Anul acesta, avand fratele meu masina si prietenii, am decis sa mergem la Bisoca. Cu fratele de suflet, Mihai, am avut onoarea sa vad Bisoca acum 2 ani. Sincer, chiar imi era dor de Bisoca, pe care permiteti sa o alint "rai de taina". Campusul construit de Pr. Mihail Milea. Bisericuta ctitorita tot de dansul. Zona, peisajele, intr-un cuvant , la Bisoca totul e superb. Prea fain, prea frumos ... Ceva de vis. Avem doua Manastiri in preajma, M. Poiana Marului si M. Gavanu (situata la 1200 m altitudine, inconjurata de munti si paduri dese) . MARE ESTE DUMNEZEU! Bisoca e o minune. Minune minunata, nu minune care tine trei zile.
Trei masini. Fratemiu cu un Opel Corsa. Cristinel cu Wolkswagen Pasat (breck) si Sandu cu o Dacie draguta. Noua persoane in trei masini. Sandu si Diana (cu Dacia) nu puteau sta peste noapte si era necesar sa mearga cu masina proprie. Sa facem "pomelnicul" : Cata fratello, Cristi, Sandu si Diana (soferii) , Sami, Andrei, Angelo - unchiul meu, Ionut varu si eu.
Plecam pe la 7 de acasa din Urechesti. Traseul este prin Dumbraveni - Candesti - Bordesti - Dumitresti - Jitia - Bisoca. Pe drum o oprire, max. doua. O zi extrem de frumoasa. Soare. Perfect pentru o noapte in padure la munte. Diana conduce greu, este incepatoare si are 19 ani. Sandu are permisul suspendat. Mie unul imi place cum conduce Diana. Problema a fost prin Dumitresti. Serpetine, multe curbe ... si s-au incins placutele de la frana. Trebuie sa mai si franam ... Muzica, zambete, rasete ... Glume ... Suntem ca o familie. Totul bine si frumos pana in Jitia. Indicator, 3 km pana la M. Poiana Marului. O luam spre stanga si mare ne e surpriza ca nu e drum ci o apa curgatoare. Intrebam pe unde putem trece cu masina. Ni se spune ca prin apa caci e apa mica. Alta posibilitate nu exista. Of. Prima peripetie. Trece primul Sandu cu Dacia. Fara probleme. Trece si fratele meu. Iar Cristi nu indrazneste. Considera masina prea soasa si se sperie sa nu ii atinga pragul ... Ne suparam ... Ce sa facem ... Of si iar of. Este lamurit in cele din urma de cativa localnici si trece... Se impotmoleste putin... dar reuseste. In sus spre Poiana Marului, drumul e nu prea grozav. Mergem cu atentie. Padure ... Peisaje de vis. ... In sfarsit dupa cateva opriri, dam de un indicator cu Com. Bisoca. Suntem langa Manastire. Slava Bunului Dumnezeu ca am ajuns fara niciun incident sau accident!
Pe un drum spre padure, gasim o pajiste deosebita. Ne este foame. Punem de un gratar si ne parcam putin sa ne tragem sufletul. Am mers si pe jos anumite persoane, in special eu. Aici ne intalnim cu un batran care locuia peste drum pe pajiste. Omul, 87 de ani, ne poveste despre viata sa si despre Bisoca. A fost paznic la M. Poiana Marului si la M. Dalhauti (Vrancea). Ascultam destule, eu , Cristi si unchiul Angelo. Acum simt ceea ce spune maestrul Dan Puric despre intalnirea cu poporul roman printr-un batran de genul acesta. "Viata e trecatoare...' , spune "tataia", care se tinea bine tare la 87 de ani. Multa intelepciune. Experienta. Povesti de viata ...
Dupa ce il cinstim cu un pahar de vin pe nenea respectiv, luam masa pe iarba. Dupa masa ma hotarasc (plimbadu-ma putin prin zona) sa mergem la Poiana Marului la Manastire. Intram in curtea Manastirii pe alta parte, nu pe unde am intrat eu acum 2 ani. Au si lac de peste. E frumos tare. Ai ce vedea. Bisericuta din lemn. Genial monahul sa se retraga in asfel de locuri divine. Ne inchinam in Biserica. Luam binecuvantare de la preacuviosul parinte si eu prind curaj adresandu-i cateva intrebari. Parinte retras din Bucuresti. A jucat baschet cu Ghita Muresan. Mi-a placut tare, tare mult. Sper sa il mai intalnesc. Ador asemenea persoane duhovnicesti.
Mai stam putin pe pajiste si ne imbarcam spre Campusul Pr. Milea. Drumul il intuiesc. Drum greu practicabil pentru masinile noastre. Urcam ... Ramanem cu masina in panta. Peripetii... Frica... Nervi... Asta e, nu se poate urca muntele fara transpiratie si fara oboseala. Pana la urma reusim si ajungem unde stiu eu. Mergem tot inainte spre Campus. Intoarcerea va fi prin Buzau. E drumul mult mai bun. Sandu ajunge primul. Cristi si fratemiu. Desigur ne oprim pentru poze. Poze peste poze. Peisaje... Aer curat si tare... Avem ce povestii la nepoti. O vacanta de miliarde. Ajunsi la Campus. Baietii, si Diana (singura fata din grup, iubita lui Sandel) vor sa vada avionul. Se urca pe el ... parca din zbor. Nici nu apuca sa il vada ca si raman fascinati de acel avion "proptit" acolo de Pr. Milea. Stam si facem poze prin zona. Ne urcam si in barca din fata Bisericii. Frumos. Urcam in padure. Lume multa. Vedem un lac... Stam putin ... Sandu si Diana fac ultimele poze caci trebuie sa plece spre casa. Noi cei ramasi cautam un loc sa dormim peste noapte. Ne ducem spre M. Gavanu. Intram in padure. Gresim putin drumul, si in final reusim. Fratemiu gaseste un loc bun. Pe la 18 ma plimb cu Andrei si dau de indicator spre Gavanu. Indraznim si mergem spre Manastire. Facem o ora si ceva. E frumos , foarte frumos la Gavanu. Drumul e facut nou. Au spart cu dinamita in munte sa fie drum, sa se circule cu masina. Ne-am intors repede. Am luat un pliant si trei fotografii de la Biserica. Am vorbit cu parintele ... Si am ajuns la tabara mai repede, pe ziua. Focul era aprins ... Cortul instalat... Petrecem o noapte in Bisoca, in padure... Nu e frig... A dat doar o bura de ploaie. Ne distram civilizat. Nu se exagereaza cu alcoolul. Dormim pe la 3 dimineata. Candva vrem sa repetam aceasta mini-vacanta. Intoarcerea acasa este prin Buzau. DRUM BUN celor care vreti sa vedeti Bisoca! Va recomand cu caludura! E cu adevarat un rai de taina. HRISTOS A INVIAT!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu