Obsesia oamenilor mici pentru oameni mari... sau de ce idolatrizăm vedetele?

     Scriu acest text despre obsesia oamenilor mici pentru oameni mari sau de ce idolatrizăm vedetele, văzând pe facebook (chiar prieteni buni de ai mei fac asta) o avalanşă de poze cu vedete, mii de like-uri, postări, comentarii etc. Oameni buni, una e să apreciem decent, firesc o cântăreaţă, un actor, un fotbalist, un politician... , alta e să ne umplem profilul cu poze şi video cu vedeta X de numai înţelege nimeni cine eşti tu. Această apreciere de fapt devine o obsesie. Nu ne scapă nimic, orice postare a vedetei pe facebook noi suntem prezenţi cu un like şi un comentariu generos. Din păcate acest lucru arată clar că noi am făcut un idol din personalitatea X şi admiraţia, iubirea, aprecierea devine încet şi sigur o obsesie.

      Psihologia spune că suferim de afirmare. Vrem să ne afirmă în orice chip. Unii îşi fac tatuaj. Alţii se vopesc la păr într-un stil mai neobişnuit. Toată lumea iese din tipare ca să se afirme cu ceva. Dar când ne place o vedetă (dacă nu mai suntem adolescenţi) ce rost are să ne dedicăm tot timpul (prin postări si mesaje pe facebook) pentru cineva care are un statut de vedetă tv? Vrem şi noi la tv? Sau care e ideea?

    Să nu ne înţelegem greşit, nu e rău să apreciezi pe Simona Halep de exemplu, dar e absurd să îţi faci profiul de facebook plin de poze şi mesaje pentru ea, că tu eşti fanul ei numărul unu. Ok. E de ajuns o poză, un mesaj, un comentariu... dar nu eşti căsătorit cu vedeta X. Totul trebuie să fie făcut echilibrat şi cu măsură. Nu suntem noi Simona Halep (care e o persoană modestă) dacă avem mii de poze şi postări cu ea. Vedeţi ce ironie, vedeta X poate chiar e modestă, are câteva poze şi câteva postări, iar noi punem poze gârlă cu ea sau el. Pe cine vrem să impresionăm? Eu cred că un soi de normalitate nu strică. În fine... Obsesia. Obsesia e o psihologie de labirint.