CERUL ... (idee de carte)

Cerul, aceasta sfanta taina...

Cerul, acest plapand mister...

Cerul surade, plange, tace si vorbeste prin "semne" (ploi, tunete, fulgere,soare...) de la existenta lui si pana acum. Incerc sa convertesc smerite ganduri, catre ideea - cerul ca ideal. Niciodata omul nu va fi avut un ideal mai frumos, mai inalt, mai senin,mai sublim.... decat cerul.

Sa privim cerul! De ce ne e frica sa privim cerul? De ce ne e teama de maretia sa si de ce ne e greu sa privim in Sus? "Sus in cer, tot mai Sus... Sus in cer..." Nu exista nimic mai mantuitor decat cerul. Cerul este viata vesnica ce o dobandim daca traim si gandim cu adevarat ortodox. Cerul este locasul lui Dumnezeu. De mic copil sunt fascinat de cer si gandesc cum sta Dumnezeu ancorat in nori, aburi, fum si aer? Inocenta, naivitatea, mintea de copil, te face sa iti pui intrebari stupide. Dumnezeu nu locuieste, nu sta in cerul vazut, cerul "fizic" ci in cerul metafizic, cerul duhovnicesc.

Lacrimi de roua curg pe chipul brazdat de batranete al cerului. Omul il vede tanar si splendid mereu, dar a imbatranit si el saracul de cand ne tot da lumina fara sa ceara nimic in schimb. Uneori, e solitar. Alteori cugeta. La ce cugeta cerul? Poate la alt cer? Poate la noi oamenii de azi, care maniem asa de rau cerul cu pacate si patimi. Suntem indiferenti fata de cer! Cerul e generos, nu ne pedepseste, inca are mila de noi, pesemne ca stie neputinta umana. Cerul nu ucide fiinta umana, cerul transfigureaza omul si-l inalta catre abisul vesniciei, catre dor, farmec si paradox. Cerul are constiinta divina.

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii... (Lucian Blaga) ( http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/corola.php) 
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea... , spune poetul. Astfel graieste si cerul: eu nu strivesc corola de minuni a lumii... Eu (cerul) privesc de Sus lumea. Privesc ca un vultur "raiul gainilor".

Am piedut cerul. In contextul postmodernist in care supravietuim (nu degeaba spune cineva "societate de tip jungla") suntem departe de cer, de Dumnezeu, de adevar... Nostalgia paradisului (Nichifor Crainic). Protoparintii nostrii Adam si Eva (prin caderea in pacat) au pierdut comuniunea Harului. Si mai inainte, in lumea  ingerilor "am vazut un luceafar cazand din cer" ne spune Sf. Scriptura. Cazul Lucifer, cel mai frumos inger, luceafarul de dimineata... este un caz profund filosofic. A incerca sa aflii "originea raului" sau cum a cazut lucifer (devenind satan, capetenia demonilor) nu faci teologie, ci pur si simplu filosofie. Fericitul Augusitn, Dostoievski, Paul Evdokimov ... au cautat sa trateze problema raului. Se pare ca nu satisface raspunsul "filosofic" la intrebarea cum a aparut raul in lume daca toate au fost creeate bune foarte. Maniheistii, au cazut in erezie si au nascocit ideea (ilogica) ca Dumnezeu  e "coautor" la rau. Din Binele Absolut izvoraste si raul... E logic asa ceva? Vi se pare corect? Are rost o asemenea interpretare? Din nefericire, nihilistii, ateii, liber cugetatorii... intrun cuvant necredinciosi , cei ce pun accent 100% pe ratiune si umanism ("omul masura tuturor lucrurilor"), se poticnesc de aceasta problema, problema raului... , si nu-si gasesc nicio explicatie la aceasta "nebuna" problema. Nu cerceta aceste legi/ca esti nebun cand le-ntelegi... (George Cosbuc) ... Sf. Parinti ne zic despre rau (nu exista o definitie matematica) ca este "absenta binelui", precum spune si omul de stiinta (nu stiinta fara constiinta, ci stiinta adevarata, stiinta cu frica de Dumnezeu) Albert Einstein (http://tomisthecat.ro/definitia-raului-explicatia-data-de-elevul-albert-einstein/)  (http://danutbelu.blogspot.ro/2013/07/dumnezeu-vs-stiinta.html) , precum spune si filosoful Plotin, insa nimic, da nimic nu lamureste pe "omul autonom", pe omul fara Dumnezeu. Fericitul Augustin vorbeste de omul fara Dumnezeu fiind "animal rational si murtior", iar ganditorul Petre Tutea, spune si mai clar: omul fara credinta, fara Dumnezeu... devine un biet animal rational, care vine de nicaieri si merge spre nicaieri. Pr. prof. Gagu, de la noi de la facultate, mi-a raspuns la "problema raului" prin libertate. Libertatea este cauza aparitiei raului, nu Dumnezeu. Dumnezeu a creat ingerii buni si le-a daruit (ceea ce avem mai de pret si noi oamenii) libertatea. Nu a vrut Dumnezeu sa fie asemenea ingerilor, ci ingerul (lucifer) a voit (din mandrie, din trufie...) sa fie nu ca Dumnezeu , ci mai mare decat Dumnezeu, peste Dumnezeu. In Vechiul Testament, Dumnezeu spune despre Sine Eu sunt cel ce sunt. Ingerul care s-a razvratit, a incercat sa spuna...., pardon sa gandeasca "eu sunt..." si a si picat (ca un fulger, ne relateaza Sf. Scriptura sau Biblia) din cer. Ingerul e faptura, si din faptura (libera fiind) a aparut ideea de rau, gandul cel rau, mandria, trufia... Faptura a gresit nu Creatorul. De ce afirm aceste cuvinte? Pai, nu e normal sa spui ca "Dumnezeu e de vina" deoarece nu mai e Dumnezeu daca a creat, facut, savarsit... ceva "rau", "urat", "stramb"... Dumnezeu nu a creat din Persoana Sa, din Fiinta Sa (Duh fiind ...) ingerii... Dumnezeu-Tatal (si Sf. Treime integral, nedespartita) a facut om dupa chipul si asemanarea Sa. Dar asta nu inseamna ca omul e dumnezeu, ci doar chip si tinde spre asemanare. Putem devenii dumnezei dupa Har, ne indumnezeim, ne sfintim... insa nu suntem precum Dumnezeu, nu suntem noi "dumnezeu". Problema e alta, din punctul meu de vedere, ce-i ce cauta "nod in papura" cu "definitia raului", isi fac din minte dumnezeu si nu accepta niciun raspuns ortodox, pentru ca e mai simplu sa negi, sa nu crezi ... astfel faci ce vrei. Ca in romanul Fratii Karamazov, daca Dumnezeu nu exista atunci poti face ce vrei... Oare putem legal, social, moral... sa facem ce vrem? Nu. Exista niste legi, care mai trebuie si respectate. Ma refer la legile statului, la Constitutie. Legile lui Dumnezeu, poruncile, Decalogul sau cele zece porunci nu-s luate in calcul pentru ca lumea a devenit tot mai indepartata de Dumnezeu, tot mai materialista si umanista. Totusi sunt persoane care au habar si de Cele zece porunci si le respecta. Dumnezeu recomanda, Biserica recomanda... nu obliga. Chiar daca spune "Sa nu furi, sa nu ucizi, sa nu faci desfranare..." , nu spune doar cu "nu"... Mai spune si "Fericiti cei saraci cu duhul... fericiti cei blanzi... fericiti cei milostivi... fericiti cei curati cu inima...." ... Dumnezeu propune , nu impune. Raul e o obtiune... Alege... viata si moartea, binele si raul... Insa ne ajuta, ne recomanda alege binele, alege viata... 

Prietene cum e albastrul tau, intreaba Nichita Stanescu, adica prietene cum e cerul tau? Cum privesti tu cerul? ...

Singura preocupare "serioasa" a copiilor este jocul. jocul de-a v-ati ascunselea. Jocul de orice fel. Asa si cerul, se joaca uneori de-a vremea. Cand e prea cald, cand e prea frig. Nu mai intelegem nimic din clima asta candva "temperat-continentala"... Cerul e poluat si din cauza asta s-a stricat si clima. Nu ne mai pasa de nimic! Nici de cer, nici de viata... Nici de lucruri care raman. Nu ramane muzica comericiala (zgomotoasa si superficiala, chiar banala) dar ramane vocea inimi, vocea cerului si vocea constiintei.

Of, cerul meu drag si scump, simt ca nu mai am curaj sa-ti vorbesc! Ce e cu mine cerule? Vreau sa te privesc in ochi  si sa-ti marturisesc adevarul: te iubesc...

In problema raului, nu e corect sa dam vina pe Dumnezeu sa scapam de vina noastra. Raul nu e un dat ontologic. Raul e o iluzie daca tu cauti  sa vezi binele, frumosul si adevarul.