Cum putem avea un stil de viaţă sănătos în era fast-food?

   Nu o să vorbim despre sănătate sub imperiul refrenului (absolut penibil din punctul meu de vedere) gen: VREM SPITALE , NU CATEDRALE!

     Nu cred că se pune punctul pe i şi nici accent pe ce trebuie în acest context. Hai să mai lăsăm gargara asta ieftină! Nu e vina nimănui (cult, confesiune... filosofie) că sistemul de sănătate e în comă profundă (să nu zic muribund) în România, în afară de politic. Orgoliul politic a realizat marele eşec de a avea minus la sănătate. educaţie şi cultură... şi nu numai. În fine... Ne învârtim în cerc. Politica în România este ca un labirint. Toţi caută ieşirea, dar nimeni nu găseşte o cale de izbăvire, o lumină. Pentru că toţi dau vina pe alţii şi schimbă legi... şi... şi nimic.

Din păcate majoritatea populaţiei din România are probleme de sănătate. Cine să ne vindece? Se spune că medicul şi psihologul eşti tu. Farmaciile ne ajută? Medicamentele nu vindecă, doar ameliorează temporar problema. Cele mai bune medicamente sunt alimentele sănătoase. Avem nevoie de alimente bogate în vitamine, proteine şi minerale, dar cel mai mult avem nevoie de un stil de viaţă armonios. O minte sănătoasă are un corp sănătos. Un suflet sănătos, are un corp sănătos. Şi tot aşa.

Bine , nu avem nevoie de medicamente, dar uneori trebuie. Atunci ce facem? Există suplimente alimentare. Putem apela la un nutriţionist să ne ajute în acest sens. Un nutriţionist nu te vindecă de boli, nu te tratează ca pe un bolnav, ci îţi dă un start. Un sprijin. Îţi dă o stare de spirit normală. Asta ne strică pe noi mult în ziua de azi, lipsa de normalitate. Pare a fi mai normal să mănânci la fast-food (nu zice nimeni să nu încerci foarte rar de poftă, dar să nu faci exces) în loc să găteşti ceva şi să pui accent pe alimente crude. Ideal ar fi să fie o alimentaţie fără prăjeli. Sensibilitatea stomacului nu permite prăjeli. Dar noi mâncăm orice şi oricum şi ne mai întrebăm de ce ne e rău. Secretul stă în alimentaţie sănătoasă şi sport. Dar asta nu înseamnă că numai aşa am scăpat de toate problemele de sănătate. Există diferenţe. Şi să nu uităm: nu tot ce zboară se mănâncă!

Unora le place ceva, altora altceva. Trebuie să eliminăm factorii de stres. Deja a devenit o modă azi cu tratamente naturiste. Parcă ar fi un miracol. Unii merg pe ideea de ceaiuri. Alţii încearcă produse homeopate. Mulţi nu cred în nimic. Unii sunt reci şi nu concep vindecarea prin metode naturiste, la ei dacă e ceva serios operaţia e totul. Iar majoritatea sunt fixaţi pe medicamente chimice, alopate. Sinteza asta chimică îţi distruge ficatul, dar e ca la fumat - fumatul dăunează grav sănătăţii - , dar tot se fumează. Deci cu bună ştiinţă ne place să luăm droguri (medicamente alopate).

Repet nu există vindecare rapidă prin nutriţie, dar există o altfel de viaţă. Dacă suntem leneşi şi nu vrem să avem un program sănătos din toate punctele de vedere, nu are rost să ne mai plângem. Viaţa şi sănătatea ţin cont şi de o alimentaţie bogată în vitamine şi proteine. Nu moare nimeni dacă mănâncă sănătos. Gândire pozitivă. Atitudini. Iubire... Viaţa e un miracol. Începutul unui stil de viaţă sănătos: alimentaţia... Apa. Doi litri de apă pe zi. Nu e poezie, nu e fantezie. Apa e foarte importantă pentru organism. Apa este esenţa vieţii.

Obsesia oamenilor mici pentru oameni mari... sau de ce idolatrizăm vedetele?

     Scriu acest text despre obsesia oamenilor mici pentru oameni mari sau de ce idolatrizăm vedetele, văzând pe facebook (chiar prieteni buni de ai mei fac asta) o avalanşă de poze cu vedete, mii de like-uri, postări, comentarii etc. Oameni buni, una e să apreciem decent, firesc o cântăreaţă, un actor, un fotbalist, un politician... , alta e să ne umplem profilul cu poze şi video cu vedeta X de numai înţelege nimeni cine eşti tu. Această apreciere de fapt devine o obsesie. Nu ne scapă nimic, orice postare a vedetei pe facebook noi suntem prezenţi cu un like şi un comentariu generos. Din păcate acest lucru arată clar că noi am făcut un idol din personalitatea X şi admiraţia, iubirea, aprecierea devine încet şi sigur o obsesie.

      Psihologia spune că suferim de afirmare. Vrem să ne afirmă în orice chip. Unii îşi fac tatuaj. Alţii se vopesc la păr într-un stil mai neobişnuit. Toată lumea iese din tipare ca să se afirme cu ceva. Dar când ne place o vedetă (dacă nu mai suntem adolescenţi) ce rost are să ne dedicăm tot timpul (prin postări si mesaje pe facebook) pentru cineva care are un statut de vedetă tv? Vrem şi noi la tv? Sau care e ideea?

    Să nu ne înţelegem greşit, nu e rău să apreciezi pe Simona Halep de exemplu, dar e absurd să îţi faci profiul de facebook plin de poze şi mesaje pentru ea, că tu eşti fanul ei numărul unu. Ok. E de ajuns o poză, un mesaj, un comentariu... dar nu eşti căsătorit cu vedeta X. Totul trebuie să fie făcut echilibrat şi cu măsură. Nu suntem noi Simona Halep (care e o persoană modestă) dacă avem mii de poze şi postări cu ea. Vedeţi ce ironie, vedeta X poate chiar e modestă, are câteva poze şi câteva postări, iar noi punem poze gârlă cu ea sau el. Pe cine vrem să impresionăm? Eu cred că un soi de normalitate nu strică. În fine... Obsesia. Obsesia e o psihologie de labirint.

Oamenii din Vrancea

   Oamenii din Vrancea sunt agricultori, viticultori, iar pe la munte se ocupă cu creşterea animalelor. Majoritatea sunt plecaţi în străinătate (Italia, Spania, Anglia etc.) şi se pare că satele au cam rămas fără tineri. Avem o populaţie bătrână şi din păcate natalitatea este în scădere. În fine... Nu ne lamentăm. Oamenii din Vrancea sunt săraci (nu ca-n judeţul Vaslui) ... săraci cu duhul. STOP!

   Oare cum ar suna un text de genul acesta? Toată lumea spune că e bine să privim realist. Da, nimic de zis, dar una e să fii realist alta e să fii negativist şi pesimist. Vrancea nu înseamnă doar agricultură, vie, vin şi Lepşa. Vrancea şi oamenii din Vrancea înseamnă istorie. În contextul contemporan nu putem spune că s-au schimbat oamenii şi că mentalitatea este alta din cuza zonei unde locuiesc. În orice secol oamenii se schimbau în bine sau în rău. Tot auzim că oamenii din Bucovina şi din Maramureş sunt altfel. Poate respectă tradiţia şi au credinţa vie în suflet, dar tot oameni sunt şi ei. Nu îmi plac diferenţele astea între moldoveni, olteni, ardeleni, unguri, ucrainieni... Sau alte aberaţii despre fraţii noşti mai creoli. Toţi suntem oameni şi nu e normal să ne judecăm în funcţie de naţionalitate, culoare, religie, dialect...

  Oamenii de azi din Vrancea nu sunt oameni de blamat. Sunt oameni cu frică de Dumnezeu, oameni de omenie, ospitalieri şi muncitori. Sunt români. Sau mai corect: suntem români. Din păcate ne place să ne judecăm între noi şi să intrăm în polemici pe diferenţe de idei politice, religioase, culturale, muzicale... Unii ascultă un anumit gen de muzică, alţii ascultă muzică comercială ... şi începe un război de opinii. Unii sunt cu Dinamo, alţii cu Steaua. Şi apare o duşmănie între noi. Pentru ce şi de ce? Ce legătură are dacă eu sunt din Vrancea şi x este din Maramureş de exemplu? Asta înseamnă că eu sunt mai puţin om? E mare păcat că nu vrem să înţelegm că omul nu e bine să fie constrâns de ceva anume. E liber. Iar referitor la muzică şi sport: gusturile nu se discută. Fiecare om are plăcerea lui. Unuia îi place să fumeze, altuia îi place să meargă în pelerinaj la o mănăstire, să călătorească... Asta nu înseamnă că unul e prost şi altul e deştept. De ce ne judecăm aşa mult după aparenţe? De ce facem diferenţe între oameni? Unul vrea la munte, altul vrea la mare. Unul e vrâncean, altul e oltean. Ce legătură are asta cu faptul de a fi om? Cum sunt oamenii din Vrancea? Cum sunt şi munţii si apele şi relieful din Vrancea. Nu e normal să generalizăm. Nu există pădure fără uscături, dar de ce vrem să tăiem pădurea ca să vedem soarele? Oamenii din Vrancea sunt oameni cu demnitate, dar nu sunt perfecţi, nu sunt oameni ideali. E bine să înţelegem că până la urmă toţi suntem oameni, chiar dacă suntem din Vrancea, din Ardeal sau din Banat.