miercuri, 9 iulie 2014

Filozofia comentatorilor tv

   Ne-am intrebat vreodata cu ce schimba un subiect sau un eveniment anume, pompoasele comentarii ale unor invitati (permanent) la talk-showuri tv? Ai impresia ca distinsii vorbitori sunt o autoritate si mai ales ca filozofia lor schimba cu ceva datele problemei.

   Sa luam de ex. pe doamna Monica Tatoiu. Oare este chiar asa un om stie-tot? Dansa isi da cu parerea absolut despre orice. Am vrut sa scriu un pamflet - Un bou a violat o vaca, subiect monden, cu iz  de scandal si senzational peste masura, comentat de doamna Monica Tatoiu. Textul va fi fost abandonat, fiindca era destinat pentru colectia Rasul lumii a editurii Humanitas. Am primit  raspuns negativ si astfel am decis sa pun punct lucrarii (ideea de carte) Caricaturi si specimene.

    In fine, ma intreb si eu, referitor la comentatorii tv, ce vor dansii de fapt? Poate le inteleg frustarea, aflarea-n treaba si pofta de asi da cu parerea, dar nu le inteleg filozofia. Care sa fie ratiunea comentatorilor tv? Vedem limpede ca uneori bat campii, pardon... M-am exprimat urat. Scuze, voiam sa zic, vedem prea bine ca unele comentarii tv nu au nicio noima si nu ajuta cu nimic pe nimeni. Gen: Gigel a dat un buf de un milion de euro. A fraudat statul. Daca vine X si vorbeste doua ore la nu stiu ce canal tv, Gigel da banii inapoi??? Daca Y discuta cu patos despre fuziunea PNL cu PDL si spune chestiuni abstracte, se intampla ceva in politica neoliberala? Nu, cazul ramane acelasi. Problema nu se rezolva prin vorbe goale la tv. O problema umana, de orice natura, are o radacina. Se merge mai la adanc. Sunt probleme intime, care nu se rezolva si nu se discuta in public. Sunt probleme grave unde doar Bunul Dumnezeu mai poate face o minune. Comentariile tv, in acest context, sunt egale cu zero. Nici nu ajuta cu nimic, dar nici nu lamuresc situatia. De ce? Pentru ca cel ce comenteaza cauta sa epateze tot timpul. Sa iasa el in evidenta prin ceea ce spune. Nu conteaza ce spune, nu conteaza subiectul, ci eul care vorbeste.

   Filozofia comentatorilor tv este asta: eu sa fiu in prim-plan, restul sa se duca dracu... Cand apar polemici, aproape toti comentatorii tv isi dau arama pe fata. Toti se dau desteptii lu' peste, dar niciunul nu-si da seama de penibilul situatiei. Toti se dau filozofi, dar nu stiu ca filozofia adevarata inseamna iubirea de intelepciune. Deci, toti se dau filozofi, dar niciunul nu e intelept. Majoritatea apar pe micul ecran (acum plasma sau LCD) pentru imagine. Nu conteaza ca ei vorbesc mult si prost si fara rost. Filozofia lor e limitata la eu. La ce spun eu. Atentie ce spun eu! Cum ai zice: taci ca vorbeste Ponta! Si dupa ce-l asculti, te intrebi de ce nu tace el, ca mai frumos ai fi vorbit tu, un simplu om din popor. Asa, ajungem sa credem ca lumea comentatorilor tv e un fel de cerc vicios. Vorbesc toti ca o moara hodorogita. Insa, una e sa vorbesti, alta e sa iei cuvantul si in special sa iei atitudini. Normal, si tacerea are rostul ei. Dar sa stii sa taci, tine de bun-simt, de constiinta si de demnitate. Palavrageala, circul mediatic si bascalia... tine de lumea tv. O lume tv tot mai absurda si aberanta.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu