miercuri, 13 martie 2013
Caut, nu stiu ce caut
Rămas singur în cameră, privesc un tablou ciudat, chiar foarte ciudat. Ce a avut în minte pictorul nu înțeleg. Tabloul prezintă o pădure... E toamnă, asta se înțelege, dar ce caută o casă părăsită în pădure? De ce a pictat căsuța din lemn? Ce simbolizează ? Stau și mă întreb. Niciun răspuns nu mă satisface. Probabil a fost pictorul beat. Multe lucruri ciudate se fac la beție. Oricum, nu-i o capodoperă. E un tablou frumos, dar strică tot farmecul căsuța din lemn.
Sportul, sportul e prima obtiune. Din sport se câștiga bine. Trofee și bani. Devii celebru. Sportul este deja o religie în anumite țări. Brazilia este arhicunoscută cu fotbalul. Catolicismul este confesiunea majoritară în Brazilia, dar de fapt religia adevărată este fotbalul. Am talent. Sunt făcut pentru fotbal. Iubesc sportul. Sunt microbist. Sunt fan Dinamo. Nu mai încape îndoială, mă fac sportiv. Turnee, cantonamente, tv, ziare... Sportul e dumnezeu.
Încerc să dorm. Somnul e ca și o terapie. Cum să dorm dacă nu pot. Sunt stresat. Caut să deslușesc misterul tabloului pictat cine știe de ce ,,mare anonim". Arta... Da, uite, îmi place arta! Of, ce absurd sunt, îmi place arta, ador frumosul, dar nu știu să pictez, nici măcar să desenez. Aș putea încerca ceva abstract. Sunt atâtea tablouri simpliste care se vând pe sute de mii de euro. Pictez o frunză-n vânt, pictez o floare sădită-n cer... Nu, e prea sublim. Miroase a poezie și lumea e plictisită de atâtea versuri albe. Ce să pictez? Nu pictez nimic. Ooo, da. Ce idee genială! Nimic. Pictez nimic. Lumea de azi nu mai crede în nimic, deci nimicul e cel mai splendid ,,tablou".
Scot acorelele din geanta de la școală, și mă apuc de pictat. Azi am avut desenul. Doamna profesoară ne-a spus că pentru clasa a 5-a nu trebuie imaginație ci memorie. Pur și simplu să inventăm o poveste când desenăm. Să pictăm o poveste. Eu caut să pictez nimicul. Sper să iasă ceva ,,extraordinar".
La tv cântă iar trupa mea preferata. Cum intră băieții ăștia intro cutie atât de mică, o altă taină pentru mine. Cum s-a inventat televizorul, Dumnezeu știe! Ascult melodia și rămân impresionat de dansul celor de la TreiSudEst. Ce nume! Ce vor să spună prin asta?!Sunt patru puncte cardinale, dar ei sunt trei...Poate trei din Sud-Est. Altă enigmă, altă pasiune, muzica. Aici mă regazesc. Fredonez melodia. Am și un pic de voce. Laș pictura. N-am răbdare pentru ,,nimic". Cel mai digerat vis, este visul de a fi cântăreț. Ușor, ușor întru în ritm. Muzica e viața mea! Muzica e totul! Nu putem trăii fără muzică, deci mă fac muzicant sau muzician. Dar, pauză, stop. Care e diferența între muzicant și muzician? Nu știu de ce intro lume de aparențe, unde omul este cel mai controversat personaj, mai e nevoie să discernem binele de rău. Muziaă e bună oricum. De ce să-mi băț capul cu o filosofie atât de grea? Cânt... Mai bine cânt. Prin cântec înveselesc omul. Nu, îmi cer iertare, greșesc! Sunt și melodii triste. Ca și în literatură, nu există doar comedii, poezii de dragoste, povești, basme, romane. Mai sunt și drame. Sunt și tragedii dacă nu știați.
Fara acompaniament, fara orchestra, muzica mea e ,,surda". Nu se aude si nu aude. Armonia nu se canta, armonia se traieste. In sufletul meu e pustiu. Ieri m-am despartit de Diana. Cred ca a invatato fratele ei mai mare, mi-a dat si un pupic de adio. Detest sarutul. Nici sa nu aud de ,,sarutul de adio". Diana s-a mutat in banca cu Robert. Robert e baiat de treaba, dar asculta manele, Profesoara de muzica ne-a spus de ,,n" ori ca interpretii de manele sunt tigani. Eu ascult muzica dance. Pentru Diana ascult Holograf, Iris si Voltaj. Daca dragostea era o ,,meserie", as fi dorit sa fiu vesnic indragostit. Dar pot fii poet! Poet fara poezie? Nu. Nu sar calul. Mai astept. Acum sunt pasionat de sport si muzica. Dl. diriginte m-a ales sef la plug. Stiu plugul mare la perfectie. Unchiul meu m-a invatat un plug frumos. Imi e tare drag sa colind. Astept cu bucurie iarna, perioada cand mergem cu colindatul prin comuna noastra din Vrancea. Nu lipsesc de la Biserica cand am dezlegare pentru Sf. Impartasanie. Primesc Sf. Impartasanie de la Parintele pentru pace duhovniceasca, pentru sanatate sufleteasca si trupeasca. Ma simt ca un inger in preajma Mantuitorului Iisus Hristos. Recunosc, e aproape de Nasterea Domnului, nu e frumos sa mint, merg la Sf. Impartasanie sipentru un zece la Religie. Nu ne tine minte pe toti, dar suntrm sinceri (cu frica de Dumnezeu) si ne multumim cu o nota de zece.
Zece. nota zece. Alta problema care ma preocupa de mult timp. Cand si cine a inventat acest sistem de notare? De ce nota zece e maximum? De ce ne bucuram cand luam zece? Suntem oare de zece? Profesorii ne marturisesc ca nu conteaza nota, dar ei pun note. Ce paradox. Treptat, treptat aflu ca viata este un etern paradox.
Cum ramane cu pictura? Cum ramane cu banala intrebare (pe care ne-o punem toti mai devreme sau mai tarziu) ,,ce ma fac cand o sa fiu mare" sau ,,ce vreau sa devin in viata" ? De multe ori raspunsul se regaseste in iintrebare. Pictura... Lepad ideea cu pictura. E mult de munca. Sportul ramane esential. Sportul si muzica. Ies afara. Pacat ca nu e vara sa joc ceva pe teren. Mingea pe zapada se misca grea. Trebuie efort. Orice facem in viata trebuie depus efort. Un ideal implinit, nu-i implinit doar cu talent, ci si cu efort. Cu suferinta. Toti suferim. Nu exista om fara suferinta. Suferinta este un dat ontologic. Daca nu suferim biologic, medical, suferim spiritual. Multi dintre noi suferim din dragoste. Mare boala dragostea asta! Cea mai dureroasa ,,suferinta" este dragostea. De ce vorbesc de dragoste? Am alte planuri acum. Sunt preocupat de sport. Nu doar fotbalul ma intereseaza. Sportul in general. Sportul ma atrage cel mai mult.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu