Tinere talente

    Com. Urechesti (jud. Vrancea) e considerata un  fief ortodox, dat fiind faptul ca avem 3 Biserici si 2 Manastiri. Un schit (metoc) si o manastire. Astfel a scris dl. Petrica Abeaboieru in monografia comunei. Eu voiam sa gasesc aici in sat si persoane preocupate de literatura, cultura si citit (indragostite de carti). Din 2007, cand m-am apucat sa citesc si sa scriu (foarte mult) imi doream sa mai fie cineva pasionat de acest domeniu. Asa ca l-am intalnit si descoperit pe nea Virgil Parvu - om de cultura si foarte bun colectionar. Chiar daca dansul nu e tanar ca noi, totusi mi-a fost si imi este de mare folos.

    Intre timp m-am regasit cu fratele meu de suflet si prietenul (fostul coleg de sc. generala) Vali Maftei, si am inceput sa citim... sa scriem... sa ne intrecem in lectura, literatura si cultura. Au fost si polemici. Dar nu conteaza acest aspect. Important e ca aveam pe cineva ca mine.

     Fara sa vreau am descoperit si alte persoane inclinate spre scris... spre literatura, arta, muzica... Mihai Eni (teologie, muzica - canta la chitara si dascal), Simona Eni (scrie, citeste, picteaza icoane, canta...). Apoi, descopar pe aici pe langa mine: Alexandra Dorobantu (scrie poezii). Lorena Delcea (scrie poezii si proza). Valentina Chivu ( scrie poezii si proza). Ioana Coman (picteaza). Si alte persoane.

    De curand, prin fratele de suflet, Mihai Eni, descopar pe dra. Diana Catalina Popa. Membra in cenaclul din Focsani - "Duiliu Zamfirescu".

DIANA CATALINA POPA, eleva cls. X-a, 16 ani, Colegiul "G. G. Longinescu" - Focsani

Frunza

    Privesc pierduta spre cerul colorat in vesnicul albastru. Briza racoroasa de toamna imi mangaie parul negru. O mica frunzulita rosie precum sangele imi cade pe bratele amortite. As vrea sa o iau sa o arunc. Nu ma incumet. Incerc sa o studiez cat mai aproape posibil. Acea culoare ma face sa visez, sa ma indrept spre alte lumi. Imi umezesc usor buzele fine si ma gandesc... Ma gandesc cum ar fi sa fiu o frunza. Sa traiesc doar un anotimp.

   M-as naste primavara, dintr-un mugur mic. Iar incet, incet odata cu anotimpurile as devenii o frunza mare de un verde orbitor. Ce folos? Ele sunt ca si oamenii. Se diferentiaza doar prin infatisare. Se nasc. La inceput sunt atat de inocenti, dar cu timpul devin impuri. Unii sfarsesc din cauza diferitelor boli la fel cum si unele frunze sfarsesc mancate de viermi. Niciodata nu m-am gandit asa de mult la o frunza, o simpla frunza.

    Acum imi doresc sa devin una dintre ele cu un corp plapand si gratios. Ar fi prea tarziu, as muri odata cu celelalte. Nu as fi indeajuns de puternica pentru ai rezista vantului napraznic. Pana si crengile copacului vor fi rupte. Cata durere as putea sa suport? Poate gandesc prea departe. Mai arunc o privire asupra frunzei. Nimic. Inca sta neclintita pe bratele mele. Copacul din care a cazut pare acum atat de pustiit... Ultima lui frunza a cazut. Acum e trist. Ceva mic imi trece prin fata ochilor. Imediat imi indrept privirea spre locul in care frunza isi facea veacul. Nu mai era acolo. Si-a luat zborul. Acum s-a amestecat cu celelalte. Micuta mea frunza s-a dus.