departe. Prin plans ma descarc de eul egoist si de mizeria din suflet. Ai auzit de pocainta lacrimilor? Asta incerc sa fac si eu, un fel de pocainta prin lacrimi. Pare absurd, dar iubesc lacrimile. Ador sa vad o lacrima virgina ... cum se prelinge pe obrazul brazdat de suferinta launtrica. Stii, e adevarat! Suferinta se vede pe chipul omului. La noi se vad lacrimile. Se vad intru intimitate. Nu se vad aici, se vad acolo... acolo sus in cer. Cerul... Alta taina ce straluceste prin lacrimi de roua. Lacrimi de roua, suna a poezie. Sunt o fire poetica, dar nu sunt poet. Cu muzica sper sa reusesc mai mult. Si poezia e frumoasa, dar muzica e mai tare decat poezia. La emotii ma refer, la mesaj si la ceea ce transmite. Oricum, si in poezie si muzica conteaza armonia. [...]