Pur si simplu

Pur si simplu, omul duhovnicesc traieste frumos, natural, fara stres , fara griji ... Viata intru Domnul Iisus Hristos nu-ti da voie sa-ti faci griji, sa te complici. Stiti ca vine vremea la Sf. Liturghie cand cantam "grija cea lumeasca sa o lepadam". A lepada grijile lumesti inseamna a traii cu adevarat credinta. Credinta nu e filosofie, teorie, ideologie... Credinta e viata, e traire... Credinta ortodoxa e un mod de viata. Noi urmam pe Domnul Hristos, insa , din pacate azi nu urmam constant pe Hristos Domnul. De ce? Pentru ca avem o "viata" duala. Suntem si cu lumea si cu Hristos. Suntem si "prieteni" cu pacatul ... dar vrem sa fim si "robii Domnului". Se poate asa ceva? Sa fii si la munte si la mare in acelasi timp? Se poate sa razi si sa plangi in acelasi timp? ... Nu. Fiecare traire, fiecare emotie, fiecare sentiment are timpul lui unic. Nimic nu e standard sau comercial in sufletul uman. Pur si simplu, sufletul uman este "suflarea" divina in om, acest microcosmos. Omul e facut pur si simplu, trup si suflet. Sufletul, constiinta (glasul lui Dumnezeu in om), ratiunea ... ne ajuta sa traim uman si nu animal. Animalul in afara de instinct, nu are nimic, nici suflet, nici constiinta, nici ratiune... Din nefericire, omul fara Dumnezeu devine un biet animal rational si muritor. Si noi, putin credinciosii, suntem fara Dumnezeu cand alegem pacatul. Pacatul , dulceata pacatului ar vrea sa umple un gol... dar nu umple absolut nimic ci goleste si golul din fiinta launtrica devine tot mai gol si mai gol. Pacatul, precum mediul virtual, precum indragosteala (mai ales cea la prima vedere) este o amagire. Demonul ne amageste, ne da ceva (placut la inceput) sa uitam de una de alta, sa potolim angoasa, frica de moarte... Cu buna stiinta facem voia demonului cand cadem in pacat. Pur si simplu ne amagim si dam "libertate" demonului sa-si bata joc de noi. Noi nu suntem ai nostrii sau ai lumii, noi suntem (prin Botez) ai lui Hristos Mantuitorul. De ce totusi alegem uneori pacatul? Se pare ca ne facem de cap... Ne mintim ca nu e nicio problema daca mai cazi si in pacat. Pur si simplu ... "uitam de Dumnezeu" ... dar aceasta uitare ne costa. Pur si simplu alegem raul? Nu, aici nu e asa pur si simplu. Aici e altceva, e libertatea noastra pe care o pervertim acceptand ideea de pacat. Pur si simplu e omul frumos. Noi, cei care mai cadem in pacat... nu mai suntem pur si simplu, ci suntem intinati. Pierdem harul... care se dobandeste nu prea usor. Pierdem legatura cu Dumnezeu. Pierdem comuniunea cu sfintii. Ne facem rau singuri ... si raul stim ca e absenta binelui. De ce nu traim pur si simplu? ... Fiindca nu avem puritatea si simplitatea crestinilor din primele secole dupa Hristos. Totusi, avem nadejde ca Dumnezeu nu vrea moartea pacatosului ci sa se intoarca si sa fie viu (auzim asta prin gura proorocului Iezechil) , iar prin pocainta ne putem vindeca si speram sa traim si noi pur si simplu pentru Hristos.