De ce Constantin Noica, Mircea Vulcănescu, Nae Ionescu, Petre Țuțea, Mircea Eliade, Lucian Blaga, Ernest Bernea ... au mărturisit despre frumusețea României și despre genialitatea poporului român?
De ce Dan Puric este contestat (de Andrei Pleșu și alții) făcând acest lucru? De ce tovarășul intelectual Mircea Cărtărescu (postmodernist de elită mondială) a zis ceva foarte urât de Petre Țuțea și Constantin Noica (gen boșorogi, bătrânei nebuni... etc.) ? - vedeți cartea Ușa interzisă de Gabriel Liiceanu, acolo găsiți aceste afirmații ale tovarășului MC -
De ce pt. Lucian Boia - România este altfel și pentru mass-media jegoasă este Românika ?
De ce (întreb iar) pt. Lucian Boia - România este altfel iar pentru Neagu Djuvara, Alexandru Zub, Nicolae Iorga, A. D. Xenopol, Vasile Pârvan, M. Kogălniceanu ... România ESTE cum o știm din opera lor?
De ce Constantin Bălăceanu-Stolnici (ca om de știință, neurolog și academician) nu vorbește despre demența poporului român, dar Lucian Boia vorbește în fel și chip ... plus papagalii, ciocănitorile de la tv ?
De ce oare ne regăsim în Schimbarea la față a României de Emil Cioran ? De ce ne raportăm la o filosofie nihilistă și extrem de pesimistă?
De ce nu ne regăsim în opera lui Constantin Noica? De ce nu ne regăsim astăzi în Dan Puric, în Ovidiu Hurduzeu & Mircea Platon, în Savatie Baștovoi ... , în România profundă, în Conștiința și Demnitatea poporului român?
De ce hulim și ignorăm Ortodoxia? De ce facem din BOR - SRL ? De ce tratăm în bășcălie Biserica - Maica neamului românesc ? De ce confundăm Biserica de zid, oamenii bisericii (nevrednici sau mai puțin vrednici) cu BISERICA - Trupul tainic al Mântuitorului Iisus Hristos ? De ce facem atâta tam-tam cu Catedrala Mântuirii Neamului, cu postul tv TRINITAS, cu cazul de la Tanacu, cu Mănistirea Frăsinei (unde nu pot intra femeile, fiind rânduiala din Sf. Munte Athos) ??? De ce țoapele, gâștele feministe sunt de acord cu perversiunile sexuale (de orice natură) , cu lesbianismul (poate și cu homosexualitatea, chiar daca ele exclud absolut bărbații din viața lor; când vine vorba de fantezii și anomalii, cine știe ce vor să vadă domnișoarele feministe...) dar cu neintrarea femeilor în Sf. Altar și cu nehirotonirea femeilor NU sunt de acord? De ce e blamată Ortodoxia pentru faptul că nu acceptă lucruri nefirești? De ce nu înțelegem CLAR, Femeia prin SF. FECIOARĂ MARIA - MAICA DOMNULUI, e ÎMPĂRĂTEASĂ DĂRUITOARE, e specială ... e mamă ... are acest dar al nașterii... e ființa maternă ... iar bărbatul poate fi Preot și poate intra în Sf. Altar, pt. că Adam a fost primul și Mântuitorul Hristos e Bărbatul Deplin, Om adevărat și Dumnezeu adevărat ? Dacă bărbatul nu e nascut din femeie , mai poate să fie ceva??? Deci, nu e femeia mai prejos, nici bărbatul mai presus ... doar că există o IERARHIE cu rost, însă în comuniune cu Hristos Domnul suntem una și aceeași persoană ... persoană duhovnicească... persoană (nu individ) unită în credință, nădejde și dragoste. Ce găsim greșit în Ortodoxie? Petre Țuțea admitea viziunea ortodoxă ca fiind cea mai bună, cea mai sfântă, cea mai corectă ... cea mai dreaptă. Cum era să zic eu admit ... ? De ce la superlativ? Pentru că Ortodoxia nu e teorie, filosofie stearpă, ideologie seacă ... ci mod de viață. Ortodoxia vorbește din trăire, din experiență (mai ales experiență ascetică) , din fapte ... nu doar din vorbe.
De ce nu e acceptată Ortodoxia de mass-media și de lumea de azi? Ortodoxia spune de păcat și de patimi (păcatele repetate) ... cum să fie luată în seamă astfel? Ortodoxia spune NU aberațiilor oculte, orientaliste, americane și celor de tip occidental. Nu stă la discuție cu nihilismul, ateismul, postmodernismul, ecumenismul, new-ageismul, catolicismul, protestantismul, ezoterismul, yoga și alte nebunii. Nu stă la discuție să facă HORA UNIRII, dar stă la DIALOG , numai că se intră în polemici ... și mai bine îi lăsăm să se dumirească singuri ... căci e foarte, foarte greu să lămurești un om de stânga că dreapta e normală.
De ce să lămurești oamenii care nu vor să fie lămuriți?
marți, 31 decembrie 2013
Note de subsol
Am strâns o plasă de jucării stricate
și le-am dat la niște oameni orfani de Dumnezeu,
dar ei nu-mi zic nici măcar mulțumesc
ci îmi spun că vor să se facă politicieni
și astfel să se joace cu viața unor oameni nevinovați.
***
Prea des vorbim de suferință / fără să știm că suferința e o taină...
***
Ne iubim, dar nu ne prețuim.
***
Cum lămurești un bou că-i vacă? Îi spui că ia fătat mă-sa un porc cu trompă de elefant și bot de iepure, porc cu aripi de fluturași... Fluturași și păsărele. Stoluri de păsărele. Stoluri de fazani, struți, curcani... Stoluri de aberații care zboară prin politică și prin lumea tv.
și le-am dat la niște oameni orfani de Dumnezeu,
dar ei nu-mi zic nici măcar mulțumesc
ci îmi spun că vor să se facă politicieni
și astfel să se joace cu viața unor oameni nevinovați.
***
Prea des vorbim de suferință / fără să știm că suferința e o taină...
***
Ne iubim, dar nu ne prețuim.
***
Cum lămurești un bou că-i vacă? Îi spui că ia fătat mă-sa un porc cu trompă de elefant și bot de iepure, porc cu aripi de fluturași... Fluturași și păsărele. Stoluri de păsărele. Stoluri de fazani, struți, curcani... Stoluri de aberații care zboară prin politică și prin lumea tv.
duminică, 29 decembrie 2013
Gânduri ... de despărțire
* Cea mai mare bucurie a omului, este întâlnirea cu cineva drag, dar în special Întâlnirea cu Hristos.
* Mi-am șters după față vina / dar a rămas o pată de mustrare...
* Carte de despărțire - Savatie Baștovoi, o nouă capodoperă.
* Mi-am șters după față vina / dar a rămas o pată de mustrare...
* Carte de despărțire - Savatie Baștovoi, o nouă capodoperă.
joi, 26 decembrie 2013
Hai să căutăm pe net!
Netul, prescurtarea la internet, e considerat atotștiutor. În caz de ceva, nu știm ce și cum, spunem în cor: hai să căutăm pe net! Avem impresia că google răspunde la toate întrebările. Netul e cel mai deștept. Fără net nu se poate. Hai să căutăm pe net conștiința? Hai să căutăm pe net dorul? Hai să căutăm pe net suferința? Hai să căutăm pe net iubirea? Netul dă niște informații, dar nu dă totul. Să nu cădem în ispita de a crede că pe net există orice. Pe net nu există nimic decât dacă se postează. Netul = Google,Yahoo, Facebook, YouTube, Wikipedia etc. etc. etc. (site-uri și bloguri). Tot ce găsim pe net nu e după net ci e din opera omului. A făcut un clip, un filmuleț, o poză ... A puso pe net și astfel apare ceva pe net. Nu apare așa din senin. Numai dacă sunt puse acele informații de o mână umană, de om, ajung pe net. Dacă nimeni nu pune nimic pe net, netul este vid. Netul ar fi gol dacă nimeni nu postează nimic. Gol de informații și gol de sine. Hai să căutăm pe net esența netului, filosofia netului, timpul ... ! Nu ai ce căuta pe net în acest sens. Omul, omul (acest necunoscut) care a inventat netul, îți poate spune ce înseamnă de fapt internetul. Netul nu răspunde singur despre el. Nu există internet la modul absolut. Netul răspunde prin răspunsurile altora. Nu face el ceva. Nu este o entitate. Internetul este o mare, mare bibliotecă on line. O lume virtuală ca o sabie cu două tăișuri. Are și chestiuni pozitive dar și foarte multe chestiuni negative, precum pornografia de exemplu. Nefiind nicio cenzură, niciun CNA pt. internet, sunt de toate și pt. toți pe net. A acumulat miliarde de postări și redă ceea ce omul caută. Uneori, degeaba caută pe net. Răspunsul nu este acolo. Răspunsul este în inima omului. Netul oferă o serie de informații pozitive sau negative, dar nu e absolut. Dacă facem greșeala să spunem că netul e absolut, am căzut de tot în patima mediului virtual. Netul nu e absolut, nu oferă totul. Nu e Dumnezeu. Netul e doar un mijloc de comunicare și de informare (rapidă) iar dacă devine scop e gravă situația, pt. că mediul virtual provoacă dependență.
miercuri, 25 decembrie 2013
Desculț
Desculț am mers pe drumul
pietruit cu lacrimi de iubire
și Te găsesc Iisuse Dulce
cum stai la colț de stradă
așteptând mila din partea oamenilor
precum aștept eu iubirea din visul
ce l-am visat aseară.
Te-am căutat în cărți
Hristoase, Mântuitorule Preascump
așa cum am căutat iubirea
și ea e sus pe munte
căci iubirea e floare de colț
culeasă cu drag și dor.
Te-am căutat pe Tine Dumnezeu
precum caut iubirea din vis
neștiind că Tu ești Iubire
și cu picioarele goale
am mers pe cale
când Te-am întâlnit în tinda inimii.
Desculț am alergat la Tine
căci Te-am găsit aici
în inima de piatră
sfărâmată de Chipul Tău Preasfânt.
Desculț am fost și desculț sunt
dar Tu mai primit așa
fiindcă ești Dumnezeul inimilor
ce au... sau nu au
cu ce să se-ncalțe.
pietruit cu lacrimi de iubire
și Te găsesc Iisuse Dulce
cum stai la colț de stradă
așteptând mila din partea oamenilor
precum aștept eu iubirea din visul
ce l-am visat aseară.
Te-am căutat în cărți
Hristoase, Mântuitorule Preascump
așa cum am căutat iubirea
și ea e sus pe munte
căci iubirea e floare de colț
culeasă cu drag și dor.
Te-am căutat pe Tine Dumnezeu
precum caut iubirea din vis
neștiind că Tu ești Iubire
și cu picioarele goale
am mers pe cale
când Te-am întâlnit în tinda inimii.
Desculț am alergat la Tine
căci Te-am găsit aici
în inima de piatră
sfărâmată de Chipul Tău Preasfânt.
Desculț am fost și desculț sunt
dar Tu mai primit așa
fiindcă ești Dumnezeul inimilor
ce au... sau nu au
cu ce să se-ncalțe.
marți, 24 decembrie 2013
Gânduri - Decembrie 2013
Omul credincios suferă în taină. Nu-și etalează suferința. Nu se mândrește cu ceva nobil. Știe că orice suferință convertită în tăcere, e vindecare sigură. Nădejdea în mântuire. Suferința nu se vindecă prin mijloace tehnice sau cu iluzii postmoderniste. Suferința se vindecă prin Mântuitorul Iisus Hristos. El e Calea, Adevărul și Viața.
*
Omul credincios știe că nu știe nimic. Mare lucru să recunoști acest adevăr socratic.
*
Smerenia e un dat ontologic în creștinism. Nu se predă la școală smerenia, ea se dobândește firesc, prin iertare și dragoste. Părintele Savatie Baștovoi ne spune foarte frumos: a iubi înseamnă a ierta. Ce să mai adaug la această definiție superbă? Mai are rost să adaug eu ceva? Cine îndrăznește să adauge ceva în plus devine caraghios. Nu sunt de acord să ne trecem noi ideile, afirmațiile, zicerile mai întâi și alții pe urmă. Sf. Părinți, marile personalități ale lumi nu sunt alții. Mai întâi pomenim ceva zis de Mihai Eminescu, Nicolae Iorga, George Enescu, Constantin Noica, Petre Țuțea, Lucian Blaga, Pr. Dumitru Stăniloae, Pr. Arsenie Boca ș.a. de aceeași valoare, și apoi adăugăm și umila noastră părere. Lucian Boia (autorul cărții De ce este România altfel?) își permite să fie el primul. Își dă cu părerea în mod autoritar și absolut. Cred că acest fel de a fi este absurd. Nu poți fi tu înaintea lui Nicolae Iorga. Nu poți fi tu înaintea lui Mihai Eminescu, și mai ales nu poți fi tu înaintea Lui Dumnezeu. Iisus Hristos (acest mit răstignit în personaj istoric , nici măcar personalitate ...) este firesc să fie în prim-plan, dar din păcate ne-am făcut idol din propriul eu și ne punem înaintea tuturor lucrurilor. Demonul care schimbă inimi (Dan Puric) își face treaba perfect în acest sens. Te îndeamnă să te crezi dumnezeu. Astfel întâlnim intelectuali postmoderni, care și-au făcut din minte dumnezeu și orice le spunem nu se lămuresc... fiindcă au impresia că ei știu totul. Problema e nu doar că se cred super deștepți, problema e că nu acceptă critici. Nasc controverse și iscă fel de fel de polemici, însă nu permit nicio ironie la adresa lor. Au sau nu au argumente, nu contează. În contextul socio-cultural sau socio-politic întru care supraviețuim ce mai contează niște bazaconii în plus. Avem dreptul la liberă exprimare ... suntem în democrație ... deci e permis orice. Jertfa din Decembrie 1989 a adus LIBERTATE. Pe această amăgire își clădesc intelectualii postmoderniști - filosofia, ideologia... Putem spune, dacă e să ne exprimăm ca dl. Lucian Boia (pardon, stimatul domn...) ce să facem dacă niște proști sau jertfit la Revoluție în '89 ? Asta e ... acum noi avem dreptul să ne spunem opinia în fel și chip... suntem liberi în toate ... suntem în UE, cum dracu să interzici libertatea de exprimare ... STOP. Nu se interzice nimic nene intelectual. Eu aș vrea să se interzică (prin lege) minciuna și ipocrizia. E urât să pici în neant, în ridicol, în superficialitate ... și tu să te dai geniu neînțeles. PS - Puțină smerenie nu strică.
*
Când te rogi , să nu uiți să spui AMIN.
*
Magia Crăciunului, Magia sărbătorilor de iarnă ... magia ... magia ... magia curului ... Termina-ți cu prostiile! Nu există magie în duhul ortodox. BUCURIA CRĂCIUNULUI ... Corect e BUCURIA NAȘTERII DOMNULUI ... Accentul cade pe BUCURIE, pe NAȘTERE, pe SMERENIE ... nu pe magie. Magii nu erau vrăjitori și nici maneliști. Magii erau astronomi, ca să folosim un termen mai modern. Magii citeau în stele ... dar nu făceau magie ... nici albă, nici neagră. Magia e de natură demonică. În duhul ortodox avem TAINE, IERURGII , HAR și în special REVELAȚIE. Deci, expresia magia Crăciunului e o prostie. Nu mai umblați cu prostii! Luați atitudini ... atitudini ortodoxe și căutați să vă lămuriți. Ortodoxia nu convinge ci seduce (Pr. Rafail Noica).
*
Omul credincios știe că nu știe nimic. Mare lucru să recunoști acest adevăr socratic.
*
Smerenia e un dat ontologic în creștinism. Nu se predă la școală smerenia, ea se dobândește firesc, prin iertare și dragoste. Părintele Savatie Baștovoi ne spune foarte frumos: a iubi înseamnă a ierta. Ce să mai adaug la această definiție superbă? Mai are rost să adaug eu ceva? Cine îndrăznește să adauge ceva în plus devine caraghios. Nu sunt de acord să ne trecem noi ideile, afirmațiile, zicerile mai întâi și alții pe urmă. Sf. Părinți, marile personalități ale lumi nu sunt alții. Mai întâi pomenim ceva zis de Mihai Eminescu, Nicolae Iorga, George Enescu, Constantin Noica, Petre Țuțea, Lucian Blaga, Pr. Dumitru Stăniloae, Pr. Arsenie Boca ș.a. de aceeași valoare, și apoi adăugăm și umila noastră părere. Lucian Boia (autorul cărții De ce este România altfel?) își permite să fie el primul. Își dă cu părerea în mod autoritar și absolut. Cred că acest fel de a fi este absurd. Nu poți fi tu înaintea lui Nicolae Iorga. Nu poți fi tu înaintea lui Mihai Eminescu, și mai ales nu poți fi tu înaintea Lui Dumnezeu. Iisus Hristos (acest mit răstignit în personaj istoric , nici măcar personalitate ...) este firesc să fie în prim-plan, dar din păcate ne-am făcut idol din propriul eu și ne punem înaintea tuturor lucrurilor. Demonul care schimbă inimi (Dan Puric) își face treaba perfect în acest sens. Te îndeamnă să te crezi dumnezeu. Astfel întâlnim intelectuali postmoderni, care și-au făcut din minte dumnezeu și orice le spunem nu se lămuresc... fiindcă au impresia că ei știu totul. Problema e nu doar că se cred super deștepți, problema e că nu acceptă critici. Nasc controverse și iscă fel de fel de polemici, însă nu permit nicio ironie la adresa lor. Au sau nu au argumente, nu contează. În contextul socio-cultural sau socio-politic întru care supraviețuim ce mai contează niște bazaconii în plus. Avem dreptul la liberă exprimare ... suntem în democrație ... deci e permis orice. Jertfa din Decembrie 1989 a adus LIBERTATE. Pe această amăgire își clădesc intelectualii postmoderniști - filosofia, ideologia... Putem spune, dacă e să ne exprimăm ca dl. Lucian Boia (pardon, stimatul domn...) ce să facem dacă niște proști sau jertfit la Revoluție în '89 ? Asta e ... acum noi avem dreptul să ne spunem opinia în fel și chip... suntem liberi în toate ... suntem în UE, cum dracu să interzici libertatea de exprimare ... STOP. Nu se interzice nimic nene intelectual. Eu aș vrea să se interzică (prin lege) minciuna și ipocrizia. E urât să pici în neant, în ridicol, în superficialitate ... și tu să te dai geniu neînțeles. PS - Puțină smerenie nu strică.
*
Când te rogi , să nu uiți să spui AMIN.
*
Magia Crăciunului, Magia sărbătorilor de iarnă ... magia ... magia ... magia curului ... Termina-ți cu prostiile! Nu există magie în duhul ortodox. BUCURIA CRĂCIUNULUI ... Corect e BUCURIA NAȘTERII DOMNULUI ... Accentul cade pe BUCURIE, pe NAȘTERE, pe SMERENIE ... nu pe magie. Magii nu erau vrăjitori și nici maneliști. Magii erau astronomi, ca să folosim un termen mai modern. Magii citeau în stele ... dar nu făceau magie ... nici albă, nici neagră. Magia e de natură demonică. În duhul ortodox avem TAINE, IERURGII , HAR și în special REVELAȚIE. Deci, expresia magia Crăciunului e o prostie. Nu mai umblați cu prostii! Luați atitudini ... atitudini ortodoxe și căutați să vă lămuriți. Ortodoxia nu convinge ci seduce (Pr. Rafail Noica).
De Crăciun
De Crăciun
(Pamflet)
De Crăciun am tăiat de pe listă porcul. Mi-am făcut abonament la RDS căci la ClickNet plăteam de mă ustura-n cur.
De Crăciun mă dau cu sania în frigider. Mi-am făcut niște schiuri din plastilină și mă dau după Vârful Omu în jos, căci în sus m-am dat astă iarnă.
De Crăciun stau la pândă să-l prind pe Moș Crăciun și să-l jefuiesc. Poate astfel ajung coleg de celulă cu gigi becali.
De Ajunul Crăciunului merg cu "Neatza cu Răzvan & Dani". Mai pe seară merg cu caprele și cu celebrul colind Domn, Domn să-nălțăm . Mă gândesc la o colaborare cu adrian copilul minune, gutză & florin salam, întru acest context.
De Crăciun mă îmbăt turtă și mă fac muci.
De Crăciun caut crăciunițe pe facebook.
De Crăciun plâng ... și râd ca boul la poarta nouă.
De Crăciun ... stau acasă.
(Pamflet)
De Crăciun am tăiat de pe listă porcul. Mi-am făcut abonament la RDS căci la ClickNet plăteam de mă ustura-n cur.
De Crăciun mă dau cu sania în frigider. Mi-am făcut niște schiuri din plastilină și mă dau după Vârful Omu în jos, căci în sus m-am dat astă iarnă.
De Crăciun stau la pândă să-l prind pe Moș Crăciun și să-l jefuiesc. Poate astfel ajung coleg de celulă cu gigi becali.
De Ajunul Crăciunului merg cu "Neatza cu Răzvan & Dani". Mai pe seară merg cu caprele și cu celebrul colind Domn, Domn să-nălțăm . Mă gândesc la o colaborare cu adrian copilul minune, gutză & florin salam, întru acest context.
De Crăciun mă îmbăt turtă și mă fac muci.
De Crăciun caut crăciunițe pe facebook.
De Crăciun plâng ... și râd ca boul la poarta nouă.
De Crăciun ... stau acasă.
La masa de Crăciun
La masa de Crăciun, avem trei frămituri de pâine uscată
și le împărțim la cinci copilași orfani de tată,
trei fete și doi băieți.
cinci copilași care rabdă și din răbdare fac o virtute,
virtutea de a suferi din suferința de a trăi în sărăcie
și bucuria de a zâmbi ironic la fericirea altora.
Da, noi suntem săraci și facem sărbătoare
când avem o coajă de portocală pe masă,
dar suntem bucuroși că suntem cinstiți.
Ca mamă. vă zic... cu mâna pe inimă,
Of, Doamne ... Of... E ceva strigător la cer...
sunt tânără, am 33 de ani, sunt tânără și frumoasă,
nu mă mândresc, dar la liceu am ieșit Miss Boboc ...
deci, acum, după logica postmodernistă ...
pot să ies la stradă să practic prostituția
ca prietena mea Gerogiana, care mă îndeamnă la asta,
dar nu fac nimic imoral ... nu cad în desfrânare pentru bani.
nu, am demnitate și frică de Dumnezeu și așa greu cum este
îmi port crucea cu pocăință și cu nădejde că la masa de Crăciun
la anu ... voi pune: smerenie, iubire și fericire.
și le împărțim la cinci copilași orfani de tată,
trei fete și doi băieți.
cinci copilași care rabdă și din răbdare fac o virtute,
virtutea de a suferi din suferința de a trăi în sărăcie
și bucuria de a zâmbi ironic la fericirea altora.
Da, noi suntem săraci și facem sărbătoare
când avem o coajă de portocală pe masă,
dar suntem bucuroși că suntem cinstiți.
Ca mamă. vă zic... cu mâna pe inimă,
Of, Doamne ... Of... E ceva strigător la cer...
sunt tânără, am 33 de ani, sunt tânără și frumoasă,
nu mă mândresc, dar la liceu am ieșit Miss Boboc ...
deci, acum, după logica postmodernistă ...
pot să ies la stradă să practic prostituția
ca prietena mea Gerogiana, care mă îndeamnă la asta,
dar nu fac nimic imoral ... nu cad în desfrânare pentru bani.
nu, am demnitate și frică de Dumnezeu și așa greu cum este
îmi port crucea cu pocăință și cu nădejde că la masa de Crăciun
la anu ... voi pune: smerenie, iubire și fericire.
luni, 23 decembrie 2013
Lacrimi de iubire
Trag de timp. Te sărut dulce. Te strâng în brațe și mă gândesc la dulcele amar. Așa sunt eu. Orice sărut simt că are miere și venin. N-am avut noroc în dragoste și acum încerc să fiu mai atent la detalii. Dar ce, există noroc? Nu știu. Eu nu cred că există, însă e vorba de context. Trag de timp. Alt context, timpul. Trag de... Te sărut. Vreau să facem amor. Vreau iubire ca-n filme. Vreau nebunii. Vreau să te sărut...
Te doare! Da, dragostea la început doare. Te doare din cauza mea. Nu am experiență. Te doare... Începi să plângi. Te doare de mine acum. Văd în ochii tăi că te doare inima de mine. Plângi. Culeg petale de dor din plânsul tău virgin.
Lacrimi de iubire. Lacrimi de durere. Dragostea înseamnă și durere. Te doare pentru cel pe care spui că-l iubești. Te doare dragostea. Te doare durerea... Te doare și când trăiești singur, dar te doare și mai tare când ești împreună cu cineva. Iubirea e o taină. A iubi înseamnă a trăi. Trăirea și iubirea, izvorăsc din credință. Credința e totul. Nu poți iubi dacă nu crezi în Iubire. Nu poți mânca dacă nu ai credință. Trebuie să crezi că ceea ce mănânci e bun, nu e ceva otrăvit sau rău. În fine...
Discutăm despre credință și tu îmi spui: îngerașul meu, de ce nu ești și tu mai erotic? De ce nu ești mai postmodernist, mai ... pervers ... mai ... Nu știu cum. Vezi și tu scumpule, se poartă literatura de cuțit... literatură de tip nișă... Se scrie despre sex, droguri și alcool. Se scrie despre vrăji, magie, yoga, vampiri etc. Nu vreau să pici în extreme: ezoterism, nihilism, ateism, paroxsism... Vreau să fii erotic, ce e așa greu? Există orgasm și-n literatură... Vreau să mă excite scrisul tău... și să mă provoci, să mă incite polemicile tale... vreau să mă zăpăcești. Nu zic nu. Aș vrea să-mi desfaci sutienul ca-ntr-o poezie și să-mi săruți sânii ca-ntr-un poem. Tu, nimic. Taci. Mă omoară tăcerea ta. Of...
Știu, știu iubita mea că îți dorești să fiu altfel. Nu se poate. Pentru mine e Dumnezeu și apoi omul. Ca să fiu erotic trebuie să fiu uman. Să pun accent pe trup și atât. Și așa, devin egoist. Știi că Pr. Dumitru Stăniloae spunea că motorul tuturor păcatelor e egoismul. Iubirea nu cunoaște egoismul. Iubirea adevărată. Firesc în iubire e altruismul și veșnicia. Fără veșnicie nu există iubire. Nu e basm veșnicia, credința sau iubirea. Iubirea se naște întru veșnicie. Iubirea e veșnică. De ce? Pentru că Dumnezeu este Iubire. În Dumnezeu nu încape eros (uman) ci agape. De la iubirea-eros la iubirea-agape se trece prin smerenie. Smerenia nu se învață, smerenia se trăiește ... și se trăiește în taină. Smerenia nu se afirmă. Iubirea, da. Iubirea se afirmă. Logodna, cununia, nunta, botezul ... nu sunt evenimente care se fac în ascuns. Toate cele ce țin de iubire se manifestă în public și mai ales în comuniune. Asta e iubirea. Iubirea și lacrimile din iubire. Iubirea și dorul de a suspina după nostalgia paradisului. Iubire bibelou de porțelan. Lacrimi de iubire... Lacrimi și patimi... Lacrimi de iubire și patima de a iubi cu foc. Focul dragostei. Focul iubirii stins de lacrimi de rouă.
Te doare! Da, dragostea la început doare. Te doare din cauza mea. Nu am experiență. Te doare... Începi să plângi. Te doare de mine acum. Văd în ochii tăi că te doare inima de mine. Plângi. Culeg petale de dor din plânsul tău virgin.
Lacrimi de iubire. Lacrimi de durere. Dragostea înseamnă și durere. Te doare pentru cel pe care spui că-l iubești. Te doare dragostea. Te doare durerea... Te doare și când trăiești singur, dar te doare și mai tare când ești împreună cu cineva. Iubirea e o taină. A iubi înseamnă a trăi. Trăirea și iubirea, izvorăsc din credință. Credința e totul. Nu poți iubi dacă nu crezi în Iubire. Nu poți mânca dacă nu ai credință. Trebuie să crezi că ceea ce mănânci e bun, nu e ceva otrăvit sau rău. În fine...
Discutăm despre credință și tu îmi spui: îngerașul meu, de ce nu ești și tu mai erotic? De ce nu ești mai postmodernist, mai ... pervers ... mai ... Nu știu cum. Vezi și tu scumpule, se poartă literatura de cuțit... literatură de tip nișă... Se scrie despre sex, droguri și alcool. Se scrie despre vrăji, magie, yoga, vampiri etc. Nu vreau să pici în extreme: ezoterism, nihilism, ateism, paroxsism... Vreau să fii erotic, ce e așa greu? Există orgasm și-n literatură... Vreau să mă excite scrisul tău... și să mă provoci, să mă incite polemicile tale... vreau să mă zăpăcești. Nu zic nu. Aș vrea să-mi desfaci sutienul ca-ntr-o poezie și să-mi săruți sânii ca-ntr-un poem. Tu, nimic. Taci. Mă omoară tăcerea ta. Of...
Știu, știu iubita mea că îți dorești să fiu altfel. Nu se poate. Pentru mine e Dumnezeu și apoi omul. Ca să fiu erotic trebuie să fiu uman. Să pun accent pe trup și atât. Și așa, devin egoist. Știi că Pr. Dumitru Stăniloae spunea că motorul tuturor păcatelor e egoismul. Iubirea nu cunoaște egoismul. Iubirea adevărată. Firesc în iubire e altruismul și veșnicia. Fără veșnicie nu există iubire. Nu e basm veșnicia, credința sau iubirea. Iubirea se naște întru veșnicie. Iubirea e veșnică. De ce? Pentru că Dumnezeu este Iubire. În Dumnezeu nu încape eros (uman) ci agape. De la iubirea-eros la iubirea-agape se trece prin smerenie. Smerenia nu se învață, smerenia se trăiește ... și se trăiește în taină. Smerenia nu se afirmă. Iubirea, da. Iubirea se afirmă. Logodna, cununia, nunta, botezul ... nu sunt evenimente care se fac în ascuns. Toate cele ce țin de iubire se manifestă în public și mai ales în comuniune. Asta e iubirea. Iubirea și lacrimile din iubire. Iubirea și dorul de a suspina după nostalgia paradisului. Iubire bibelou de porțelan. Lacrimi de iubire... Lacrimi și patimi... Lacrimi de iubire și patima de a iubi cu foc. Focul dragostei. Focul iubirii stins de lacrimi de rouă.
vineri, 20 decembrie 2013
Poeme și poezii (Decembrie 2013)
Umorul morții
A râs de mine moartea
și eu am râs de ea
dar azi a râs de tot
și m-a lăsat să plâng
cu lacrimi de credință
ce-au curs în veșnicie.
(pt. actorul Nae Lăzărescu)
Moartea are umor
Mă prăpădesc de râs
când văd moartea
cum trage să mă ea
și râd și plâng și râd...
și iarăși plâng de dor
dar plâng de bucurie
fiindcă simt cum
moartea are umor.
(pt. actorul Nae Lăzărescu)
Umblam gol pe stradă
Umblam gol pe stradă
și nimeni nu se mira
de mine cum umblam
așa că mi-am spus în gând
oare oamenii de azi
mai văd ceva în jurul lor
sau au orbit de tot
din cauza banilor
și din cauza faptului
că duc o luptă de supraviețuire
însă... un preot cu veșminte verzi
îmi acoperă trupul gol
cu o haină albastră
albastră precum albastru de Voroneț
și stau și acum și mă întreb
de ce albastru?
de ce un singur om?
de ce un preot?
sunt 6-7 miliarde de oameni
doar unul m-a văzut că sunt gol?
doar unul s-a smintit de mine?
sau visez eu acum?
sincer... nu știu sigur
se poate să fie o iluzie
la cât de nebun sunt
văd un preot în verde
cu o haină albastră în mână
cum îmbracă un mort
putrezit în stele.
Groapa
Trec pe lângă o groapă
inundată de lacrimi virgine
și trec și azi...
și trec și mâine
și zic în sinea mea:
niciun om nu astupă groapa asta?
apoi îmi dau seama că sunt ipocrit
căci și eu sunt om
și eu trec pe lângă groapa asta
și trec indiferent
fiindcă așa-i stă bine omului contemporan
să treacă nepăsător
pe lângă o groapă
pe lângă o Biserică
și chiar pe lângă un cerșetor.
Dacă
Eram la Revoluție
și fluturam un steag ars
dacă nu aveam acel steag
eram împușcat
eram mort
precum frații mei tineri
mânjiți de sânge
pentru o blestemată libertate
pentru o democrație
ce nu există
decât în cărți
aici la noi ar fi existat
o democrație adevărată
dacă, după '89
poporul român ar fi avut demnitate
să mai facă o Revoluție
Revoluția conștiinței
și Revoluția bunului-simț...
A râs de mine moartea
și eu am râs de ea
dar azi a râs de tot
și m-a lăsat să plâng
cu lacrimi de credință
ce-au curs în veșnicie.
(pt. actorul Nae Lăzărescu)
Moartea are umor
Mă prăpădesc de râs
când văd moartea
cum trage să mă ea
și râd și plâng și râd...
și iarăși plâng de dor
dar plâng de bucurie
fiindcă simt cum
moartea are umor.
(pt. actorul Nae Lăzărescu)
Umblam gol pe stradă
Umblam gol pe stradă
și nimeni nu se mira
de mine cum umblam
așa că mi-am spus în gând
oare oamenii de azi
mai văd ceva în jurul lor
sau au orbit de tot
din cauza banilor
și din cauza faptului
că duc o luptă de supraviețuire
însă... un preot cu veșminte verzi
îmi acoperă trupul gol
cu o haină albastră
albastră precum albastru de Voroneț
și stau și acum și mă întreb
de ce albastru?
de ce un singur om?
de ce un preot?
sunt 6-7 miliarde de oameni
doar unul m-a văzut că sunt gol?
doar unul s-a smintit de mine?
sau visez eu acum?
sincer... nu știu sigur
se poate să fie o iluzie
la cât de nebun sunt
văd un preot în verde
cu o haină albastră în mână
cum îmbracă un mort
putrezit în stele.
Groapa
Trec pe lângă o groapă
inundată de lacrimi virgine
și trec și azi...
și trec și mâine
și zic în sinea mea:
niciun om nu astupă groapa asta?
apoi îmi dau seama că sunt ipocrit
căci și eu sunt om
și eu trec pe lângă groapa asta
și trec indiferent
fiindcă așa-i stă bine omului contemporan
să treacă nepăsător
pe lângă o groapă
pe lângă o Biserică
și chiar pe lângă un cerșetor.
Dacă
Eram la Revoluție
și fluturam un steag ars
dacă nu aveam acel steag
eram împușcat
eram mort
precum frații mei tineri
mânjiți de sânge
pentru o blestemată libertate
pentru o democrație
ce nu există
decât în cărți
aici la noi ar fi existat
o democrație adevărată
dacă, după '89
poporul român ar fi avut demnitate
să mai facă o Revoluție
Revoluția conștiinței
și Revoluția bunului-simț...
miercuri, 18 decembrie 2013
Pur și simplu fără neologisme
Scriu cum scriu, simplu și pe înțelesul tuturor. Ador să scriu în dulcele stil clasic. În postmodernism este o inflație de neologisme. Dacă nu se scrie cu neologisme tari nu se scrie deloc. De ce? De ce scriem cu neologisme? Vrem să ne dăm deștepți ? Se poate face literatură și fără neologisme tari. Mă refer aici la extreme, la grindina de neologisme. Sunt texte unde e necesar un dicționar de neologisme ca să descifrăm contextul. Se scrie prea sus, prea academic ... să zicem un fel de limbaj de lemn format din neologisme. Ceva de genul : abject , abnormitate, abrutiza, diligent, diafan, paroxism, eshaustiv, desing, beatitudine, agnosticism, animism, apodictic, asertoric, axiomă, comprehensiune, contingent, eclectism, empiric, eideic, imanent, logos, monism, nihilism, scolastic, transcendent, gnoseologic, hermeneutică, ontologie etc.
Cum ar fi să compunem o poezie sau un eseu din neologisme? Încerc ceva să văd ce părere aveți despre: un copac tăiat ontologic/ cade în abis/ și logosul exhaustiv/ al nihilismului abject/ transcede frunzele diafane/ ajezate empiric/ într-un fel de beatitudine absurdă ...
Legea asta e o abnormitate. Se ajunge la paroxism. Guvernul zici că e agnostic. Parcă ar face hermeneutică în loc de politică. Politicianism abject poate. etc. etc. etc.
Propoziția, fraza dacă nu conține un neologism, două... nu e ok. Gândiți-vă la un text plin (full option) de neologisme. Cine mai înțelege și ce mai înțelege?
Eu zic să lăsăm garda jos ... să vedem cât de frumos e Ernest Bernea cu Îndemn la simplitate , cât de curată și normală e Biblia cu un limbaj accesibil ... și cât de complicat e un H. R. Patapievici cu Omul recent, Andrei Pleșu cu Despre îngeri și Gabriel Liiceanu cu Om și simbol etc.
Mai bine e să scriem simplu și frumos ... decât pompos și prost sau postmodernist și super academic. Firește, fiecare scrie cum vrea și cum simte. E doar o sugestie dar e o sugestie ortodoxă. Pur și simplu fără neologisme ... Fără tone de neologisme că zăpăcim lumea. Câteva acolo nu-i problemă. Dar când începem cu un discurs super neologismic ... e prea de tot. Punct. Mai bine punem punct și scriem pur și simplu frumos.
Exemple: cărțile maestrului Dan Puric, mai ales ultima carte Fii demn! , cărțile Ierom. Savatie Baștovoi, cărțile scrise pentru suflet în general ...
Poate greșesc dar sunt pentru contra neologisme ... Repet, mă refer la extreme. Adică, texte poluate cu neologisme. ... Să fie pur și simplu fără neologisme dar să nu fie fără demnitate!
Cum ar fi să compunem o poezie sau un eseu din neologisme? Încerc ceva să văd ce părere aveți despre: un copac tăiat ontologic/ cade în abis/ și logosul exhaustiv/ al nihilismului abject/ transcede frunzele diafane/ ajezate empiric/ într-un fel de beatitudine absurdă ...
Legea asta e o abnormitate. Se ajunge la paroxism. Guvernul zici că e agnostic. Parcă ar face hermeneutică în loc de politică. Politicianism abject poate. etc. etc. etc.
Propoziția, fraza dacă nu conține un neologism, două... nu e ok. Gândiți-vă la un text plin (full option) de neologisme. Cine mai înțelege și ce mai înțelege?
Eu zic să lăsăm garda jos ... să vedem cât de frumos e Ernest Bernea cu Îndemn la simplitate , cât de curată și normală e Biblia cu un limbaj accesibil ... și cât de complicat e un H. R. Patapievici cu Omul recent, Andrei Pleșu cu Despre îngeri și Gabriel Liiceanu cu Om și simbol etc.
Mai bine e să scriem simplu și frumos ... decât pompos și prost sau postmodernist și super academic. Firește, fiecare scrie cum vrea și cum simte. E doar o sugestie dar e o sugestie ortodoxă. Pur și simplu fără neologisme ... Fără tone de neologisme că zăpăcim lumea. Câteva acolo nu-i problemă. Dar când începem cu un discurs super neologismic ... e prea de tot. Punct. Mai bine punem punct și scriem pur și simplu frumos.
Exemple: cărțile maestrului Dan Puric, mai ales ultima carte Fii demn! , cărțile Ierom. Savatie Baștovoi, cărțile scrise pentru suflet în general ...
Poate greșesc dar sunt pentru contra neologisme ... Repet, mă refer la extreme. Adică, texte poluate cu neologisme. ... Să fie pur și simplu fără neologisme dar să nu fie fără demnitate!
Nădejdea întru deznădejde
... Nu vine nici SMURD-ul. Nicio șansă. Nicio salvare. Moare un om. E prea departe de spital. Toată lumea zace-n deznădejde. Numai un copil, plânge și strigă: Doamne nu mă lăsa, moare tata! Oprește o mașină, șoferul e medic specialist... Ajută cum știe mai bine. Un tragic accident auto cu trei decese pe loc, pentru ruga unui copil salvează un al patrulea om ce se stingea ușor. Dumnezeu are grijă de om indiferent de caz. Nădejde există doar la El. Prea multă deznădejde în lume. Mass-media amplifică treaba asta. Prea mult accent pe tragedie. Undeva, într-un colț de țară, se naște un copil. Acel copil poate să fie un nou sfânt, un geniu, un mare om de cultură ... Dumnezeu să-i ierte pe cei care ne părăsesc și Dumnezeu să-i binecuvinteze pe cei care se nasc și se nasc cu rost! Trebuie să avem nădejde. Nădejde întru deznădejde.
Imunitatea Cuvintelor
Poate pare o bazaconie sau o exprimare greșită. Cum să aibă cuvintele imunitate? Da, așa cum au securiști, neocomuniști, târfele, javrele din Parlament (cei care se simt nu toți) imunitate, așa să aibă și cuvintele. Mai ales Cuvintele sfinte: Dumnezeu, România, Mihai Eminescu (pt. mine e "sfânt" în poezie, adică e perfect în tot ceea ce a scris... însă nu-s de acord să-l divinizăm ... nu-s de acord cu propuneri de genul să-l trecem în rândul Sfinților, să-l canonizăm, să-l trecem în calendar... dar nici să zicem că-i mortul din debara... fără extreme...) , Mama, Tata, Dorul, Dragostea, Conștiința... Orice blasfemie la adresa Cuvintelor mari să fie pedepsită prin lege. E firesc să ocrotim cuvintele. Biserica, Ortodoxia, Credința, Imnul Național, Drapelul... sunt protejate prin Constituție, dar un mihai bendeac își permite oricând să facă bășcălie și nu pățește nimic. Îl doare-n ... spate de lege. Valorile Neamului Românesc sunt terfelite prin mass-media și nimic. Nicio amendă. Imnul pe ritm manea sau rock. Mumai prostii și prostioare. Nebunia lui salam... De ce nu luăm atitudini?
Libertatea de exprimare. Ce facem cu ea? Suntem în democrație ... putem face orice și putem spune orice. Cam așa se înțelege democrația în mentalitatea consumeristă și manelistă. Nu e chiar așa. Ține de omenie, de bun-simț să nu zici : îmi bag ... căciula ... în BOR, în România, în Mihai Eminescu ... etc. etc. etc. sau mă piș , mă cac pe Imnul ... pe Drapelul României... Problema e că sunt spuse unele tâmpenii de genul, în direct la tv. La OTV se zicea orice ... chiar orice ... și mulți aveau iluzia că aia înseamnă libertate de exprimare. O ... mut pe măta ... îi dau ...ue lu tactu... mă cac pe mormântul mătii .... ....zda mătii... morții mătii... sugi ...ula ... du-te dracu cu Biserica ta cu tot ... etc. etc. etc. NU ÎNSEAMNĂ LIBERĂ EXPRIMARE. Toate rahaturile care sau spus pe la tv, nu-s comestibile ... Specialiștii curului, gen monica tatoiu , care discută și comentează absolut tot, nu au autoritate să se exprime oricum și fără perdea. E unul mircea dinescu, cândva poet ... vb. cum vrea el ... corneliu vadim tudor ... aberează non-stop ... mădălin voicu o dă cum o dă ... cristian tudor popescu e boss în jurnalism ... omul de afaceri țânțăreanu se cacă pe el ... pavel coruț o arde-n bășini ... filozofie de bodegă ... scrie peste 140 de cărți cu valoare de hârtie igienică ... ponta plagiază și e prim-ministru (sinistru) ... gigi becali e la pușcărie ... remus cernea e paralel cu toate ... și așa am ajuns în Românika celor de la Cronica Cârcotașilor.
La Acces direct numai mizerii. La PROTV cele mai tari știri ... cele mai importante știri ... cele mai horror știri ... cele mai senzaționale banalități din lume ... TOTUL E ROZ .. ... dar când adie vântul puțin e tragedie. Ninge ... A căzut un copac la munte. Gata. Iarna asta ne ducem dracu. Asta după protv și după alte canale tv, axate pe știri de doi lei. Cutremure în Vrancea. Murim. Se cutremură prostia. La anul avem alegeri. Noi cu cine votăm? Eu votez cu dreapta ... cu mâna dreaptă ... În fine ... IMUNITATEA. Am plecat de la imunitate .. de ce nu au și CUVINTELE IMUNITATE??? De ce avem (dez)in-formatori (infractori) de opinie publică, care n-au nicio gară cu autogara??? Cine le dă dreptul să fie ce nu sunt? Nu te da ce nu poți să fii ! Și nu să nu vorbești doar vorbe ... doar așa să te afli-n treabă! Contează și ce spunem ... contează și cum informăm ... și mai ales cum formăm ... cum formulăm ... Nu e ok să fie un joc politic între canalele tv iar omul să nu înțeleagă nimic din pălăvrăgeala, gălăgia, gâlceava de la tv. CUVINTE ... Să rostim CUVINTE ... CUVINTE SFINTE ... CUVINTE CU IMUNITATE ... CUVINTE CU DEMNITATE ...
Libertatea de exprimare. Ce facem cu ea? Suntem în democrație ... putem face orice și putem spune orice. Cam așa se înțelege democrația în mentalitatea consumeristă și manelistă. Nu e chiar așa. Ține de omenie, de bun-simț să nu zici : îmi bag ... căciula ... în BOR, în România, în Mihai Eminescu ... etc. etc. etc. sau mă piș , mă cac pe Imnul ... pe Drapelul României... Problema e că sunt spuse unele tâmpenii de genul, în direct la tv. La OTV se zicea orice ... chiar orice ... și mulți aveau iluzia că aia înseamnă libertate de exprimare. O ... mut pe măta ... îi dau ...ue lu tactu... mă cac pe mormântul mătii .... ....zda mătii... morții mătii... sugi ...ula ... du-te dracu cu Biserica ta cu tot ... etc. etc. etc. NU ÎNSEAMNĂ LIBERĂ EXPRIMARE. Toate rahaturile care sau spus pe la tv, nu-s comestibile ... Specialiștii curului, gen monica tatoiu , care discută și comentează absolut tot, nu au autoritate să se exprime oricum și fără perdea. E unul mircea dinescu, cândva poet ... vb. cum vrea el ... corneliu vadim tudor ... aberează non-stop ... mădălin voicu o dă cum o dă ... cristian tudor popescu e boss în jurnalism ... omul de afaceri țânțăreanu se cacă pe el ... pavel coruț o arde-n bășini ... filozofie de bodegă ... scrie peste 140 de cărți cu valoare de hârtie igienică ... ponta plagiază și e prim-ministru (sinistru) ... gigi becali e la pușcărie ... remus cernea e paralel cu toate ... și așa am ajuns în Românika celor de la Cronica Cârcotașilor.
La Acces direct numai mizerii. La PROTV cele mai tari știri ... cele mai importante știri ... cele mai horror știri ... cele mai senzaționale banalități din lume ... TOTUL E ROZ .. ... dar când adie vântul puțin e tragedie. Ninge ... A căzut un copac la munte. Gata. Iarna asta ne ducem dracu. Asta după protv și după alte canale tv, axate pe știri de doi lei. Cutremure în Vrancea. Murim. Se cutremură prostia. La anul avem alegeri. Noi cu cine votăm? Eu votez cu dreapta ... cu mâna dreaptă ... În fine ... IMUNITATEA. Am plecat de la imunitate .. de ce nu au și CUVINTELE IMUNITATE??? De ce avem (dez)in-formatori (infractori) de opinie publică, care n-au nicio gară cu autogara??? Cine le dă dreptul să fie ce nu sunt? Nu te da ce nu poți să fii ! Și nu să nu vorbești doar vorbe ... doar așa să te afli-n treabă! Contează și ce spunem ... contează și cum informăm ... și mai ales cum formăm ... cum formulăm ... Nu e ok să fie un joc politic între canalele tv iar omul să nu înțeleagă nimic din pălăvrăgeala, gălăgia, gâlceava de la tv. CUVINTE ... Să rostim CUVINTE ... CUVINTE SFINTE ... CUVINTE CU IMUNITATE ... CUVINTE CU DEMNITATE ...
Frica de a fi om
Am plâns. Am plâns de fericire și de tristețe. Împletesc zâmbetul cu lacrimile. Sunt ancorat între firesc și nefiresc. Sunt confuz. Nu știu ce vreau cu adevărat. Simt că tu ai fost acolo. M-ai văzut când am plâns. Nu-mi e teamă că m-ai văzut tu. Nu e asta ideea. Altceva mă face să urlu. Da, urlu de durere. Sufletul mă doare. Simt cum apasă în mine ceva și nu știu de ce. Vreau să ies din starea aceasta, dar nu pot. Îmi place să sufăr. M-am obișnuit cu durerea. Durerea de a fi. Durerea de a fi și frica de a avea. Dacă am ceva? Ceva incurabil. Dacă mor? Doare... Moartea doare? Despărțirea de trup doare sau nu simți nimic? Frica există. Omul e născut pentru frică. Dacă nu e frică nu e om. Frica e făcută pentru om. Frica de moarte, frica de întuneric, frica de singurătate... Frica, somnul, foamea. P.S. Frica de a fi om.
duminică, 15 decembrie 2013
Prins în crăpături
Viața curge ca un izvor dulce. Sunt singur, dar sunt fericit că nu mă scald în ape tulburi. Hei, de ce minți? (Conștiința). Of, da... mint! Sunt prins în crăpături și mă afund în mocirla păcatului. Păcate sunt multe, dar păcatul meu cel mai mare e patima. Orice om are patimi, ar zice lumea. Dar eu mă iau după lume?! Patima mă tulbură și obs. cu tristețe că mulți tineri și tinere au probleme cu patima aceasta. E o patimă care pornește din mândrie. Toate păcatele strigătoare la cer au ca rădăcină mândria. Toate păcatele mici și mari se nasc din mândrie. Nu mai contează că mândria ne desparte de Hristos Domnul, Mântuitorul nostru și Fiul Lui Dumnezeu, care s-a jertift pe Cruce pentru răscumpărarea omului pierdut și căzut... Când vine pofta contează doar plăcerea efemeră și satisfacerea patimei. Uităm de toate cele duhovnicești. Devenim atei. Facem orice pentru păcat și nimic pentru Dumnezeu. Trebuie spus pe șleau, când săvârșim un păcate anume (poate să fie lăcomie, curvie, iubire de arginți, mânie, invidie, trândăvie, slavă deșartă, mândrie...) nu mai există Dumnezeu. Uităm de Dumnezeu și cinstim păcatul. Păcatul cere și mai mult, și mai mult. Se repetă istoria până la epuizare. Ajungi să te obișnuiești cu patima și dacă vrei să scapi de ea, lupta e pe viață și pe moarte. Mulți au reușit, unii au căzut în deznădejte și alții încă luptă. Și eu lupt. Nu-s vindecat complet. Caut să nu mai fiu prins în crăpături, sub pământ, însă cad. De ce cad? Asta e întrebarea tuturor celor ce vor să se vindece de patimi, vicii. Ne amăgim că și x cade, că și popa face păcate, că toată lumea e praf și pulbere etc. etc. Iluzii. Ne facem iluzii că astfel putem scăpa de depresie, anxietate... și mai ales de conștiință. Ea, conștiința, strigă la noi cu durere să ne oprim. Înfrânare se poate. Numai că nu vrem. Lasă că avem timp, spunem noi tinerii. Acum punem accent pe desfânare. Pocăința o lăsăm pentru bătrânețe. Ne jucăm cu viața... Moartea e un basm. Ne facem rău singuri. Ne jucăm de-a credința în Dumnezeu. Ne aruncăm singuri în prăpastie. Preferăm neantul. Armonia nu, încă nu. O ignorăm. Așa fac și eu acum. Zic ceva și fac altceva. Cred că pot să ies la Lumină, dar tot prin întuneric merg. Combin viața cu moartea, filosofia cu teologia, trăirea cu teoria, prezența cu indiferența... Caut să fac bine, dar iese rău. Fac rău cu bună știință. Fac rău ca să fie rău. Tu, dragă tinere, ce faci? Rău sau bine? Ferește-te de rău și fă bine (ne îndeamnă Pr. Teofil Părăian printr-o carte) . Spune adevărul! Ești trist. Ești singur. ... Of, tinere, tinere! Și eu sunt tânăr. Și eu sunt prins la mijloc. Nu există altă cale de Întoarcere la Hristos, decât prin pocăință. Rugăciune și spovedanie. Două lucruri simple dar complexe. Nu e ușor să lași dulceața păcatului. Nu e hocus - pocus. În viața duhovnicească nu există magie. Nimic nu e magic, totul e real și tainic. Ambianța dintre realitate și taină e stricată de păcat. Păcatul ne ține pe loc. Păcatul ne bagă în boală. Păcatul ne duce la extreme. Păcatul ne ucide de tineri. Sufletul e primul care moare. Iar, după faptă și răsplată. Din cauza păcatelor exagerate, ne putem pierde de tot într-un accident auto sau în alt chip. Pentru ce să las eu viața pentru un păcat urât? Viața nu se lasă, viața se trăiește, dar se trăiește frumos. Se trăiește cu rost. Ce rost are păcatul? Niciun rost. Să încercăm să rupem legătura cu păcatul. E dificil , dar nu imposibil. Cu credință și voință, se poate. Curaj. Și eu sunt încă pe drum... Doamne ajută-ne!!!
Cine joacă și petrece...
Cine joacă și petrece/ mai frumos viața îi trece... Seara de dans și karaoke, a fost cum a fost. Bine că a trecut. Aseară în schimb: o seară minunată. Aceeași locație doar că de data asta a fost majorat. Majoratul dra. Valentina a ieșit superb. Tot să mai fie astfel de evenimente.
Diverse
Să trecem de la ceva sublim la ceva sobru. Băutura, drogurile și prea multa distacție (destrăbălare) , combinată cu teribilism , duce inevitabil la ceva extrem. Ba tre să se ia la bătaie ... Ba intră unul în comă alcoolică și ajunge la spital... etc. etc. etc. Vedem destule cazuri la tv, nu mai amintim aici de toate cele rele. Chiar dacă e mai mult rău decât bine de la băutură și prostie, totuși să pomenim și de cazuri excepționale, unde tinerii beau și beau și beau, dar sunt cuminți.
Problema e alta aici: violența tinerilor și mai ales violența în stradă. Chiar așa de tot s-a pierdut spiritul civic întrucât trecem indiferenți (nepăsarea doare?!) pe lângă un junior bătut măr pe trotuar? Nicio mașină din trafic nu putea să oprească? Nu se găsea cineva cu tupeu?
Da, mă refer la ceea ce se dă la tv cu portarul - junior (17 ani) de la Steaua. Bătut așa tare... că a ajuns la spital și are nevoie de intervenții chirurgicale. Doamne iartă-mă, cum lăsăm să se petreacă așa ceva pe stradă? Sunt dinamovist (cândva mare fotbalist și microbist - amator) , însă, întru acest context nu contează nimic. E vorba de un om bătut pe stradă. Mai contează etnia, religia, culoarea politică ... ? Mai stăm la taclale? Nu, ATITUDINI și atât. Să luăm ATITUDINI! Sari și ajuți omul la necaz, indiferent de ce și cum. Sunăm la poliție , dar până vine poliția , hai să fim noi jandarmi!
Diverse
Să trecem de la ceva sublim la ceva sobru. Băutura, drogurile și prea multa distacție (destrăbălare) , combinată cu teribilism , duce inevitabil la ceva extrem. Ba tre să se ia la bătaie ... Ba intră unul în comă alcoolică și ajunge la spital... etc. etc. etc. Vedem destule cazuri la tv, nu mai amintim aici de toate cele rele. Chiar dacă e mai mult rău decât bine de la băutură și prostie, totuși să pomenim și de cazuri excepționale, unde tinerii beau și beau și beau, dar sunt cuminți.
Problema e alta aici: violența tinerilor și mai ales violența în stradă. Chiar așa de tot s-a pierdut spiritul civic întrucât trecem indiferenți (nepăsarea doare?!) pe lângă un junior bătut măr pe trotuar? Nicio mașină din trafic nu putea să oprească? Nu se găsea cineva cu tupeu?
Da, mă refer la ceea ce se dă la tv cu portarul - junior (17 ani) de la Steaua. Bătut așa tare... că a ajuns la spital și are nevoie de intervenții chirurgicale. Doamne iartă-mă, cum lăsăm să se petreacă așa ceva pe stradă? Sunt dinamovist (cândva mare fotbalist și microbist - amator) , însă, întru acest context nu contează nimic. E vorba de un om bătut pe stradă. Mai contează etnia, religia, culoarea politică ... ? Mai stăm la taclale? Nu, ATITUDINI și atât. Să luăm ATITUDINI! Sari și ajuți omul la necaz, indiferent de ce și cum. Sunăm la poliție , dar până vine poliția , hai să fim noi jandarmi!
luni, 9 decembrie 2013
Viața din poze
Ne place să privim viața în poze. Să ne oprim la câteva ipostaze. Ne place să ținem în amintiri viața din poze. Să ne amintim clipele frumoase de atunci. Privim cu alți ochi viața din poze. Dar ce ne facem că acolo în poze sunt doar fragmente? Viața nu e doar o vacanță la mare sau la munte. Viața e tot ce trăim zilnic. Pozele reflectă o parte. O imagine a vieții. Nu există în poze viața în adevăratul ei înțeles. În poze există amintiri. Ne hrănim cu amintiri. Trecutul prezent și prezentul trecut. De fapt e doar prezent continuu, dar ne place să ne amăgim cu ideea de trecut și viitor.
- Uite Alexandra, asta e camera mea! Ce zici?
- Vai Dani, ooo... Stai să îi fac o poză.
- Of, Alexandra și tu ești obsedată de poze?
- Nu Dani, dar e păcat să nu surpind camera ta într-o poză. Poză de facebook. Și scriem acolo: camera lui dj pytyck.
- Da, ce scumpă ești. Dj pytyck convertit.
- Parcă eram superbă, acum sunt scumpă?
- În fine... Privește. Ai zis că vrei să vezi biblioteca. Un prieten îmi spune că nu mai am loc de alte cărți noi. Ba da, este loc. Dacă le cauți loc se găsește. Mai ales pentru cărți. Corpurile astea două le-am făcut la comandă însă nu sunt mulțumit. Nu sunt mulțumit de comanda mea. Puteam să le fac în alt stil, să îmi încapă peste o mie de cărți.
- Dar tu câte ai aici?
- Șapte sute și ceva.
- Puține (râde) . Sincer, Dani, știi ce-mi place cel mai mult la camera ta...
- Nu știu, nu citesc gândurile. Spune-mi și o să știu.
- Dani, îmi place că provoacă zâmbet.
- Tare asta. Adică e veselă. Bun că nu e sobră. Cărțile fac totul. Trei corpuri de bibliotecă pline cu cărți.
- Da. Aranjate cu atenție. Drăguț totul. Ai și multe icoane. Tabolul cu mama ta. Poza asta cu tine. Stai, vezi... Am ajuns iar la poze. Fără poze viața nu are farmec. Te rog, înțelege că și pozele au un rost.
- Da Alexandra, de acord... Dar nu tot timpul poze. Fără fanatism și obsesii.
- Asta e. Recunosc, lumea de azi face prea multe poze. Facebook-ul e plin de poze. Poze fără număr, ca să ne exprimăm manelistic.
- Și eu am poze pe facebook. Am poze din excursii. Am și poze cu mine. În fine... Să lăsăm pozele. Vreau să vorbim. Să ne privim și să vorbim despre iubire.
- Despre ce?
- Despre iubire, scumpa mea.
- Dacă îmi mai zici scumpa mea, plec.
- De ce?
- Nu vreau să îmi zici așa.
- Dar iubita mea e bine?
- Da.
- Dar nu ești iubita mea. Vrei să te mint?
- Nu contează. Spune ce simți.
- Și dacă sunt nesimțit?
- Nu ești. Hai termină cu gluma sau filosofia. Hai să privim și să vorbim în gând.
- Ce să privim?
- Iubirea.
- Bine. Și vorbim mâine pe facebook despre ce am gândit.
- Corect. Vezi, totul se rezumă la facebook.
- Eu te las să zici orice că îmi ești dragă. Nu intru cu tine în polemici. Cu tine intru în orizontul misterului.
- Deci, iubirea e mister. Mulți zic că iubirea e o vrajă.
- Da, o vrajă adevărată. O magie ortodoxă.
- Tu faci ce faci și aduci ortodoxia în discuție. Nu concepi decât viziunea ortodoxă?
- Categoric. Părintele Arsenie Papacioc spune Singur Ortodoxia. Ortodoxia, adică dreapta credință... Credință afirmată prin Sf. Scriptură și Sf. Tradiție, confirmată prin Trăire și prin Sf. Părinți. Deci, e clar ortodoxia, creștinismul e mod de viață, nu e ideologie, filosofie... În acest context eu nu-mi fac probleme.
- De ce?
- Păi eu nu am probleme cu Adevărul... Am certitudinea că Iisus Hristos e Adevărul.
- Calea, Adevărul și Viața. Am învățat la Religie.
- Da. Exact.
- Numai că teologia nu e știință exactă.
- E știința Tainei. E conștiință nu știință, pardon. Revelația o face să nu cadă în ridicol.
- Dar ce alte științe cad în ridicol?
- Da.
- Care?
- Ești culmea. Te invit la mine pentru ceva și tu mă provoci la chestii de genul acesta.
- Dar la ce vrei să te provoc, la amor?
- Nu. Ești prea mică pentru un lucru așa mare.
- Crezi tu că sunt mică. Nu mai sunt mică...
- Cum adică nu mai ești mică?!
- Da, ce te miri Dani... Sunt matură. Așa mă consider eu.
- Ok. Te las să explorezi universul cărților, merg să aduc ceaiul. Tu admiră camera și fii cuminte.
- Ce vrei să spui prin fii cuminte?
- Nimic.
- Ok. Mergi și adu ceaiul. Chiar mi-ai făcut poftă.
- Poftă de ceai? Ești ciudată tare.
- Acum sunt ciudată. Până acum eram scumpă... Te contrazici singur omule.
- Of, Alexandra, termină, mă doare capul!
Teancuri de poze așezate lângă perete. Poze și cărți. Teancuri de cărți. Mai bine ar fi fost să fie teancuri de vise. Pozele și cărțile nu sunt rele, dar visele sunt cele mai bune.
Copaci. O lume plină de copaci. Copaci ce se înalță către cer. Unul lângă altul așezați ca la armată. A plouat cu copaci. Parcă ia plantat Moș Nicolae. Au apărut așa peste noapte. Copaci cât vezi cu ochii. Nu se știe sigur, poate i-a adus Moș Crăciun în dar. A venit Moșul mai devreme. Având multă treabă, o fi trecut pe la noi să scape. Nu știu... Stau și privesc. Sunt în fața unui deal din Palanca. Dealul seamănă cu un uriaș care te tratează autoritar fiindcă forma impune respect. Dealul nu are o singură formă ci forme. Forme fără fond? Nu. Fondul e natura. Ai ce vedea. E un deal neobișnuit. Simți că vrea să îți spună câteva cuvinte. Acum depinde în ce limbă vorbește. Tu ai putea să comunici cu natura numai să vorbești în graiul ei. Și să vorbești în șoaptă. Natura e așa sensibilă încât orice zgomot sau ton ridicat, o sperie. Nu e normal să întâlnești un deal vorbitor și să urli ca nebunul la el. Chiar dacă e nu deal mare și bătrân, te aude. Oricum pare prietenos. Să vedem la primăvară. Acum e iarnă și se pune la somn. Vorbim cu el la primăvară să vedem ce spune. Să-l lăsăm să doarmă. Noapte bună!
- Uite Alexandra, asta e camera mea! Ce zici?
- Vai Dani, ooo... Stai să îi fac o poză.
- Of, Alexandra și tu ești obsedată de poze?
- Nu Dani, dar e păcat să nu surpind camera ta într-o poză. Poză de facebook. Și scriem acolo: camera lui dj pytyck.
- Da, ce scumpă ești. Dj pytyck convertit.
- Parcă eram superbă, acum sunt scumpă?
- În fine... Privește. Ai zis că vrei să vezi biblioteca. Un prieten îmi spune că nu mai am loc de alte cărți noi. Ba da, este loc. Dacă le cauți loc se găsește. Mai ales pentru cărți. Corpurile astea două le-am făcut la comandă însă nu sunt mulțumit. Nu sunt mulțumit de comanda mea. Puteam să le fac în alt stil, să îmi încapă peste o mie de cărți.
- Dar tu câte ai aici?
- Șapte sute și ceva.
- Puține (râde) . Sincer, Dani, știi ce-mi place cel mai mult la camera ta...
- Nu știu, nu citesc gândurile. Spune-mi și o să știu.
- Dani, îmi place că provoacă zâmbet.
- Tare asta. Adică e veselă. Bun că nu e sobră. Cărțile fac totul. Trei corpuri de bibliotecă pline cu cărți.
- Da. Aranjate cu atenție. Drăguț totul. Ai și multe icoane. Tabolul cu mama ta. Poza asta cu tine. Stai, vezi... Am ajuns iar la poze. Fără poze viața nu are farmec. Te rog, înțelege că și pozele au un rost.
- Da Alexandra, de acord... Dar nu tot timpul poze. Fără fanatism și obsesii.
- Asta e. Recunosc, lumea de azi face prea multe poze. Facebook-ul e plin de poze. Poze fără număr, ca să ne exprimăm manelistic.
- Și eu am poze pe facebook. Am poze din excursii. Am și poze cu mine. În fine... Să lăsăm pozele. Vreau să vorbim. Să ne privim și să vorbim despre iubire.
- Despre ce?
- Despre iubire, scumpa mea.
- Dacă îmi mai zici scumpa mea, plec.
- De ce?
- Nu vreau să îmi zici așa.
- Dar iubita mea e bine?
- Da.
- Dar nu ești iubita mea. Vrei să te mint?
- Nu contează. Spune ce simți.
- Și dacă sunt nesimțit?
- Nu ești. Hai termină cu gluma sau filosofia. Hai să privim și să vorbim în gând.
- Ce să privim?
- Iubirea.
- Bine. Și vorbim mâine pe facebook despre ce am gândit.
- Corect. Vezi, totul se rezumă la facebook.
- Eu te las să zici orice că îmi ești dragă. Nu intru cu tine în polemici. Cu tine intru în orizontul misterului.
- Deci, iubirea e mister. Mulți zic că iubirea e o vrajă.
- Da, o vrajă adevărată. O magie ortodoxă.
- Tu faci ce faci și aduci ortodoxia în discuție. Nu concepi decât viziunea ortodoxă?
- Categoric. Părintele Arsenie Papacioc spune Singur Ortodoxia. Ortodoxia, adică dreapta credință... Credință afirmată prin Sf. Scriptură și Sf. Tradiție, confirmată prin Trăire și prin Sf. Părinți. Deci, e clar ortodoxia, creștinismul e mod de viață, nu e ideologie, filosofie... În acest context eu nu-mi fac probleme.
- De ce?
- Păi eu nu am probleme cu Adevărul... Am certitudinea că Iisus Hristos e Adevărul.
- Calea, Adevărul și Viața. Am învățat la Religie.
- Da. Exact.
- Numai că teologia nu e știință exactă.
- E știința Tainei. E conștiință nu știință, pardon. Revelația o face să nu cadă în ridicol.
- Dar ce alte științe cad în ridicol?
- Da.
- Care?
- Ești culmea. Te invit la mine pentru ceva și tu mă provoci la chestii de genul acesta.
- Dar la ce vrei să te provoc, la amor?
- Nu. Ești prea mică pentru un lucru așa mare.
- Crezi tu că sunt mică. Nu mai sunt mică...
- Cum adică nu mai ești mică?!
- Da, ce te miri Dani... Sunt matură. Așa mă consider eu.
- Ok. Te las să explorezi universul cărților, merg să aduc ceaiul. Tu admiră camera și fii cuminte.
- Ce vrei să spui prin fii cuminte?
- Nimic.
- Ok. Mergi și adu ceaiul. Chiar mi-ai făcut poftă.
- Poftă de ceai? Ești ciudată tare.
- Acum sunt ciudată. Până acum eram scumpă... Te contrazici singur omule.
- Of, Alexandra, termină, mă doare capul!
Teancuri de poze așezate lângă perete. Poze și cărți. Teancuri de cărți. Mai bine ar fi fost să fie teancuri de vise. Pozele și cărțile nu sunt rele, dar visele sunt cele mai bune.
Copaci. O lume plină de copaci. Copaci ce se înalță către cer. Unul lângă altul așezați ca la armată. A plouat cu copaci. Parcă ia plantat Moș Nicolae. Au apărut așa peste noapte. Copaci cât vezi cu ochii. Nu se știe sigur, poate i-a adus Moș Crăciun în dar. A venit Moșul mai devreme. Având multă treabă, o fi trecut pe la noi să scape. Nu știu... Stau și privesc. Sunt în fața unui deal din Palanca. Dealul seamănă cu un uriaș care te tratează autoritar fiindcă forma impune respect. Dealul nu are o singură formă ci forme. Forme fără fond? Nu. Fondul e natura. Ai ce vedea. E un deal neobișnuit. Simți că vrea să îți spună câteva cuvinte. Acum depinde în ce limbă vorbește. Tu ai putea să comunici cu natura numai să vorbești în graiul ei. Și să vorbești în șoaptă. Natura e așa sensibilă încât orice zgomot sau ton ridicat, o sperie. Nu e normal să întâlnești un deal vorbitor și să urli ca nebunul la el. Chiar dacă e nu deal mare și bătrân, te aude. Oricum pare prietenos. Să vedem la primăvară. Acum e iarnă și se pune la somn. Vorbim cu el la primăvară să vedem ce spune. Să-l lăsăm să doarmă. Noapte bună!
duminică, 8 decembrie 2013
Priviri
Trecem grăbiți pe stradă. Fiecare în drumul lui. Fiecare cu gândul la probleme sale. Suntem străini unii de alții, dar ne întâlnim fără să vrem cu anumite priviri. Priviri sincere. Priviri triste. Priviri ironice. Priviri absente. Depinde de om în parte. Fiecare privește după cum este învățat, după cum dorește și mai ales după starea în care se află. Starea de spirit. Dacă e nervos, te privește urât. Orice om are ceva pe suflet și astfel are și ceva în privire. Ceva expresiv. Expresiv și depresiv. Cunoaștem faptul că omul din zilele noastre e mai depresiv și stresat, apatic și anxios, ca niciodată.
Omul are ceva pe suflet. Fața, chipul trădează sufletul. Se vede clar că omul de pe stradă vrea să spună ceva gen: băi trecătorule grăbit ... nu vezi că sufăr ! nu se vede pe fața mea că-mi plânge sufletul! de ce treci așa grăbit pe lângă mine și de ce mă privești ciudat?! nu am nimic decât că sufăr ... ssssuuufffăăăărrr! nu se vede?
Priviri... Sunt priviri fugitive. Nu avem timp de privit lumea în ochi. Suntem în trecere. Suntem în viteză. Avem și noi atâtea pe cap... ce să mai stăm acum să privim frumos, firesc pe stradă. Nici măcar un zâmbet nu putem schița. Ne-am închis în noi. Gândim doar la cum să facem bani. Suntem preocupați de situația materială. Indiferent de priviri și ochi, noi trecem repede și uităm că în fiecare privere se ascunde un suflet, un om.
Și eu trec pe stradă ca un idiot. Atenție, am zis de mine ca sunt idiot nu de altcineva. Eu sunt personaj din Idiotul în acest context, nu dvs. iubiți cititori. Nu vreau să se interpreteze, precum interpretăm noi privirile oamenilor pe stradă. Sincer, sunt supărat pe mine că nu sunt un smerit pelerin în societate, ci sunt un grăbit. Grăbit spre ce? Nu știu. Dar mereu caut să măresc pasul să ajung la destinație. Poate ajung încotro ...
Ocolesc priviri... Priviri de oameni diferiți. Nu suport să văd omul necăjit... cum cerșește milă, bani și o mână caldă. Mai mult cerșește vorbe... o vorbă măcar să îi spunem... că el, omul necăjit, nu are cu cine să vorbească. Cândva mă gândeam să îi spun cuiva care cerșește... frate lasă-mă pe mine în locul tău și vino tu în viața mea și trăiește ca mine... Ar fi o idee să schimbăm rolurile între noi. ... Of ... Of, Doamne! Și eu am inimă. Și eu sunt ... sunt orfan de tată. Am și eu durerea mea care mă macină, dar ar fi fost o prostie să torn suferință peste suferință. Mai bine tac. Merg mai departe și tac. Dar ce mă fac cu acele priviri care mă bântuie? Priviri... Priviri ce le ei cu tine acasă. Priviri de copil, priviri de târfe, priviri de intelectuali... priviri de orice gen... Priviri de neuitat.
Omul are ceva pe suflet. Fața, chipul trădează sufletul. Se vede clar că omul de pe stradă vrea să spună ceva gen: băi trecătorule grăbit ... nu vezi că sufăr ! nu se vede pe fața mea că-mi plânge sufletul! de ce treci așa grăbit pe lângă mine și de ce mă privești ciudat?! nu am nimic decât că sufăr ... ssssuuufffăăăărrr! nu se vede?
Priviri... Sunt priviri fugitive. Nu avem timp de privit lumea în ochi. Suntem în trecere. Suntem în viteză. Avem și noi atâtea pe cap... ce să mai stăm acum să privim frumos, firesc pe stradă. Nici măcar un zâmbet nu putem schița. Ne-am închis în noi. Gândim doar la cum să facem bani. Suntem preocupați de situația materială. Indiferent de priviri și ochi, noi trecem repede și uităm că în fiecare privere se ascunde un suflet, un om.
Și eu trec pe stradă ca un idiot. Atenție, am zis de mine ca sunt idiot nu de altcineva. Eu sunt personaj din Idiotul în acest context, nu dvs. iubiți cititori. Nu vreau să se interpreteze, precum interpretăm noi privirile oamenilor pe stradă. Sincer, sunt supărat pe mine că nu sunt un smerit pelerin în societate, ci sunt un grăbit. Grăbit spre ce? Nu știu. Dar mereu caut să măresc pasul să ajung la destinație. Poate ajung încotro ...
Ocolesc priviri... Priviri de oameni diferiți. Nu suport să văd omul necăjit... cum cerșește milă, bani și o mână caldă. Mai mult cerșește vorbe... o vorbă măcar să îi spunem... că el, omul necăjit, nu are cu cine să vorbească. Cândva mă gândeam să îi spun cuiva care cerșește... frate lasă-mă pe mine în locul tău și vino tu în viața mea și trăiește ca mine... Ar fi o idee să schimbăm rolurile între noi. ... Of ... Of, Doamne! Și eu am inimă. Și eu sunt ... sunt orfan de tată. Am și eu durerea mea care mă macină, dar ar fi fost o prostie să torn suferință peste suferință. Mai bine tac. Merg mai departe și tac. Dar ce mă fac cu acele priviri care mă bântuie? Priviri... Priviri ce le ei cu tine acasă. Priviri de copil, priviri de târfe, priviri de intelectuali... priviri de orice gen... Priviri de neuitat.
sâmbătă, 7 decembrie 2013
Eternul el
El e mereu sigur și singur. Singurul el. El e peste tot și nicăieri. El le știe pe toate. El e el. Să vă feriți de el. Individul autonom. Nu intrați în polemici cu el că nu se ajunge la niciun consens! El are mereu dreptate. El e absolut în toate iar dacă e contrazis, e furios. Nu stă la discuție. El mai bine lovește, dă și fuge. Jignește. E ironic și tratează totul în bășcălie. El e mai catolic decât Papa, dar de fapt el e nihilist, ateu și posmodernist. El e tot ce vrea, numai creștin nu e. E umanist, e deștept, cel mai deștept, e arogant, e plin de mândrie și trufie luciferică. E el. Cine e el? Un șmecher de duzină, despre care nu se poate spune nimic că nu e voie. Nu e politic corect. Dacă e luat la rost, devine violent. Agresiv. Penibil, ridicol, stupid... E genul de individ care se bagă-n seamă ca musca-n lapte. Îi place să comenteze fără argumente. Comentează și atât. E super raționalist. E ultra... E extremist. E un ilustru necunoscut, dar cum am zis, ca să nu mai lungim vorba, e el.
Eu: De Sf. Nicolae să încercăm să fim mai buni și să dăruim mai mult! Dăruind vei dobândi... La Multi Ani! (Postez aceste cuvinte întrun grup pe facebook. Nu mai contează culoarea politică și ideologia, doctrina grupului. Citiți și dvs. ce mesaj am primit ca replică !)
El: Dragi colegi, / Hai să nu transformăm acest grup întro cocină socială . Dacă vrem să urăm ceva de Sf. Nicolae, de Sf. Andrei, să trimitem mesaje în privat, să nu mânjim acest grup ... etc. etc. etc.
Mă mir că nu l-am deranjat pe el , cu mesajele de 1 Decembrie. Poate Ziua României, Ziua Națională ... e mai importantă decât orice zi pentru el. Aud voci care spun: Ziua României e cea mai mare sărbătoare... Pardon, e o sărbătoare deosebită, dar nu putem să trecem (popor credincios și creștin-ortodox) peste Sf. Paști și peste Nașterea Domnului (Crăciunul) . Dacă vorbim cu cei care blamează Biserica pe la TV , și mai ales cei care se opun Catedralei Mântuirii Neamului, nu ai nicio șansă la dictonul firesc: Nihil sine Deo. Mai întâi Dumnezeu, apoi omul, neamul, țara, istoria, lumea... El nu, nu are nico treabă cu Dumnezeu. E negativist 100%. El nu admite nicio Idee de Dumnezeu. El e sieși dumnezeu. El se crede buricul pământului și ține lecții de morală dacă e cazul. Face filosofie de bodegă și vorbește de Dumnezeu cu țigara în mână... și cu băgami-aș ... Nu e nicio problemă pentru el de exprimare sau gândire. Ca să pară interesant, la zile mari dă câteva mesaje patriotiste, fredonează câteva manele de 1 Decembrie, în rest totul e o cocină socială pentru el. N-ai ce-i face. Ăsta e el... Altu nu-i ca el ! P.S. Eternul el.
Eu: De Sf. Nicolae să încercăm să fim mai buni și să dăruim mai mult! Dăruind vei dobândi... La Multi Ani! (Postez aceste cuvinte întrun grup pe facebook. Nu mai contează culoarea politică și ideologia, doctrina grupului. Citiți și dvs. ce mesaj am primit ca replică !)
El: Dragi colegi, / Hai să nu transformăm acest grup întro cocină socială . Dacă vrem să urăm ceva de Sf. Nicolae, de Sf. Andrei, să trimitem mesaje în privat, să nu mânjim acest grup ... etc. etc. etc.
Mă mir că nu l-am deranjat pe el , cu mesajele de 1 Decembrie. Poate Ziua României, Ziua Națională ... e mai importantă decât orice zi pentru el. Aud voci care spun: Ziua României e cea mai mare sărbătoare... Pardon, e o sărbătoare deosebită, dar nu putem să trecem (popor credincios și creștin-ortodox) peste Sf. Paști și peste Nașterea Domnului (Crăciunul) . Dacă vorbim cu cei care blamează Biserica pe la TV , și mai ales cei care se opun Catedralei Mântuirii Neamului, nu ai nicio șansă la dictonul firesc: Nihil sine Deo. Mai întâi Dumnezeu, apoi omul, neamul, țara, istoria, lumea... El nu, nu are nico treabă cu Dumnezeu. E negativist 100%. El nu admite nicio Idee de Dumnezeu. El e sieși dumnezeu. El se crede buricul pământului și ține lecții de morală dacă e cazul. Face filosofie de bodegă și vorbește de Dumnezeu cu țigara în mână... și cu băgami-aș ... Nu e nicio problemă pentru el de exprimare sau gândire. Ca să pară interesant, la zile mari dă câteva mesaje patriotiste, fredonează câteva manele de 1 Decembrie, în rest totul e o cocină socială pentru el. N-ai ce-i face. Ăsta e el... Altu nu-i ca el ! P.S. Eternul el.
joi, 5 decembrie 2013
Poezia adevărată
Poezia adevărată se naște din durere și dragoste. Durere de martir și dragoste de Dumnezeu, de frumos. Pentru mine nu există poezie din sfera mizerabilă, sub eticheta postmodernistă. Autorii de versuri mizerabile născocesc inepții și tone de aberații. Mizerabilitatea și obscenitatea nu face artă. Din acest motiv mărturisesc despre poezia adevărată.
Poezia adevărată înseamnă suferință. Poezia adevărată transmite emoții și se cuibărește firesc în memorie. Orice om serios și iubitor de literatură, poate memora versuri de Eminescu, Arghezi, Blaga, Nichita Stănescu, Grigore Vieru, Ana Blandiana... ; dar din alte părți nu se cade. Sursa contează. Deci, nu se cade să memorăm versuri vulgare, murdare sau versuri simpliste, compuse de amatori. E absurd să învăț pe de rost versuri de Vasile Ion (am dat un nume fictiv) iar adevăratele versuri, poeme și poezii să zacă în biblioteci.
De ce să condamn Poezia la uitare și indiferență, ridicând la rang de senzațional pseudo-poezia? Autorii canonici sunt și rămân întru conștiința Literaturii. Sunt ceva pentru poporul român. Reprezintă România profundă. Autorii fără nicio autoritate (sau notorietate) pentru ce să fie reținuți? Fără nicio supărare, cei ce sunt Neica Nimeni , scriu ceea ce scriu din mândrie și mai ales din ipocrizie.
Cum poți considera tu (autor sau cititor... sau de ce nu, prefațator, editor, critic...) aceste versuri : D 12 se iubește cu D 14/ și rezultă D 18/ combinat cu D 20/ egal paranteză pătratră... , poezie? Unde este POEZIA în acest context? Sau : zăpada e albă/ și cade de sus/ de sus unde totul e vis/ vis legat cu sârmă înghimpată/ vis legat de cerul albastru...
Ex. de altceva, trecem la capitolul "sunt pervers... ce dracu sau sunt pervers ce ...ula mea" , și spunem cum ar spune X : becul de 100 de W/ s-a spart în ...zda ei/ ...zdă ce mirosea a pește mort... etc. etc. etc.
În fine, alții vin cu ceva "nou" , cu versuri indescifrabile sau cu zece mii de neologisme întro frază, de nu se mai înțelege nimic din nimic. Da, autorii acestor faimoase versuri, vor să facă rahat din nimic. Din nimic omul nu poate face nimic. Doar Dumnezeu are acces la ex nihilo. Dumnezeu a creat din nimic. Noi facem din ceea ce este. Este talent de la Dumnezeu, noi facem artă. Dar nu ne aparține nouă opera sau capodopera. Toate aparțin lui Dumnezeu. Noi avem doar păcatele și voința. Păcatele sunt 100% ale noastre. Și voința... Libertatea și voința. Fără libertate nu am nicio voință. Voința de a face bine sau rău. Suferința este o opțiune , scrie Pr. Savatie Baștovoi pe Facebook. Și voința este tot o opțiune. Și poezia este... o alternativă. Nu toți au poezia în sânge. Nu toți scriu poezie. Nu toți se nasc cu talent, cu poezia întru ființă, cu voce... Poezia nu se scrie se trăiește. Poezia adevărată nu este o filosofie, poezia adevărată este normalitate. Sau mai bine zis poezia adevărată este.
Poezia adevărată înseamnă suferință. Poezia adevărată transmite emoții și se cuibărește firesc în memorie. Orice om serios și iubitor de literatură, poate memora versuri de Eminescu, Arghezi, Blaga, Nichita Stănescu, Grigore Vieru, Ana Blandiana... ; dar din alte părți nu se cade. Sursa contează. Deci, nu se cade să memorăm versuri vulgare, murdare sau versuri simpliste, compuse de amatori. E absurd să învăț pe de rost versuri de Vasile Ion (am dat un nume fictiv) iar adevăratele versuri, poeme și poezii să zacă în biblioteci.
De ce să condamn Poezia la uitare și indiferență, ridicând la rang de senzațional pseudo-poezia? Autorii canonici sunt și rămân întru conștiința Literaturii. Sunt ceva pentru poporul român. Reprezintă România profundă. Autorii fără nicio autoritate (sau notorietate) pentru ce să fie reținuți? Fără nicio supărare, cei ce sunt Neica Nimeni , scriu ceea ce scriu din mândrie și mai ales din ipocrizie.
Cum poți considera tu (autor sau cititor... sau de ce nu, prefațator, editor, critic...) aceste versuri : D 12 se iubește cu D 14/ și rezultă D 18/ combinat cu D 20/ egal paranteză pătratră... , poezie? Unde este POEZIA în acest context? Sau : zăpada e albă/ și cade de sus/ de sus unde totul e vis/ vis legat cu sârmă înghimpată/ vis legat de cerul albastru...
Ex. de altceva, trecem la capitolul "sunt pervers... ce dracu sau sunt pervers ce ...ula mea" , și spunem cum ar spune X : becul de 100 de W/ s-a spart în ...zda ei/ ...zdă ce mirosea a pește mort... etc. etc. etc.
În fine, alții vin cu ceva "nou" , cu versuri indescifrabile sau cu zece mii de neologisme întro frază, de nu se mai înțelege nimic din nimic. Da, autorii acestor faimoase versuri, vor să facă rahat din nimic. Din nimic omul nu poate face nimic. Doar Dumnezeu are acces la ex nihilo. Dumnezeu a creat din nimic. Noi facem din ceea ce este. Este talent de la Dumnezeu, noi facem artă. Dar nu ne aparține nouă opera sau capodopera. Toate aparțin lui Dumnezeu. Noi avem doar păcatele și voința. Păcatele sunt 100% ale noastre. Și voința... Libertatea și voința. Fără libertate nu am nicio voință. Voința de a face bine sau rău. Suferința este o opțiune , scrie Pr. Savatie Baștovoi pe Facebook. Și voința este tot o opțiune. Și poezia este... o alternativă. Nu toți au poezia în sânge. Nu toți scriu poezie. Nu toți se nasc cu talent, cu poezia întru ființă, cu voce... Poezia nu se scrie se trăiește. Poezia adevărată nu este o filosofie, poezia adevărată este normalitate. Sau mai bine zis poezia adevărată este.
miercuri, 4 decembrie 2013
Prostia a leșinat pe scenă
Dansează în club. Dă din... Arată provocator. E bestială. Brunetă. Părul lung și mintea scurtă... Nu, asta e la blonde. Bruneta e plină de mister. Blonda e senzuală, seducătoare și cam atât. Excepția confirmă regula. Prea multe bancuri cu blonde. De ce? Bruneta ... pe tocuri de zece, a urcat pe cub. Dansează. Se mișcă lasciv. Curcanii se uită la ea. Nu e vreo curcă beată, dar nici vreo divă nu e. Nu există dive, vedete... există doar prostie, prostie fără margini. Din prostie și fanatism se nasc dive și vedete. Alea care le vedem la TV. Exact alea promovate de mass-media, sunt făcute vedete din prostie. Ce ne facem cu prostia când o ia razna? Ce ne facem cu prostia când are lipsă de calciu?
Să luăm un caz. Brunetă. Model. Ține cură de slăbire. Frumoasă foc. Sper că nu faceți prostia (pardon greșeala) să vă gândiți la vreo femeie sau fată. Nu. E vorba de prostie. Dacă vreți, domnișoara prostie. Ce a făcut? A leșinat pe scenă. Cum, prostia a leșinat pe scenă? Da. A leșinat de foame, dar mass-media obsedată de senzațional spune că a leșinat de sete. Te poți deshidrata din cauza lipsei de apă. Te poți îmbăta cu apă rece dar nu poți leșina de sete de senzațional. De foame da. Mai ales de foame de normalitate. Poate de lipsă de normalitate?! De foame de prostie. ....
De ce leșinăm de râs? De ce prostia te face să leșini dar și să râzi? E ceva de râsu-plânsu. E ceva nedorit, dar totuși prostia există. Nu putem nega prostia. Nu putem lămurii prostia. Prostia nu se lămurește, prostia se obosește. Fugi de ea sau o alergi prin lume , până obosește. Până se plictisește și moare.
Degeaba leșină prostia... și se ridică ... și apare la TV. Prostia dacă nu moare nu facem nimic. Gâștele de telespectatori, o venerează ca pe un idol. Lumea o vede. Se învață cu ea și crede că prostia e bună, e normală. Dacă apare la TV e chiar genială. Așa gândește cel ce nu gândește cu mintea sa. Așa gândește deșteptul ce se crede absolut deștept. Un fel de tip știe tot. Din fericire nu este om care știe tot ... Astfel scăpăm de ispita de a diviniza omul sau în acest context, de a diviniza prostia. Prostia știe că în scurt timp se prăbușește în neant. Dar nu vrea să recunoască adevărul. (...) Buf! Prostia a leșinat pe scenă.
Să luăm un caz. Brunetă. Model. Ține cură de slăbire. Frumoasă foc. Sper că nu faceți prostia (pardon greșeala) să vă gândiți la vreo femeie sau fată. Nu. E vorba de prostie. Dacă vreți, domnișoara prostie. Ce a făcut? A leșinat pe scenă. Cum, prostia a leșinat pe scenă? Da. A leșinat de foame, dar mass-media obsedată de senzațional spune că a leșinat de sete. Te poți deshidrata din cauza lipsei de apă. Te poți îmbăta cu apă rece dar nu poți leșina de sete de senzațional. De foame da. Mai ales de foame de normalitate. Poate de lipsă de normalitate?! De foame de prostie. ....
De ce leșinăm de râs? De ce prostia te face să leșini dar și să râzi? E ceva de râsu-plânsu. E ceva nedorit, dar totuși prostia există. Nu putem nega prostia. Nu putem lămurii prostia. Prostia nu se lămurește, prostia se obosește. Fugi de ea sau o alergi prin lume , până obosește. Până se plictisește și moare.
Degeaba leșină prostia... și se ridică ... și apare la TV. Prostia dacă nu moare nu facem nimic. Gâștele de telespectatori, o venerează ca pe un idol. Lumea o vede. Se învață cu ea și crede că prostia e bună, e normală. Dacă apare la TV e chiar genială. Așa gândește cel ce nu gândește cu mintea sa. Așa gândește deșteptul ce se crede absolut deștept. Un fel de tip știe tot. Din fericire nu este om care știe tot ... Astfel scăpăm de ispita de a diviniza omul sau în acest context, de a diviniza prostia. Prostia știe că în scurt timp se prăbușește în neant. Dar nu vrea să recunoască adevărul. (...) Buf! Prostia a leșinat pe scenă.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)