Libertatea de exprimare

    Poate pare o ironie fadă sau ceva absurd să scriu despre libertatea de exprimare, dar mă simt nevoit (cum îmi stă în caracter) să pun accent pe conştiinţă, demnitate şi atitudini. Cuvinte parcă expuse la muzeu astăzi. În fine... În contextul New Age, unde ideea de politically correct a devenit o pseudoidentitate europeană (marca UE) sau o filozofeală americană (made in USA), pentru omul recent - libertatea de exprimare ai impresia că este un soi de romantism. Omul recent care se regăseşte în postmodernism, consumerism şi fascinanta lume IT (ca sinteză: internet & facebook).

      Libertatea de exprimare (ca să nu lungim vorba) este garantată prin Constituţie şi mai ales prin Art. 10 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Cine nu respectă libertatea de exprimare, ori este sub incidenţa legilor în vigoare... ori este sub influenţa nostalgiei comuniste.

     Libertatea de exprimare în România a fost recâştigată prin sânge. Jertfa tinerilor (şi nu numai) la aşa-zisa "revoluţie" din Decembrie '89, a fost săvâşită şi pentru libertate...

      Totuşi, să nu cădem în extreme. Libertatea de exprimare nu înseamnă a denigra sau a înjura pe cineva. Libertatea de exprimare nu înseamnă manipulare, demagogie şi deformare a istoriei. Chiar dacă exprimarea se face pe FB, nu putem interpreta libertatea mesajului scris în sensul de a defăima sau de a trata în băşcălie. Nu putem aduce injurii la adresa unei persoane publice şi să avem iluzia că slujim libertatea de exprimare.

       Ziarul Libertatea, avea o rubrică: Liber la cuvânt, unde semna jurnalistul Florian Bichir. Noi avem dreptul la acest lucru sau trebuie să facem cerere la preşedintele Klaus Iohannis? Dan Puric este un exemplu demn de om "liber la cuvânt". Din păcate, în logica (strâmbă) a unor partide, dreptul la liberă exprimare sau dreptul la replică este suprimat. Gândirea oamenilor politici de astăzi este în mod exclusiv pe linie de partid. Dacă cineva (Doamne fereşte!) se abate de la canoanele partidului şi îndrăzneşte să gândească cu mintea lui şi să se exprime liber (chiar dacă e vorba de liberalism, să zicem) e vai şi amar. Este apostrofat şi ameninţat cu excluderea din partid. Pardon! Chiar nu se vede în ce hal de ipocrizie suntem? Nu ne ajunge că suntem minţiţi şi furaţi de 25 de ani? Vrem acum să ne minţim singuri şi să ne furăm căciula singuri?

     E limpede. Oamenii sunt diferiţi şi au păreri diferite. Nu putem predinte să gândească toţi oamenii la fel. Nu putem face politica pumnului în gură sau a stopa libertatea de exprimare. Libertatea este un dat (sau un dar) ontologic, din dragoste divină şi e greşit ca noi oamenii să decupăm libertatea în forme care ne hrănesc orgoliul, partidul şi interesul personal.